Dar nu are de ales și trebuie să facă acest lucru cu o țară care suferă cea mai gravă invazie armată de la cel de-al Doilea Război Mondial, cu atacuri devastatoare cu rachete și drone în fiecare noapte și cu o parte din teritoriul său în mâinile unui inamic care jură și minte că luptă într-un război "existențial", deși, în realitate, este  existențial doar pentru membrii acestui regim.

Ucraina reprezintă astăzi cea mai mare provocare pentru UE, mai mult decât deconectarea Regatului Unit, mai mult decât integrarea țărilor din Est. Bruxelles-ul combină o bună doză de credință și condiții mult mai relaxate decât cele avute de ultimii săi membri. Toată lumea știe că primul obiectiv este câștigarea războiului și asta poate întârzia unele chestiuni la care, în timp, se poate lucra cu calm. În acest moment, Europa nu poate întoarce spatele Ucrainei, posibil țara a cărei populație este cea mai dornică să se alăture proiectului european și care suferă mânia Moscovei tocmai din această cauză.

Una dintre problemele de care UE este cel mai preocupată este lupta împotriva corupției. Ucraina, ca toate țările URSS, menține un sistem cu un anumit nivel de corupție moștenit din vechea orânduire socialistă. Ea există în toate ordinele sociale, dar este foarte tangibilă în lumea politică. Kievul a făcut deja pași semnificativi în lupta împotriva acestor practici, chiar și în mijlocul războiului, cum a fost cazul înlăturării fostului său ministru al Apărării Oleksii Reznikov pentru o achiziție masivă de îmbrăcăminte de iarnă pentru armată în care un comisionar a câștigat o sumă substanțială. Dar problema nu o reprezintă atât acțiunile individuale, cât sistemul care le permite și puținele contragreutăți care o monitorizează. În Ucraina, sistemul de sănătate este public, dar un medic nu te va vedea dacă nu-l plătești.

Cu toate acestea, voința Bruxelles-ului coincide 100% cu cea a marii majorități a ucrainenilor și procesul este de neoprit. "Nu există nicio modalitate de a înțelege de ce o țară poate invada o alta cu scuze ciudate și vagi că există naziști. Asta este o prostie. Și asta pune în pericol arhitectura de securitate europeană și, prin urmare, oamenii au înțeles că a ajuta Ucraina este un război drept și este ceea ce trebuie să facem și din punct de vedere etic", spune europarlamentarul socialist Nacho Sánchez Amor.

Rusia a devenit cel mai mare dușman al Europei și acest lucru a fost înțeles de țările vecine, care îi cunosc deja din experiență ideologia imperialistă și tendința militaristă. Moscova a finanțat partide ultra și mișcări secesioniste unde ar putea destabiliza UE, inclusiv proiectul suveranist al lui Puigdemont, partidul lui Le Pen sau susținătorii Brexitului, precum Nigel Farage. Cu strategia sa pentru zona gri, a investit munți de bani în propaganda de stat și a persecutat opozanții, chiar și cu asasinate, în mai multe țări europene. Pilotul rus care s-a refugiat în Spania și a fost împușcat la Alicante este ultimul dintr-o lungă listă.

"Slăbiciunea argumentelor rusești și soliditatea celor ucrainene ne permit să ne gândim că, deși sunt probleme de rezolvat, deși războiul creează, desigur, probleme în unele sectoare economice din Europa, deși există altele derivate, de exemplu, de cereale, oamenii înțeleg că ajutorul militar acordat Ucrainei este corect, este etic pentru că trebuie să îi ajuți pe cei care au fost atacați", spune Sánchez Amor, care se referă și la propaganda rusă: "Propaganda rusă încearcă să polarizeze Europa prin prezentarea Uniunii Europene ca pe un lucru care este mereu în pragul autodistrugerii. Dacă a fost din cauza Brexitului, din cauza Brexitului. Dacă a fost din cauza pandemiei, din cauza pandemiei. Potrivit acestora, Uniunea Europeană este pe cale să se prăbușească, dar se tot prăbușește de 25 de ani și aici continuăm să dăm vaccinuri și să furnizăm arme".

Ucraina a solicitat aderarea la UE în februarie 2022, adică în plină escaladare a Rusiei, și i s-a acordat statutul de țară candidată la UE în iunie 2022. În decembrie 2023, liderii UE au decis să înceapă negocierile de aderare.

Când vorbim despre integrarea Ucrainei, vorbim despre integrarea a cel puțin trei țări diferite: prima dintre ele se naște în centrul orașului Kiev, la Lviv sau Dnipro și moare la câțiva kilometri de granițele sale municipale. Acestea sunt acele orașe cu zgârie-nori, clădiri țariste elegante și cartiere cu clădiri urâte în stilul Pactului de la Varșovia, unde există săli de sport Crossfit, sex-shop-uri și cluburi de muzică house pe care le frecventează mii de adolescenți.

