În epoca actuală, dronele, atacurile cibernetice, presiunea energetică și propaganda internă au devenit instrumentele preferate ale Kremlinului într-o strategie coerentă, construită pe ideea de a testa continuu reziliența continentului. Potrivit analizei semnate de profesorul Christo Atanasov Kostov, de la IE University (Spania), Moscova nu acționează impulsiv, ci urmărește o linie strategică precisă: redesenarea hărții de securitate a Europei fără a declanșa un război direct cu NATO.

De la războiul din Georgia din 2008 până la anexarea Crimeei în 2014 și invazia Ucrainei în 2022, acțiunile Rusiei urmează aceeași logică: forța militară este folosită atunci când e necesar, războiul hibrid când e posibil, iar presiunea politică este exercitată neîntrerupt. Obiectivul este de natură iredentistă, urmărind restabilirea unei sfere de influență rusești în Europa și anularea extinderii NATO de după 1991.

Kostov amintește că, în decembrie 2021, Kremlinul a cerut oficial ca NATO să retragă trupele aliate la pozițiile din mai 1997, practic excluderea tuturor statelor est-europene intrate după acel an. Nu era o simplă mișcare diplomatică, ci exprimarea unei viziuni geopolitice complete, prin care Moscova încerca să impună o nouă arhitectură de securitate europeană.

În arsenalul său de presiune, Rusia combină mai multe tipuri de acțiuni: escaladarea militară controlată, care forțează Occidentul să revină la masa negocierilor; incursiunile de drone și avioane în spațiul aerian al Germaniei, Danemarcei sau Estoniei, care testează reacția NATO și culeg informații despre sistemele radar; atacurile cibernetice și șantajul energetic îndreptate în special asupra statelor mai mici din Uniunea Europeană, pentru a semăna neîncredere între aliați; și propaganda internă, menită să prezinte fiecare criză drept dovadă a slăbiciunii occidentale. Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, a sintetizat această atitudine într-o frază: „Europa se teme de propriul său război”. În logica Kremlinului, frica devine o armă.

În viziunea lui Kostov, Rusia a trecut de la conflictele înghețate din Transnistria, Abhazia sau Donbas la un test permanent al capacității de reacție europene. Fiecare dronă, fiecare atac cibernetic, spune el, reprezintă o întrebare adresată Occidentului: poate Europa să detecteze, să răspundă, să coordoneze? Răspunsurile întârziate și reacțiile fragmentate nu fac decât să întărească percepția de slăbiciune și să alimenteze mașinăria propagandistică de la Moscova, care transformă neputința Europei într-un spectacol televizat.

Analiza identifică trei scenarii posibile pentru perioada următoare. Cel mai probabil este acela al unei confruntări de durată, cu o nouă „Cortină de Fier”, creșterea bugetelor militare și consolidarea flancului estic al NATO. O altă variantă, mai instabilă, ar fi „Finlandizarea” Ucrainei — transformarea ei într-un stat neutru, cu garanții limitate de securitate, ceea ce ar echivala, din perspectiva occidentală, cu o recompensare a agresiunii ruse. În fine, cel mai periculos scenariu rămâne cel al unei escaladări prin eroare, în care un incident minor, precum doborârea unei drone sau un atac cibernetic scăpat de sub control, ar putea declanșa o confruntare majoră.

Pentru a contracara această strategie, Kostov consideră că Europa trebuie să-și întărească reziliența, nu doar capacitatea militară. Este nevoie de o apărare aeriană integrată, un scut continental care să elimine golurile exploatate de drone și rachete hipersonice. Atacurile hibride trebuie tratate ca agresiuni împotriva întregului NATO, nu doar a statului afectat, astfel încât Rusia să nu mai poată izola ținte individuale. În paralel, continentul are nevoie de autonomie tehnologică și energetică, prin investiții interne și prin reducerea dependenței de Statele Unite, într-un moment în care sprijinul american devine tot mai imprevizibil. În fine, diplomația trebuie să rămână activă, combinând descurajarea militară cu menținerea canalelor de comunicare, pentru a evita o escaladare neintenționată.

Scopul Kremlinului nu este cucerirea, ci epuizarea. Rusia va continua să testeze Europa, conchide Kostov, până când costurile acestei strategii vor deveni insuportabile. În fața unui adversar care mizează pe oboseală și dezbinare, singurul răspuns posibil al Europei este coeziunea. Într-o lume dominată de crize repetate, continentul trebuie să demonstreze că reziliența și nu frica este ceea ce îi definește viitorul.