Dintre toate lucrurile urâte și neadevărate afirmate săptămâna trecută de Donald Trump despre Volodimir Zelenski, cel mai urât a fost totuși cât se poate de adevărat. „Urmăresc de ani buni și l-am urmărit negociind fără nici o carte”, a spus Trump despre Zelenski. „Nu are nici o carte. Iar la un moment dat te saturi.”

Te saturi. Opriți-vă o clipă și gândiți-vă la formulare. Trump a intercalat-o într-un șuvoi de minciuni înșirate pe parcursul câtorva zile, iar despre multe dintre ele trebuie să fi știut că sunt neadevăruri. A mințit despre originea războiului, despre susținerea populară pentru Zelenski, despre mărimea ajutorului american pentru Ucraina, despre mărimea celui european și despre situația negocierilor anterioare. Dar a te sătura - acest lucru sună măcar autentic. Trump chiar s-a plictisit de acest război. Nu îl pricepe. Nu știe de ce a început. Nu știe cum să-l oprească. Vrea pur și simplu să schimbe canalul și să se uite la altceva.

Însă nici el nu are cărți: și probabil că Trump însuși e convins de acest lucru. Din perspectiva lui Trump singurele cărți autentice sunt banii și forța militară. Actorii care-i populează lumea sunt oameni pe care nici o instanță nu-i poate bloca, nici un jurnalist nu-i poate interpela, cărora nici un legiuitor nu li se poate opune. Oameni ai căror bani pot cumpăra orice, a căror putere nu poate face obiectul mecanismelor de control și echilibru.

Dar Trump se înșală. Zelenski poate că nu are bani și poate că nu e un dictator brutal precum Vladimir Putin ori Xi Jinping. Însă el deține totuși alte tipuri de putere. El conduce o societate care se auto-organizează, care are conducători locali legitimi și un sector tehnologic devotat victoriei - o societate care a ajuns să simbolizeze, de la un cap la altul al lumii, vitejia. El are un mesaj capabil să împingă oamenii la fapte, nu doar să-i sperie pentru a-i reduce la tăcere.

Astăzi, la exact trei ani de la declanșarea invaziei depline a Rusiei, opriți-vă și amintiți-vă ce s-a petrecut în noaptea aceea. Aveam bilete de avion către Kiev pentru săptămâna aceea, dar zborurile mi s-au anulat și pe 24 februarie 2023 am rămas trează până târziu, urmărind începutul războiului la televizor, ascultând zgomotul exploziilor venind dinspre ecran. În noaptea aceea toți se așteptau ca Rusia să-și copleșească vecinul mult mai mic. Însă capitularea așteptată n-a mai venit vreodată. După șase săptămâni am ajuns la Kiev și am văzut și auzit ce se întâmplase în schimb: echipele de asasini care încercaseră să-l lichideze pe Zelenski; uciderea civililor la Bucea, o suburbie a Kievului; jurnaliștii ucraineni colindând țara pentru a relata cât mai bine; civilii care s-au înrolat în armată; chelnerițele care se apucaseră să gătească pentru trupe.

Trei ani mai târziu, în ciuda tuturor obstacolelor și predicțiilor, civilii, jurnaliștii, soldații și chelnerițele continuă să muncească cot la cot. Armata de 1 milion de oameni a Ucrainei, cea mai mare din Europa, continuă să lupte. Societatea ei civilă încă mai face voluntariat, încă mai strânge bani pentru armată. Industria militară a Ucrainei s-a reinventat. În 2022 am văzut laboratoare minuscule care construiau drone - mi s-a părut - din carton și lipici. În 2024 Ucraina a produs 1,5 milioane de drone, iar anul acesta producția va crește și mai mult. Echipe de oameni din centrele de control subterane folosesc software anume conceput pentru a lovi mii de ținte pe lună. Munca lor explică de ce rușii n-au putut cuceri teritorii decât foarte lent, în ciuda faptului că au fost în ofensivă mai tot anul trecut. La actuala rată de avans, estimează Institutul pentru Studiul Războiului, Rusia mai are nevoie de 83 de ani pentru a cuceri și restul de 80% din Ucraina.

Rusia nu deține resursele necesare pentru a lupta o veșnicie împotriva unei asemenea organizări și unei asemenea dârzenii. Producția militară a lui Putin i-a subminat țării economia civilă. Inflația a explodat. Unicul mod în care Putin mai poate câștiga acum - unicul mod în care poate reuși să-i distrugă în sfârșit suveranitatea Ucrainei - e să-i convingă pe aliații acesteia că s-au săturat de război.

Poate câștiga convingându-l pe Trump să-i taie tot ajutorul Ucrainei, fiindcă Zelenski nu are cărți, și convingându-i și pe europeni că nici ei nu pot câștiga. De aceea banii lui Putin au cumpărat influencer-i americani din Tennessee și probabil din multe alte locuri, de aceea propaganda lui a susținut la alegerile de ieri din Germania extrema dreaptă rusofilă, dar și alte partide rusofile de pe tot continentul. Putin nu poate câștiga în teren, dar poate câștiga în capetele inamicilor săi – dacă-i vom permite.

Europeni și americani, democrați și republicani, cu toții pot rezista tentației plictiselii și distragerii. Putem să refuzăm să cedăm în fața cinismului, nihilismului și minciunilor propagandei rusești, chiar și atunci când sunt repetate de președintele SUA. Și putem refuza să credem că Ucraina nu are nici o carte, că noi nu avem nici o carte și că lumea democratică nu are alte surse de putere în afară de Trump și Elon Musk.

După trei ani de război mizele rămân aceleași ca în noaptea în care au început luptele. Putin, care a lansat ieri unul dintre cele mai puternice atacuri din ultimii trei ani, încă mai încearcă să-i distrugă Ucrainei suveranitatea, societatea civilă, democrația și libertatea. Încă mai vrea să-i demonstreze lumii că epoca puterii americane s-a încheiat, că America nu-și va apăra aliații din Europa, Asia sau de oriunde altundeva. Încă mai vrea să anihileze normele și legile care întrețin pacea în Europa de opt decenii, să genereze instabilitatea și teamă, nu numai în țările vecine cu Rusia, ci pe întreg continentul și chiar în toată lumea.

Războiul se va sfârși cu adevărat doar atunci când Putin va renunța la aceste obiective. Nu acceptați nici un acord e pace care i-ar permite să și le păstreze.

Sursa: Rador Radio România