Aceasta este arma pe care Bruxelles-ul nu credea că va trebui să o folosească împotriva unchiului Sam. Adoptată pe 22 noiembrie 2023, regulamentul UE anti-coerciție economică ar putea experimenta botezul său de foc în fața războiului comercial lansat de Donald Trump. Comisia Europeană, care până acum a fost în vârful picioarelor înainte, își ascute acum argumentele juridice pentru a pregăti un răspuns proporțional.

Sabine Weyand, șefa Direcției Generale Comerț a Comisiei Europene, lucrează de câteva luni la diverse scenarii. Regulamentul în cauză conferă Uniunii Europene o capacitate fără precedent de a reacționa la presiunile economice exercitate de țări terțe. O armă formidabilă, concepută inițial pentru a contracara intimidarea chineză ...

Cum funcționează în practică acest sistem anti-coerciție? În primul rând, potrivit articolului 4 din regulament, Comisia trebuie să examineze dacă taxele vamale americane constituie o formă de constrângere economică. Pentru a face acest lucru, ea are „în mod normal” o perioadă de revizuire ”care nu depășește patru luni” pentru a stabili dacă Washingtonul urmărește, prin aceste măsuri comerciale, să obțină o schimbare de politică din partea europenilor.

Articolul 2 definește strict constrângerea economică. Acesta este cazul în care „o țară terță aplică sau amenință să aplice o măsură care afectează comerțul sau investițiile pentru a preveni sau a obține încetarea, modificarea sau adoptarea unui anumit act de către Uniune sau de către un stat membru”. Această precizare este departe de a fi o simplă formalitate juridică.

„Va fi necesar să se demonstreze că Trump nu protejează doar industria americană, ci că folosește aceste taxe vamale ca pârghie pentru a obține concesii politice”, analizează un expert în comerț internațional. Declarațiile președintelui american care au făcut senzație în timpul campaniei sale, ar putea facilita în mod paradoxal această demonstrație. Leagă în mod clar amenințările sale tarifare de cererile de contribuții europene la NATO, Trump însuși a furnizat muniție avocaților europeni.

Și de atunci, a continuat: desemnând TVA drept răul absolut, cere o schimbare a fiscalității europene care nu are nicio legătură cu import-exportul, întrucât companiile europene plătesc toate TVA. El agravează situația când vorbește despre contestarea deciziilor CJUE – un judecător independent – ​​împotriva Apple. „Dacă Trump aplică taxe vamale UE pentru că nu îi place TVA-ul sau un anumit text care reglementează serviciile digitale, suntem 100% în domeniul constrângerii”, confirmă Jean-Luc Demarty, fostul director general pentru comerț al Comisiei Europene.

Articolul 2 alineatul (2) din regulament precizează și criteriile care trebuie luate în considerare, în special „intensitatea, gravitatea, frecvența, durata, amploarea și importanța măsurii dintr-o țară terță” și dacă aceasta ”încalcă o zonă de suveranitate a Uniunii sau a unui stat membru”.

Odată ce constrângerea este stabilită, procedura se accelerează. În conformitate cu articolul 5 alineatul (5), Consiliul trebuie să aprobe cu majoritate calificată determinarea constrângerii. Articolul 6 prevede apoi o fază obligatorie de angajare cu țara terță, în care „Comisia oferă o oportunitate adecvată pentru consultări” pentru a încerca soluționarea litigiului pe cale amiabilă, inclusiv prin „negocieri directe”, „supunerea litigiului la arbitraj internațional” sau „mediere”.

Însă, fără un rezultat într-o „perioadă rezonabilă”, articolul 8 autorizează Comisia să treacă la etapa finală: adoptarea „măsurilor de răspuns ale Uniunii” prin intermediul actelor de punere în aplicare. Anexa I la regulament oferă o gamă impresionantă de mijloace de ripostă. Sunt zece în total. Articolul 8, alineatul 2 precizează că Comisia selectează măsurile „corespunzătoare” dintre acestea: taxe vamale specifice, restricții la import sau export de mărfuri, restricții privind accesul la piețele europene de achiziții publice, limitări asupra anumitor servicii financiare etc. UE a prevăzut un arsenal gradual și flexibil.

În 2018, confruntată cu tarifele pe oțel și aluminiu impuse de Trump în timpul primului său mandat, Europa a ripostat țintind produse emblematice precum motocicletele Harley-Davidson și bourbonul Kentucky. Lista era mult mai lungă, dar publicul larg le-a reținut doar pe cele două.

De data aceasta, abordarea ar putea fi mai chirurgicală. În conformitate cu articolul 8 alineatul (3), măsurile de răspuns pot fi adoptate fie ca „măsuri de aplicare generală”, fie ca măsuri „care se aplică anumitor persoane fizice sau juridice” legate de guvernul țării terțe. Această flexibilitate permite Comisiei să vizeze cu precizie sectoare sensibile din statele cheie care l-au adus pe Trump la putere. Cum s-a întâmplat și în 2018.

Dificultatea pentru Bruxelles rămâne să găsească echilibrul potrivit. Articolul 11 ​​prevede ca măsurile să fie „proporționale” și „să nu depășească nivelul prejudiciului cauzat Uniunii”. Un răspuns prea timid l-ar încuraja pe Trump să-și continue strategia de presiune. Dar contramăsurile excesiv de agresive riscă să declanșeze o spirală de represalii cu consecințe incalculabile pentru economia europeană. Exporturile europene către Statele Unite se ridică la peste 500 de miliarde de euro pe an. Un război comercial frontal cu Washingtonul ar fi un joc perdant-perdant.

Mai rămâne o necunoscută: curajul politic al instituțiilor. Va îndrăzni Ursula von der Leyen să scoată la iveală arsenalul UE în fața unui Trump care nici măcar nu o observă? Deocamdată, Comisia își acordă timp de reflecție, mai ales că voci de la Giorgia Meloni la Christine Lagarde, președinta BCE, se ridică pentru a avertiza împotriva unui răspuns care ar face mai mult rău Europei decât Statelor Unite.

Cealaltă provocare pentru Europa rămâne unitatea sa. Statele membre, cu interese uneori divergente, vor trebui să-și depășească reflexele naționale pentru a prezenta un front comun. Dincolo de raționamentul economic, Italia, care exportă foarte mult în Statele Unite, continuă să creadă că Trump este aliatul său. Articolul 18 din Regulament, care prevede votul cu majoritate calificată, ar putea încetini procesul.

Germania, a cărei industrie auto ar fi deosebit de puternic afectată de taxele americane, ar putea fi tentată de o abordare conciliantă, chiar dacă următorul cancelar, Friedrich Merz, pare mai curajos decât Olaf Scholz. Franța, ca întotdeauna, pledează pentru o linie mai fermă.

Pentru Donald Trump, taxele sunt un fel de cuțit elvețian al diplomației. „Taxă este unul dintre cuvintele mele preferate din dicționar... Dumnezeu, dragoste, familie, soție sunt toate cuvintele mele preferate, dar taxă este cam al patrulea sau al cincilea pe listă”, a glumit Trump în februarie, când l-a primit pe premierul britanic Keir Starmer. Aproape o religie!

Sursa: Rador Radio România