A 52-a ediție a remarcat două accidentări, multiple dispute absolut dramatice, dar un ultim act contrar așteptărilor.

Alexander Zverev a suferit singura sa înfrângere la ATP Finals după bătălia fantastică din grupe contra lui Daniil Medvedev. Revanșa campionului olimpic în exercițiu a consemnat o confruntare decisivă ce nu a atins nici măcar jumătatea duratei celei anterioare.

Virtual impecabil în spatele serviciului, germanul a întrerupt un parțial negativ de patru înfruntări contra învingătorului de la New York, devenind dublu laureat al Turneului Campionilor, după reușita londoneză din 2017, confirmându-și cel mai bun sezon profesionist.

*********************

De multe ori, schimbările sunt privite pozitiv în cadrele sportive de excelență, dar ele se vor cimenta cu mare greutate. Calitatea standardelor se menține atât de ridicată încât ascensiunea se realizează dificil. Categoric, meritul a stat în contul celor care au resetat criteriile și standardele efortului în teren, dar și în afara lui. Apoi, însă, când tendințele încep treptat să se schimbe, se afirmă des că entuziasmul noilor pretendenți va acoperi anumite goluri. Concomitent, tentativele depășirii limitelor vor avea mai mult succes, atunci când presiunea tinde să scadă. La fileu, aspirațiile sunt mari, emoțiile se prezintă pe măsură. dincolo de trăiri, motivația este suplimentată de șansele istoriei.

Dacă în fațeta feminină a sportului alb, o importantă latură a parității a fost oferită prin versatilitate, lucrurile nu s-au așezat mereu identic și în tabloul băieților. La rând, ambițiile supreme s-au intersectat celor ale afirmării, iar tendințele au fost dificil de schimbat. Dacă ar trebui să privim situația și din unghiul opus, inițiativa a început treptat să se schimbe mulțumită dinamismului. Deoarece confruntările băieților nu sunt mereu programate cu un format identic, diferențele încă se remarcă serios. Reacția din partea pretendenților mai tineri se va intensifica în ocaziile mai scurte. Actualele săptămâni demonstrează de ce o asemenea abordare a mai realizat un pas, odată cu cel din urmă eveniment al calendarului.

Până acolo, cu cât am avansat în stagiunea 2021, cu atât auspiciile sale s-au detașat de cele ale altor campanii. Deși afirmația anterioară pare să dețină o tentă retrospectivă – începând de la Antipozi și încheind cu cea mai importantă vizită peninsulară a întregului calendar – nu trebuie să uităm că inclusiv implicarea Jocurilor Olimpice a promis că momente de referință. 

Iar, oricât de greu ar fi fost de imaginat în urmă cu trei luni și jumătate, spectacolul celor cinci cercuri, de la Tokyo și cel destinat competiției de final al calendarului urmau să dețină un enorm punct comun. Anterior, întrebările au asaltat tema pe care cel mai bine clasat jucător al momentului a inițiat-o cu prestațiile sale ce ar fi putut să se încheie cu împlinirea absolută. Chiar dacă destinul a hotărât o direcție diferită, este greu de crezut că ultimele evenimente nu au adus o mare plăcere pentru familiarizați.

Oricât de importantă s-a dovedit încercarea lui Novak Djoković de a cuceri fiecare dintre turneele de Mare Șlem în 2021, o țintă probabil intangibilă pentru alți ceva ani ai tenisului de simplu, mizele au continuat să fie ridicate și după momentul newyorkez. Întreg circuitul a rămas concentrat pe suprafață dură, iar stația finală, asigurată deja în cazul jucătorilor de top, a fost Torino și intrarea Italiei în analele turnirului celor mai în formă combatanți. 

Deși pentru fete, situația a rămas aparent neclară până la capătul intervalului competițiilor majore, ținând cont de călătoria extra-europeană necesară, ATP nu a avut vreun dubiu. Încă de la capătul ultimei partide din 2020, cea din urmă desfășurată în mod oficial la O2 Arena, a fost binecunoscut că Turneul Campionilor și-a desemnat o nouă gazdă. Pentru a substitui rolul complexului londonez, Pala Alpitour din Torino, s-a ridicat la înălțimea așteptată. 

