Raportul AidWatch 2020 al CONCORD Europe arată că UE nu-și mai respectă promisiunile în privința ajutorului pentru dezvoltare. Pe de altă parte, din cauza crizei, banii vor fi mai puțini în viitor, astfel că e nevoie de o schimbare a priorităților.

Pentru prima dată din 1998, anul acesta rata globală a sărăciei a crescut. Pandemia de COVID-19 e una din cauze, dar nu ajută nici faptul că Uniunea Europeană și statele membre sunt mai departe ca niciodată de îndeplinirea obiectivelor lor privind ajutorul pentru dezvoltare. Raportul AidWatch pe 2020 publicat de CONCORD Europe arată că, în ritmul actual de creștere, UE nu-și va îndeplini ținta de ajutor înainte de 2070. 

Începând cu 2005, raportul anual AidWatch al CONCORD Europe monitorizează cantitatea și calitatea Asistenței oficiale pentru dezvoltare a UE (ODA). Uniunea Europeană și-a luat  angajamentul de a aloca 0,7% din venitul național brut (VNB) pentru ODA până în 2030. În 2019, în pofida unei creșteri absolute de trei miliarde de euro, Asistența UE a scăzut pentru al treilea an consecutiv proporțional cu VNB.

Deși UE și-a reafirmat în mai multe rânduri angajamentul de a atinge obiectivul de 0,7% până în 2030, foarte puține state membre ale Uniunii respectă acest angajament.

 

”Cu toate că există progrese în unele domenii, de exemplu o creștere a sprijinului acordat țărilor cel mai puțin dezvoltate, UE nu mobilizează suficientă asistență pentru dezvoltare pentru a sprijini cu adevărat țările să atingă Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) până în 2030”,

a declarat Antoinette van Haute, Research and Advocacy Officer la CNCD-11.11.11, platforma belgiană a ONG-urilor francofone.

 

Raportul CONCORD Europe din acest an face și o evaluare preliminară a ”Răspunsului global al UE la COVID-19” în țările partenere, apreciind că eficiența UE în adoptarea pachetului e binevenită, dar nu e vorba de finanțare suplimentară, ci doar s-au luat bani de la alte programe. 

Tomás Nogueira, Advocacy Officer la platforma portugheză NGDO, a afirmat că ”donatorii UE trebuie să își intensifice în mod radical eforturile pentru a-și îndeplini angajamentele internaționale. În caz contrar, nu va fi posibil să abordăm consecințele economice și sociale ale pandemiei asupra oamenilor din întreaga lume, în special a celor mai marginalizați". 

Raportul AidWatch oferă recomandări pentru UE în vederea creșterii finanțării pentru ODA: ”Numai în acest fel ne vom asigura că nimeni nu e lăsat în urmă”. 

Viitorul asistenței pentru dezvoltare

Lansarea online a Raportului AidWatch 2020 a avut loc miercuri, evenimentul fiind organizat de către Confederația Europeană de ONG-uri active în domeniul dezvoltării și al asistenței umanitare – CONCORD Europe.

Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare din România – FOND contribuie anual, încă din 2008, la elaborarea paginii de țară, ce cuprinde rezultatele României în domeniul cooperării pentru dezvoltare internațională și finanțarea asistenței oficiale pentru dezvoltare (ODA), concentrându-se pe provocări și recomandări.

Evenimentul a prilejuit și o discuție între reprezentanți ai instituțiilor europene și ai organizațiilor neguvernamentale referitoare la raport și la viitorul asistenței pentru dezvoltare.

Niina Tenhio, development policy advisor la Fingo-CONCORD, a calificat drept ”îngrijorătoare” scăderea nivelului de alocare, dar a precizat că, dincolo de cifre, e importantă eficacitatea asistenței pentru dezvoltare. 

În opinia sa, e nevoie de finanțare suplimentară în bugetul 2021-2027, dacă UE vrea să-și îndeplinească angajamentele internaționale.

Ea a mai remarcat lipsa de transparență în ceea ce privește cifrele disponibile pentru ”Răspunsul global al UE la COVID-19”, dar și în cazul asistenței din partea țărilor nordice, chiar dacă acestea respectă obiectivele stabilite. 

În ceea ce privește tendința Comisiei Europene de a apela la instrumene private, membrii CONCORD Europe își exprimă îngrijorarea în legătură cu rezultatele pe care le-ar putea  oferi aceste instrumente private.

O altă problemă semnalată de Niina Tenhio e destinația banilor, preponderent către Balcanii de Vest, Turcia, țările din Vecinătatea UE. Doar 24% se duc către Africa Subsahariană.

Chestiunea ridică un semn de întrebare: Sumele sunt alocate pentru a îndeplini obiectivul ”nimeni să nu fie lăsat în urmă” sau pentru propria noastră siguranță?

