Timpul a remarcat multe schimbări în fotbalul mondial, câteva dintre acestea fiind vizibile în prezent pentru națiunile din Europa de Est. Dar episodul minunat al ascensiunii lui Sheriff Tiraspol rescrie istoria, nu doar din perspectiva Republicii Moldova, ci și a sportului în sine.

Eliminările atribuite de gruparea localizată în Transnistria Stelei Roșii Belgrad și lui Dinamo Zagreb au atras atenția întregii asistențe continentale. Însă, debutul absolut în Champions League a atins marți cote inegalabile, indiferent de ceea ce va urma.

La capătul unei confruntări de mare intensitate, sacrificiu, dar și luciditate, campioana basarabeană a prevalat împotriva lui Real Madrid, în prima confruntare continentală a proaspătului reconstruit Santiago Bernabéu. Pentru un deznodământ imposibil de imaginat sub orice formă în urmă cu 10 luni, a fost nevoie de o reușită fantastică, semnată de luxemburghezul Sébastien Thill, la capătul timpului regulamentar de joc.

Atunci când încercăm să descriem cel mai împătimit sport cu mingea la nivelul absolut de performanță, descris de principala competiție inter-cluburi a bătrânului continent, ajungem, în multe instanțe, către aceleași concluzii. Tradițiile domină spectrul balonului, indiferent că ne referim la artizanii individuali sau la numele imense ale formațiilor implicate în căutarea gloriei. Cumva, la capătul a nouă luni sortite acțiunii fără egal, marii performeri își obțin prezența în dreptul cele mai înalte scene.

Dar, oricum s-ar prezenta realitatea finală în fapt, pasionații spectacolului se vor afla mereu în căutarea aspectelor diferite. Raportându-ne la ultimii ani, vedem cum diferențele uriașe din perspectiva deceniilor precedente, reduc cu fiecare sezon în parte. În continuare, chiar dacă supremația nu pare că se va balansa curând în defavoarea formațiilor de prim rang, ocaziile evidențierii pentru alte nume devin mai dese. Totodată, rămânem conștienți că, pentru ca analiza generală să se transpună în realitate, este nevoie de resurse adânci.

Mai mult ca sigur, atunci când asociem ultimul termen fotbalului european, Republica Moldova nu s-a numărat printre reperele ce apar rapid în memorie. Mai mult, direcția s-a prezentat opus pentru majoritatea actualului secol, unul dificil pentru porțiunea continentală estică, luând în considerare multiple perspective, care nu dezvoltă o reală convergență cu lumea sportului.

Deseori, atunci când facem legătura cu teritoriul și națiunea de peste Prut, comparațiile sunt similare, deși percepția susține o ușoară inferioritate din perspectiva tuturor resurselor în dreptul fostei provincii basarabene. Dar, precum putem observa atent în săptămânile recente, realitatea nu se situează deloc sub asemenea repere. Argumentele ar putea pleca din diferite direcții, care pot include chiar și perspectiva unui drum politic mai lin. Concentrându-ne în regimul competitiv, însă, rațiunile solide și-au făcut loc limpede, iar intervalul dintre vară și toamnă a consemnat excepționale episoade, ce actualmente au atins un apogeu.

Până să ne concentrăm asupra lui, anumite paralele ar merita măcar amintite, orientându-ne spre trecut. Vreme de lungi sezoane, călătoria formațiilor românești către competiția propriu-zisă a UEFA Champions League nu s-a mai încheiat cu succes din iarna anului 2012. Atunci, CFR Cluj s-a aflat în postura reprezentantei directe în principalul reper continental, iar rezultatul obținut a fost caracterizat unul meritoriu: 10 puncte acontate de-a lungul fazei grupelor.

În paralel, campioana Diviziei Naționale a Moldovei parcurgea drumul continental similar, fiind oprită în play-off-ul din Europa League, fază considerată oricum remarcabilă. Peste aproape un deceniu, aspirațiile s-au schimbat, precum au făcut-o și inițiativele, iar contextul întâlnit la granița nord-estică, a devenit unul opus celui detaliat, fără ca atenția autohtonă să se îndrepte serios acolo.

Pentru pasionații statisticii, devine imposibil de negat să nu asociem numele Sheriff Tiraspol cu succesul intern absolut în fotbalul moldovean. Desigur, din cauza contextului istoric, dar și geopolitic, istoria clubului nu este una deosebit de îndelungată. Structura, care și-a primit numele curent la un an după înființare, a fost inițial cunoscută ca Tiras, începând cu 1997.

Odată cu impactul asocierii noului sponsor principal, conectat de altfel și în prezent cu destinele clubului, consecințele pozitive s-au remarcat imediat pe plan intern. Galben-negrii au devenit foarte rapid principalul reper de peste Prut, opoziția venită din zona capitalei fiind insuficient de consistentă. Ultimul sfert de secol a consemnat nu mai puțin de 20 de titluri ale campioanei pentru Sheriff.