Construcția asociată drept fost Palat Olimpic (evident, în viziunea Jocurilor de Iarnă din 2006), a fost pregătită să găzduiască cel mai important eveniment tenisistic al Peninsulei. Deși nici turneul dedicat exclusiv tinerilor performeri, NextGen Finals, nu trebuie exclus din ecuația evocată atenția a fost îndreptată spre citadela torineză, care indiferent de rezultatele finale înregistrate, avea să încoroneze un an de succes pentru multiplii protagoniști. 

Dacă problemele înregistrate pe fonduri diferite i-au împiedicat și de această dată pe Roger Federer și Rafael Nadal să fie aproape de poziția în care să își asigure o participare comună, principalul lor coleg ce îi însoțește în cărțile de istorie ale sportului, a fost așteptat să încerce egalarea unui alt record. Este drept însă, că, în conformitate una dintre ideile exprimate anterior, recenta istorie a indicat cât de grea a devenit misiunea lui Novak Djoković pentru a se impune la Turneul Campionilor. 

Chiar dacă și-a parafat, între timp, cel de-al șaptelea sezon închis ca lider mondial, ex-iugoslavul a fost deseori depășit de câte un exponent aferent plutonului tinerilor, înaintea ultimului act, referindu-ne doar la precedentele ediții londoneze. Pentru o jumătate de deceniu, mai tinerii combatanți au izbutit să iasă pozitiv în evidență, triumfând pe rând, pentru adjudecarea distincției ATP Finals, adjudecată în patru rânduri și de Ilie Năstase, doar la simplu. 

Printre ei, Alexander Zverev s-a numărat încă din 2017, atunci când l-a depășit chiar pe cvintuplul campion sârb în ultimul act. De atunci, multe alte momente au trecut pentru german fără ca aspirații mai mari să mai fie împlinite. În fapt, Turneul Campionilor a rămas cea mai importantă competiție adjudecată de el, până la startul sezonului curent. Declicul la capitolul respectiv s-a produs în Japonia, acolo unde revenirea uluitoare contra aceluiași lider mondial a declanșat șarja care să îl poarte spre titlul olimpic, primul de acea factură pentru tenisul masculin din țara sa. 

Ulterior, orice alte rezultate au devenit mai puțin relevante, deși Sasha a rămas cu o singură finală de Mare Șlem în palmares, despre care ne putem aminti cât de dramatic a fost cedată împotriva lui Dominic Thiem. Încă o dată, remarcăm cum triumfurile de categoria 2/3 seturi, i-au stat mult mai la îndemână de-a lungul carierei. Ținta pentru ultima reprezentație a fost categoric recuperarea titlului obținut în urmă cu patru ani la Londra. 

Însă, sarcina torineză promitea să nu fie deloc simplă, mai ales din perspectiva unei partide inaugurale, venite împotriva primului și teoretic singurului reprezentant al gazdelor prezent în faza grupelor. 

Doar că, la capătul unui set întâi uluitor, în care a fost nevoit să și salveze două oportunități de a-l adjudeca ale adversarului, Matteo Berrettini a renunțat să mai continue din cauza accidentării nefericite care a urmat. Al doilea meci din Grupa Verde l-a pus pe Zverev față în față cu Daniil Medvedev, cel ce încă se regăsea într-un dezavantaj la duelurile directe, deși se impusese în ultimele patru ocazii. Succesul și calificarea imediată în semifinale a mers în contul rusului, dar nu oricum. 