Aceste orașe, cu foarte puțină criminalitate și tramvaie zgomotoase din secolul al XIX-lea, nu fac parte din Uniunea Europeană, dar sunt pline de steaguri UE în școlile lor, clădirile oficiale și sălile de sport. Euromaidanul de acum 10 ani a rupt țara de influența rusă și a schimbat totul. Chiar și băutura tradițională a lumii sovietice, ceaiul, a fost înlocuită cu o dependență foarte occidentală de cafea.

Uneori nu suntem conștienți, în Europa de Vest, de măsura în care această bătălie politică pentru integrarea Ucrainei este și ea vitală. Membrii organizației Prietenii Europei definesc procesul de aderare la UE în acești termeni: "Ucraina este crucială pentru procesele de extindere. Dacă Rusia se impune acolo și UE se dovedește incapabilă să o apere, credibilitatea UE va suferi o lovitură aproape fatală". Și fac următoarea critică la adresa acestui proces: "Nu este ușor pentru țările care au suferit regimuri totalitare și o economie planificată central să adopte acquis-ul UE, format din mii de reguli și reglementări. UE trebuie să supravegheze mai bine și să ajute mai mult candidații".

Nacho Sánchez Amor crede că "dacă Putin va câștiga acest război, ar fi aproape garantat că va mai fi unul în viitorul apropiat cu o altă agresiune împotriva unei alte țări. Adică s-a întâmplat deja în Georgia, s-a întâmplat deja în Crimeea, nu putem lăsa să se întâmple din nou. Pentru că aceasta va fi o invitație pentru Putin și pentru alți autocrați să spună: Ei bine, în lumea în care am reușit să creăm dictaturi, aceste lucruri nu mai pot fi oprite".

A doua țară cuprinsă în Ucraina, deși de fapt poate fi prima ca importanță, este lumea rurală, cea a "jatas" (casa de la țară) din cărămidă și ferestre colorate cu șemineu și o mică grădină în față. Dacă visul american există în lumea capitalistă, acele mici proprietăți înconjurate de un gard de lemn reprezintă visul sovietic. În această lume a Ucrainei rurale, cea mai condusă mașină este Lada, un adevărat tanc indestructibil.

Majoritatea locuitorilor săi sunt născuți într-un loc și sunt îngropați în cimitir la 100 de metri de același loc după ce au trăit legați de pământ. Cei mai mulți își permit doar o plimbare săptămânală până la biserica ortodoxă cu cupola de aur care iese în evidență în fiecare sat. Chiar și mediul rural este organizat și etichetat după vechile criterii ale fermelor comunale sovietice, colhozurilor. Pe acel orizont plat cu floarea soarelui și cereale, trăiesc vatnicii. Vatnikul este haina tradițională sovietică și este folosită pentru a se referi în mod peiorativ la nostalgicii URSS.

În mediul rural, sentimentul pro-sovietic sau nostalgic la persoanele în vârstă este mai tangibil. Acel univers de bunici cu basma, monumente ale eroilor celui de-al Doilea Război Mondial și grădini cu flori se află în câmpurile din Zaporijjia, Harkiv, Cernihiv și Donbas. Integrarea acestei lumi rurale ucrainene reprezintă o altă provocare majoră, mai ales având în vedere modelele de cote agricole ale Uniunii Europene.

În acest sens, europarlamentarul consideră că "toate intrările în Uniunea Europeană ale oricărei țări generează tensiuni într-un sector sau altul. Noi, spaniolii, ne amintim cum intrarea Spaniei în UE nu a fost ușoară, tocmai pentru că interesele noastre sau sectorul nostru agricol au fost privite cu suspiciune de către alții, cum ar fi francezii. Dar acestea sunt lucruri care se ajustează. Aceea părea o lume îndepărtată. Și apoi am ajuns la un sistem de producție, distribuție, vânzare și export de produse agricole care funcționează destul de bine".

Cea de-a treia țară din Ucraina este o linie de peste 800 de kilometri de front și locurile prin care a trecut anterior aceeași linie, adică teritoriile eliberate. Sunt sate și orașe semi-abandonate și distruse, unde nu au mai rămas servicii publice și unde deminarea și reconstrucția vor dura ani de zile. Doar un plan Marshall ar putea face locuibilă această cicatrice enormă. "Când spunem că va exista reconstrucție, nu este reconstrucție după război, este reconstrucție acum. Acești bani, cei 50.000 de milioane din planul Facilității ucrainene, vor fi gata pentru a fi folosiți în următoarele luni", conchide europarlamentarul Nacho Sánchez Amor.

RADOR RADIO ROMÂNIA