Dar pe măsura acaparării tradiției interne, experiența europeană s-a adunat treptat. Este important de ținut seama că debuturile de campanie s-au realizat permanent din rundele preliminare incipiente ale Ligii Campionilor.

Aspectul respectiv nu s-a schimbat aproape deloc până în prezent, iar rezultatele s-au remarcat cu precădere, drept urmare, în competiția secundă valorică a continentului. Experiențele din Europa League au menținut Moldova pe harta relevanței fotbalistice, cea mai recentă prezență în grupe fiind înregistrată în stagiunea 2017-2018.

Cumva, fără a atrage un nivel ridicat al mediatizării, structura condusă de Victor Gușan a urmat aceeași politică a curajului de a persevera continuu, chiar dacă respectivul țel a trebuit să fie urmărit prin numeroase perioade ale reconstrucției lotului. Șansele începerii unei traiectorii precum cea prezentă nu au fost deloc mari inițial, ținând seama tocmai de recentele parcursuri neconcretizate.  

Și totuși, cu fiecare pas, „șerifii” s-au arătat din ce în ce mai conștienți asupra propriului potențial. Încă din cadrul primelor duble confruntări, consumate împotriva unor oponenți considerați de un calibru apropiat, dispoziția defensivă de excepție și adaptabilitatea pentru replici tăioase a fost remarcabilă. Dar, oricât am încerca să explicăm ascensiunea din Tiraspol sub ochii publicului larg, ea nu a început decât la capătul duelurilor contra Stelei Roșii a Belgradului.

Retrospectiva pare atât de greu imaginabilă, dar o formație sârbă care nu a dat nicio șansă campioanei României – profitând, într-adevăr și de o dezorganizare defensivă profundă – în ultima etapă preliminară a Ligii Europa, a fost depășită, la rândul ei. Dar, principala exponentă a Republicii Moldova a atins respectiva țintă printr-un joc atât de bine compactat, comparativ celui furnizat de CFR Cluj împotriva aceluiași oponent.

Reușita de pe teren propriu a lui Danilo Arboleda, singura în tricoul lui Sheriff, s-a dovedit suficientă pentru avansarea spre play-off-ul Champions League. Istoria era deja în cursul rescrierii, dar prestația împotriva lui Dinamo Zagreb a arătat că nu doar apărarea va contribui la împlinirea ei.

O echipă croată care în urmă cu mai puțin de șase luni eliminase formidabil Tottenham pentru a accede în sferturile fostei Cupe UEFA, nu a reușit practic să țină piept unui val de entuziasm implacabil la Tiraspol. După o prestație perfectă în manșa tur, Sheriff a absorbit ideal presiunea de pe terenul ex-iugoslav.

Neprimind vreun gol din partea lui Dinamo, ea și-a cimentat meritoriu poziția în care nicio echipă a Republicii Moldova nu a ajuns vreodată. Deja accederea în grupele UEFA Champions League a însemnat o sărbătoare unică a sportului basarabean, dar, la vederea unei grupe înșelătoare, entuziasmul a crescut.

Sprijinită serios și prin adaptabilitatea programului intern al propriei federații, echipa pregătită de Yuriy Vernydub a abordat prima întâlnire din seria D într-o manieră similară tuturor celorlalte. Expeditivă în construirea avantajului, Sheriff nu a indicat nicio teamă în fața lui Shakhtar Donetsk, club cu o mult mai mare cadență a momentelor similare. Adama Traoré a deschis drumul unui prim succes istoric, pentru ca dispozitivul combativ al defensivei să reziste până când reușita lui Momo Yansané a reușit să declanșeze extazul complet la Tiraspol.

În absența unei contribuții autohtone serioase, Sheriff a semnat prima pagină a imortalității, utilizând o direcție încercată în trecut și de cluburi românești. Însă, încrederea în forța unui grup unit s-a transpus fabulos. Următoarea provocare urma să prezinte oportunitatea lipsită de presiune a unei vizite excepționale pe noua arenă Santiago Bernabéu.

Chiar dacă Real Madrid nu a reușit să captureze cel mai recent titlu din La Liga, contextul plecării lui Lionel Messi din Spania a creat un ușor vid al entuziasmului. Un element ce s-a anticipat că îl va anula rapid era reprezentat prin inaugurarea celei mai noi dimensiuni a templului fotbalului madrilen.

Practic, cea dintâi partidă desfășurată în Liga Campionilor de la finalizarea renovării stadionului galactic, i-a pus față în față pe elevii lui Carlo Ancelotti, cu o formație din urna a patra valorică. Un grup de stranieri care a impresionat întreaga comunitate fotbalistică a oferit clar impresia că nu va ceda deloc ușor nici măcar împotriva favoritei pentru recăpătarea coroanei Spaniei. Deși a fost presată imediat în propria jumătate de teren, inițiativa Los Blancos nu s-a materializat în niciun fel pe tabelă. Dimpotrivă, noaptea colosală pentru întreg sportul mondial și internațional, a adus prima reușită în plasa lui Thibaut Courtois.

