Declarația îi aparține lui Artiom Filipenko, expert în cadrul Institutului de Cercetări Strategice din Odesa. Într-un interviu acordat Report.md, acesta a mai declarat că federalizarea Moldovei ar fi o capcană.

Report.md: Noul președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon, a declarat recent că în 1992, la Nistru, a avut loc un război civil, iar vinovat ar fi Chișinăul. Dvs ați fost jurnalist de război în acea perioadă… Ce a fost, totuși, atunci?

Artiom Filipenko: Politologic, putem spune că acel conflict a avut și elemente ale unui război civil, dar transformarea lui în unul militar nu ar fi fost posibilă fără implicarea Rusiei. În anii ’90, conducerea URSS lupta cu tendința fostelor republici unionale de a deveni independente. De aceea, Kremlinul a creat aceste puncte nevralgice. Inițial, misiunea acestor conflicte locale era să mențină fostele republici în componența URSS.Tot atunci, pentru prima dată am auzit și în Ucraina speculându-se pe subiectul ”Novorossia”. La Odesa apărea chiar și un ziar care se numea ”Novorosiiskii Telegraf”.

În 1990, Consiliul regiunii Crimeia a pus problema creării Republicii Autonome Sovietice Socialiste Crimeea, iar în luna ianuarie 1991 s-a desfășurat chiar și un referendum. Și după destrămarea URSS, conducerea Rusiei a continuat să susțină separatismul din diferite regiuni ale fostei uniuni. Problema Crimeii a fost rezolvată doar după ce președinte al Ucrainei a devenit Leonid Kucima.

Dacă ar fi să comparăm ceea ce s-a întâmplat în 1991-1992 în raioanele de Est ale Republicii Moldova cu ceea ce se întâmplă acum în Donbas, o să observăm că se aplică același scenariu. Primul element comun este specularea pe subiecte legate de limbă. În așa-numita Transnistrie, generatorul mișcărilor ostile a fost adoptarea legii cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldovenești, care stabilea grafia latină și alfabetul latin. Un alt element - crearea formațiunilor militare ilegale.

Din păcate, de partea separatiștilor transnistreni au luptat atunci și cetățeni ai Ucrainei, în special din gruparea naționalistă ”UNA-UNSO”. Aceasta este o pagină neagră din istoria relațiilor moldo-ucrainene.Un alt element comun este participarea armatei ruse în aceste conflicte. Atât în Donbas, cât și în stânga Nistrului, balanța de forțe în favoarea separatiștilor a fost înclinată de militarii ruși. Alt element - atât în conflictul din 1992 din Moldova, cât și în cel din 2014 din Ucraina, propaganda rusească a fost parte a războiului-hibrid.

Demonizarea adversarului, transformarea acestuia în continuator al politicii naziste, în cazul Moldovei a mareșalului Antonescu, adică prin agitarea ”pericolului” unirii cu România… În cazul Donbasului - afilierea la SUA. Cred că războiul de la Nistru a fost, pentru Rusia, un poligon de testare a tehnologiilor aplicate peste 22 de ani în Donbas.

Totuși, vedem și elemente distincte între cele două conflicte. În 1992, economia Moldovei și a regiunii separatiste nu erau integrate în procesul de globalizare economică. Diferendul transnistrean se vedea ca o încercare a așa-numiților ”directori roșii” (directorii întreprinderilor de stat – n.n.) de a păstra Uniunea Sovietică, ei fiind numiți de Moscova. Toată conducerea de atunci din pretinsa ”mn” era formată din astfel de directori ostili Chișinăului.

Citiți continuarea pe Report.md.