Imigranții ilegali continuă să se reverse în Anglia peste apele calme ale Canalului Mânecii. Ultimele date ale ministerului de interne arată că săptămâna trecută au sosit încă aproape 1.500 de indivizi. Weekendurile par a fi în special apreciate: 703 de imigranți au debarcat duminică, 11 august, și 492 sâmbătă.

S-a ales praful de promisiunea pre-electorală a lui Keir Starmer de a adopta măsuri dure contra crizei bărcilor și contra cauzelor care o provoacă. Aparenta indiferență a laburiștilor față de imigrația în masă necontrolată este fără îndoială un factor important pentru care, conform unui sondaj recent, peste 50% din britanici cred că guvernul „se îndreaptă într-o direcție greșită”.

Majoritatea britanicilor ar afirma același lucru și despre imigranții care profită de apele liniștite ale Canalului pentru a-l traversa. Dar nu numai vremea ține cu ei; instabilitatea politică din Franța a creat un vid de putere care a exploatat de bandele criminale care se îmbogățesc incredibil de pe urma contrabandei cu oameni.

Un articol din Le Figaro de săptămâna trecută a expus perfect deteriorarea situației din Franța, care include o „situație foarte îngrijorătoare [...] și un flux extrem de ridicat către Marea Britanie”. Conform lui Fernand Gontier, fostul șef al poliției franceze de frontieră: „Imigrația ilegală de o amploare masivă devine imposibil de gestionat, periculoasă și destabilizatoare pentru democrații și pentru modul nostru de viață”.

Ca și în Regatul Unit, imigrația ilegală e un motiv presant de îngrijorare pentru alegătorii francezi, din care trei sferturi consideră că în țara lor se află exagerat de mulți imigranți. Și totuși, din nou la fel ca în Regatul Unit, elita conducătoare de la Paris refuză să abordeze această criză. Lucie Castets, candidata coaliției de stânga la funcția de premier, și-a prezentat săptămâna trecută cele cinci priorități pentru următoarea legislatură: educația, sănătatea, justiția socială, mediul și puterea de cumpărare. Nimic despre imigrația ilegală.

Concomitent cu Castets și-a prezentat viziunea politică pentru Franța și Gabriel Attal, considerat de mulți protejatul lui Emmanuel Macron. Din nou, nici măcar n-a pomenit de restabilirea ordinii legale la graniță.

Dar nu e vreo surpriză. Attal a demisionat din postul de premier luna trecută, însă cât timp a exercitat această funcție a permis ca imigrația - deopotrivă legală și ilegală - să doboare record după record.

Chiar dacă majoritatea electoratului francez vrea ca frontierele lui să fie mai bine controlate, elita de la Paris refuză să asculte; din punctul ei de vedere conceptul de liberă circulație e sfânt.

Castets și Attal se vor număra printre liderii politici care vor participa vineri, după cum spune Emmanuel Macron, la „o serie de discuții” la Palatul Élysée. Acestea vor fi tensionate.

Castets a clarificat că ea și coaliția ei nu vor să aibă nimic de-a face cu Reuniunea Națională a lui Marine Le Pen, la fel ca Attal.

Le Pen consideră că Castets nici măcar nu are dreptul să participe la discuții, subliniind că această tehnocrată angajată la primăria pariziană „nu e nici membră a parlamentului, nici lider de partid, nici președintă de grup. Ea e impusă de o coaliție minoritară”.

Divergențele îndârjite din interiorul clasei politice sunt un model în miniatură al clivajelor care fragmentează Franța de la alegerile europene și generale de anul acesta. Unii comentatori susțin că ar fi vorba de o scindare în trei tabere: stânga, centrul și dreapta. Dar în realitate, după cum a probat și runda a doua a alegerilor generale, avem de-a face cu o dezbinare binară. E vorba de tradiționaliști, conduși de Le Pen și Eric Ciotti, președintele partidului de centru-dreapta Republicanii, contra progresiștilor, consideră Gavin Mortimer, scriitor britanic stabilit în Franța, într-un articol publicat în The Spectator.

Tabăra progresistă e alcătuită din centriștii lui Macron și coaliția de stânga, care propune ceea ce liderul lor Jean-Luc Melenchon numește „Franța Nouă”. Construcția acestei noi Franțe se bazează pe imigrația în masă, acesta fiind și motivul pentru care Macron și Melenchon sunt susținători extrem de entuziaști ai liberei circulații.

Dacă Regatul Unit e de părere că criza bărcilor e gravă acum, să aștepte numai să vadă ce se va petrece în următoarele luni și următorii ani.