Când la Bruxelles se aud diverse voci, fie în UE, fie în NATO, și se repetă – sau mai degrabă s-a repetat – ideea că Europa nu mai poate delega securitatea sa Statelor Unite, iar în realitate, exact asta face: chiar acum, continentul, în sensul cel mai larg, așteaptă să vadă dacă Donald Trump reușește ca mediator să pună capăt invaziei rusești în Ucraina. Discuțiile progresează, în ritmuri diferite, dar se află într-un punct nemaiîntâlnit de la începutul conflictului, iar aliații Kievului speră pur și simplu că Washingtonul va avea îndrăzneala și capacitatea de a-l schimba pe Putin sau de a-l determina pe Zelenski să cedeze cumva. Pe scurt, Europa s-a resemnat.

Aceasta pune două dileme pentru Europa: în primul rând, va continua să își delege securitatea Statelor Unite, așa cum a făcut-o până acum prin intermediul Alianței, dar de data aceasta cu o administrație la Casa Albă care aplică doctrina MAGA (Make America Great Again - Faceți America Mare Din Nou), dar nu-i pasă de ceea ce ar putea face sau desface continentul său, cândva aliat, acum doar partener... sau nici măcar atât. Astfel, autonomia strategică mult căutată de UE va rămâne o perspectivă îndepărtată. A doua dilemă este că Ucraina nu este relevantă pentru Washington, dar este pentru Europa. Trump vrea să rezolve această „problemă” în grabă, astfel încât să se poată concentra pe alte probleme, cum ar fi Venezuela.

Statele Unite au precizat deja că sunt nerăbdătoare ca războiul să se încheie, dar nu au niciun interes ca acordul să fie benefic pentru Europa. Conflictul trebuie să se încheie acum. Chiar și Marco Rubio, secretarul de stat american, este precaut și afirmă că Putin este „singurul care poate pune capăt războiului”. Dar nu putea fi mai emfatic în același timp când se referea la rolul SUA în acest proces, recunoscând că Trump a văzut acest conflict „ca fiind cel mai ușor de rezolvat” deoarece este „cel care are cel mai puțin sens”.

Dar nu a fost cazul: „Cu ce poate fi de acord Ucraina, date fiind circumstanțele și ce este dispusă Rusia să facă? În cele din urmă, acest lucru nu depinde de noi. Acesta nu este războiul nostru și nu îl purtăm; nu există soldați americani acolo. Este un alt continent. Ne implicăm pentru că suntem singurii care pot”. „Singurul lider mondial care se poate așeza la masă cu părțile pentru a încerca să ajungă la un acord este Trump”, a conchis Rubio, avertizând totodată europenii că pacea cu Rusia nu poate fi urmărită atunci când toate canalele de comunicare cu Kremlinul sunt întrerupte.

Între timp, NATO este în modul standby, iar secretarul său general, Mark Rutte, nu putea fi mai clar săptămâna aceasta. „Nu voi reacționa la tot ce spune Putin. L-am văzut în uniformă militară, îmbrăcat ca un soldat pe linia frontului, dar acel front era destul de departe de liniile frontului [diplomatice] din aceste zile, așa că nu voi reacționa la tot”, a spus el referindu-se la avertismentele lui Putin că Rusia este pregătită dacă Europa atacă Moscova. Olandezul cere să „așteptăm” să vedem ce se întâmplă cu negocierile conduse de Trump.

Între timp, aliații variază de la cei mai precauți, precum Spania, care susține că Alianța este „defensivă”, dar pregătită pentru „orice scenariu”, până la cei mai categorici, cum este cazul Germaniei. „Mesajul pe care îl transmitem ca alianță este clar: suntem capabili să acționăm,  suntem eficienți și suntem pregătiți să apărăm ceea ce ne unește: securitatea noastră, libertatea noastră  și ordinea păcii în Europa”, a declarat ministrul german de Externe, Johann Wadephul, pe un ton împărtășit și de alți aliați, precum Țările de Jos și statele baltice.

UE, la rândul ei, face tot ce poate. Rolul blocului comunitar în discuții este aproape inexistent și ia măsurile pe care le poate în limitele competenței sale, dar fără a fi un interlocutor valid pentru Moscova și cu o prezență ceva mai mult decât simbolică pentru Washington. În acest context, a convenit în cele din urmă să suspende toate importurile de gaze și petrol rusesc, în etape, până în 2027, într-un cadru în care negocierile privind cel de-al douăzecilea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei continuă.

Dincolo de efectele acestor măsuri, Bruxelles-ul a înaintat miercuri, după câteva săptămâni, și propunerea sa de a utiliza active rusești înghețate pentru reconstrucția Ucrainei. Scopul, potrivit președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, este de a oferi Ucrainei un sprijin de 90 de miliarde de euro pentru 2026 și 2027. Sistemul - numit împrumut pentru reparații - ar implica utilizarea acestor active înghețate, acoperind toate instituțiile care le dețin în prezent, prin mecanismul anunțat;  entitățile le-ar transfera apoi către instrumentul propus de Comisia Europeană. Odată ajunși acolo, banii ar merge către Ucraina, iar Kievul ar trebui să ramburseze sumele odată ce Rusia ar plăti reparațiile, a explicat oficialul german.

„Propunerile noastre respectă dreptul internațional, maximizează presiunea asupra Rusiei și transmit un mesaj clar că agresiunea sa nu va prevala”, a adăugat comisarul european pentru Economie, Vladis Dombrovskis, într-un mesaj adresat în principal Belgiei, care deține aproape 62% din aceste fonduri și care s-a pronunțat deja împotriva propunerii Bruxelles-ului, în ciuda garanțiilor promise de Comisie. Încă o dată, timpul este împotriva UE, care trebuie să aștepte până la summitul liderilor din această lună pentru a afla dacă această idee, pe cât de complexă pe atât de importantă, se va concretiza.

Ce se întâmplă dacă, în cele din urmă, Statele Unite nu fac ceea ce vrea Europa? Trump tratează situația cu ușurință; UE, NATO și Ucraina nu. Alianța solicită renașterea sa de ani de zile, mai ales de la începutul invaziei rusești; blocul își dorește să fie autonom, dar nu știe cum. Între timp, gigantul care este Statele Unite dictează, ceilalți resemnându-se să aștepte să vadă dacă pot ridica mâna și își pot avea rândul să vorbească.

Sursa: Rador Radio România