După doar 25 de minute de joc precis, Jasurbek Yakhshiboev s-a aflat la capătul unei acțiuni desenate perfect până în flancul stâng. Mijlocașul uzbec nu și-a putut ascunde lacrimile momentul de excepție împlinit cu capul. Chiar dacă doar un sfert de partidă trecuse la Madrid, în ciuda ofensivei nestăvilite, cel mai titrat nume din istoria competiției campionilor era condusă de excepționalul prim 11 al campioanei Moldovei.

Totul cuprindea deja un portret aproape ireal, dar realitatea ne indica și că tentativele restabilirii egalității, uriașe ca volum, nu cuprindeau suficientă eficiență. Iar atunci când execuțiile au fost cadrate, baloanele nu au reușit să treacă de un supramotivat Giorgos Athanasiadis.

Eden Hazard, în principal, dar și Karim Benzema sau Vinícius Júnior s-au arătat incapabili în a găsi soluțiile pentru a-l învinge pe goalkeeperul elen până la pauză, asediul, încurcat și de șansă, dovedindu-se inutil.

O jumătate a misiunii ce se poate arăta unică pentru club de talia inițială a lui Sheriff era completă spre majoritatea stuporii din tribune. Uluirea generală se îmbina totuși cu recunoașterea unui plan tactic abordat minunat, care a funcționat conform planului, inclusiv după reluarea disputei. Finalmente, precum multe situații similare par să se transpună prea des în defavoarea echipei net inferioare, o fază care să ducă la acordarea unui penalty, părea să anuleze oportunitatea succesului titanic.

Cel ce și-a asumat preluarea banderolei madrilene după placarea lui Sergio Ramos a transformat nu fără emoții lovitura de pedeapsă pentru a-și trece în cont reușita sa cu numărul 72 în Liga Campionilor. Reușita lui Karim Benzema a părut să calmeze temporar spiritele, însă, chiar și din minutul 65, oaspeții și-au putut juca șansa în continuare.

Demonstrând permanent că pot crea imens pericol în jumătatea adversă, fotbaliștii echipați în negru au dus o altă fază la finalizare cu multă simplitate. Poziția de offside a lui Brno s-a dovedit însă evidentă, tabela rămânând nemodificată la intrarea în ultimul sfert de oră. Furia gazdelor a continuat să se extindă spre poarta adversă, dar atunci când bravul Giorgos Athanasiadis nu a reușit să intervină, fie stâlpul, fie fundașii săi l-au completat minunat. Astfel, s-a putut da naștere unui ultim atac prelungit al trupei din Tiraspol care să intre în legendă la Madrid.

Analizând des superficial situația Luxemburgului, ne vom gândi la o națiune ce nu traversează tocmai în totalitate sceptrul profesionist. Chiar și așa, execuția din demivoleu pe care Sébastien Thill a catapultat-o direct în vinclul plasei adverse s-a dovedit inaccesibilă tuturor celorlalți fotbaliști de pe gazonul madrilen, indiferent valorii lor teoretice. Uluirea și extazul s-au împletit din nou pe arena galacticilor, vizitatorii având nevoie să mai reziste doar în prelungiri, lucru bifat și cu ceva șansă, mereu necesară pentru o asemenea poveste.

Stadionul Santiago Bernabéu a fost finalizat în 1947. De atunci, el a văzut practic istoria în sine. Niciodată, în schimb, el nu a remarcat, până în seara de marți, o echipă debutantă care să vină din primul tur preliminar al Ligii Campionilor și să câștige pe merit un joc (care să și conteze indubitabil în ierarhia generală) împotriva clubului câștigător în 13 rânduri al trofeului suprem. Poate că ar mai exista infinite moduri în care să definim înfruntarea Real Madrid – Sheriff Tiraspol 1 – 2, surpriza analelor competiției absolute, dar fraza anterioară în sine devine suficientă.

În cele din urmă, echipa care conduce actualmente Grupa D în cadrul Champions League, înaintea dublei întâlniri cu Inter Milano, a ajuns în prezent parcurgând un drum lung, inaccesibil oricărui club românesc în clipa actuală. Dacă încă există opinii în privința valorii sale în Liga I, atunci se poate afirma că nici calculele hârtiei nu trebuie considerate un principal barometru.

Argumentul suprem este oferit de structura moldoveană care a reușit în capitala Spaniei să așeze pe plan secund că seara de 28 septembrie 2021 a consemnat prima reușită ce nu a venit pentru Lionel Messi în tricoul Barcelonei. Realizăm din nou, astfel, amploarea unui triumf inegalabil pentru Sheriff Tiraspol.

Surse:

https://www.digisport.ro/fotbal/champions-league/sheriff-tiraspol-a-invins-o-pe-real-madrid-dar-in-liga-1-ar-fi-in-play-out-cum-a-reusit-rezultatele-din-champions-league-1291763