Recomandări pentru UE: 

  • dezvoltarea de parteneriate autentice și conectarea sprijinului post-COVID de Agenda 2030
  • implicarea actorilor locali, inclusiv a societății civile
  • UE și statele membre să crească Asistența pentru Dezvoltare, concomitent cu găsirea de surse de finanțare pentru Agenda 2030.   

Felix Fernandez-Shaw, director în cadrul Direcției Generale Cooperare Internațională și Dezvoltare (DEVCO) a Comisiei Europene, a explicat că, fiind la finalul perioadei de programare 2014-2020, nu mai sunt resurse, de aceea au fost redistribuite fonduri.

Din acest motiv au fost propuse schimbări pentru cadrul financiar 2021-2027, astfel încât să se evite asemenea situații.

El a mai spus că redirecționarea fondurilor s-a făcut după discuții cu țările partenere, fiind amânate proiecte care nu fuseseră încă demarate.

Și eurodeputata germană Hildegard Bentele, membră a Comisiei pentru Dezvoltare, a evocat lipsa fondurilor. Europa se află în cea mai mare criză economică de la Cel de-al Doilea Război Mondial încoace, astfel că atenția e concentrată pe planul intern, iar acest lucru se vede și în negocierile privind bugetul 2021-2027. 

Hildegard Bentele a mai spus că europenii trebuie să fie onești și să recunoască faptul că nici în viitor nu vor fi mai mulți bani, astfel că accentul trebuie pus pe crearea de instituții și transferul de expertiză, inclusiv în crearea unei piețe pe continentul african pe modelul pieței unice din UE. 

În aceste condiții, Bentele susține că UE trebuie să se concentreze mai mult ”pe eficiență, o mai bună coordonare și implementare”. 

Totodată, eurodeputata CDU consideră că, mai ales în cazul Africii, ar trebui să se discute de cooperare economică, în loc de cooperare pentru dezvoltare. Nu trebuie trecut cu vederea nici un acord de liber schimb cu Africa.

Andreas Jacobs, de la Reprezentanța Permanentă a Germaniei la UE, a recunoscut că e nevoie de mai multe fonduri pentru Asistența pentru Dezvoltare, dar a adăugat că e o nevoie și mai mare de o ”abordare comprehensivă în această lume complexă, multipolară”.

”Nu este vorba doar despre cooperare în sensul clasic, «nimeni nu e lăsat în urmă» va fi mereu printre priorități, dar trebuie să gândim la o scară mai mare”, a precizat Jacobs, subliniind că instituțiile europene responsabile cu cooperarea pentru dezvoltare au nevoie de societatea civilă.

Relația cu Africa

Paul Okumu, de la Africa Platform, a citat un studiu privind sumele mari alocate la nivel global pentru pandemie, în perioada aprilie-august, conchizând că există resurse. Pe de altă parte, el a subliniat că discuția ar trebui să se poarte nu în jurul creșterii resurselor, ci pe lucrurile care ar duce în final la dezvoltarea continentului african, astfel încât să nu mai aibă nevoie de ajutor.

 

”Cred că aș fi cel mai fericit african de pe Pământ, dacă în timpul vieții mele aș putea spune: «nu mai avem nevoie de ajutor, noi oferim acum ajutor»,

 

a spus Okumu.

În acest context, el a explicat că e mai important să vedem ce țări joacă un rol activ în canalizarea de fonduri în zone strategice, decât să ne îndreptăm atenția către țările care-și măresc valoarea contribuției.

De asemenea, Okumu a acuzat ”competiția” care există în statele europene care ajută Africa, în timp ce ”dacă te uiți unde se duc banii, vezi că se duc către propriile corporații, către statele membre”. 

”Decât să există o competiție cine dă cea mai mare sumă pentru ajutor, mai bine să începem o altă competiție: cine face cele mai mari schimbări pe continentul african”, astfel încât să nu mai aibă nevoie de ajutor, a spus Paul Okumu, făcând o comparație cu Planul Marshall, care a avut o anumită strategie și un interval clar de implementare. 

Hildegard Bentele consideră că ar trebui ca UE și Africa să discute sincer și să stabilească ce vor una de la alta. Ea pledează pentru stabilirea intereselor, pentru a vorbi mai mult cu cetățenii, astfel încât se se ajungă la o situație ”win-win”.

Felix Fernando-Shaw și Niina Tenhio au atras atenția că problema investițiilor în zonă nu e așa de simplă. 

Investitorii nu sunt atrași să facă investiții în sud, invocând climatul de business și lipsa de încredere, spune Fernando-Shaw. Bazându-se pe experiența de pe teren, Niina Tehnio a subliniat și ea că în țări precum Afganistan sau Kosovo investitorii nu vor să se ducă.  

În ceea ce privește viitoarele rapoarte ale CONCORD Europe, Tehnio consideră că ar trebui să se concentreze mai puțin pe cifre și mai mult pe calitatea ajutorului și pe raportarea modului în care sunt folosiți banii. 

Totodată, donatorii trebuie să fie atenți și la faptul că inegalitățile cresc în interiorul țărilor, un exemplu fiind Nigeria.