A fost nevoie de un nivel al totalului dramatism pentru ca o greșeală de picior să trimită confruntarea într-o manșă finală. Ea nu s-a lăsat mai prejos, un alt joc decisiv cu prelungiri (9-7) fiind singura modalitate în care cei doi abili giganți au putut fi separați, după aproape 160 de minute ale spectacolului. Prima bătălie, aparent interminabilă a fost cedată, însă calculele erau departe de final. Victoria fără dubii din fața lui Hubert Hurkacz l-a adus și pe ocupantul poziției a treia mondiale în penultimul act, acolo unde același lider ATP i-a ieșit în față, precum la New York și Tokyo. Zverev a rămas cu încrederea ridicată, trecându-și actul inaugural în cont, după ce a îndepărtat alte șanse pentru Novak Djoković înaintea pătrunderii în tie-break. 

Sârbul a reușit să găsească resursele pentru a-i debloca serviciul adversarului spre finalul actului secund. Dar, poate surprinzător pentru o confruntare devenită de uzură, jucătorul cu origini în Rusia nu a permis propriului moral să se prăbușească. Din contră, obținerea și conservarea singurului break al actului decisiv au încheiat în noaptea duminicală un alt joc de colecție, care l-a împiedicat pe belgrădean să spere la egalarea recordului deținut de Roger Federer, șase distincții ale Turneului Campionilor. 

Fără contribuția sârbului, a devenit evident că pentru al patrulea an succesiv, trofeul va merge spre unul dintre exponenții tinerei generații. Doar că, Sascha Zverev a avut într-adevăr nevoie să își depășească un ușor complex pentru a prevala în finală, împotriva deținătorului trofeului. Daniil Medvedev l-a devansat categoric pe Kasper Ruud, asigurându-și în urma semifinalei, șansa de a păstra laurii cuceriți la Londra.

Este uluitor să ne gândim cum proaspătul campion de la Flushing Meadows a cedat cinci din primele șase încleștări cu germanul, urmând să inverseze complet tendința în următoarele șase. Simetria rarisimă care s-a format între masivii sportivi trebuia să se rupă din nou, spre cel mai important duel al palmaresului lor direct. Practic, jucătorul învins în faza grupelor a avut două partide de completat în decursul aceleiași zile. Însă, posibila uzură mentală și fizică nu l-au stopat pe acesta din urmă să își ghideze planul de joc în funcție de calitatea propriului serviciu. Până atunci, Zverev și-a mai evidențiat intențiile și la retur, practic clipa decisivă a primului set intervenind după câteva minute. Break-ul inaugural a fost acontat foarte rapid pentru Zverev, adversarul său neputând să se Cu un ritm uimitor ca rapiditate de joc, actul prim nu i-a oferit virtual nicio șansă lui Medvedev pentru a riposta la retur opună suficient de consistent unui asalt aproape nestăvilit al serviciului advers. 

Statisticile ne arată că moscovitul și-a adjudecat la primire un total de doar cinci puncte de primire, dintre care identificăm și o dublă greșeală. Cu siguranța și încrederea etalată în propriile execuții, câștigătorul din 2017 a reușit să zburde efectiv, ajungând la un pas de repetarea izbânzii sale londoneze. 

Totuși, era greu de crezut că lucrurile ar putea să evolueze pe un plafon similar și în cadrul actului al doilea. Cumva însă, reușind să aplice aceeași atitudine perfect implicată pentru schimburile de debut jucate la retur, Sasha a reușit să se agațe cu succes și să preia din nou inițiativa pe tabelă. Desigur, consistența serviciului, generată de valul încrederii generate prin cel de-al doilea moment perfect, a rămas aproape imbatabilă, lucru care – oricât de precis a ajuns să fie tenisul masculin, precum multe jocuri din cele șapte zile au demonstrat-o la Torino – este imposibil de asumat de la un cap la celălalt, mai ales într-o finală de asemenea calibru. 

Capacitatea de recalibrare a lui Daniil Medvedev a devenit recunoscută general. În dreptul atleților care au demontat pe rând viziunea sezonului perfect din partea lui Novak Djoković, semnul echilibrului absolut nu a mai fost menținut precum în jocul fazei grupelor. Practic, sigurul moment în care reprezentantul Rusiei ar putut contraataca a fost relevat în unicul joc al serii ce a ajuns la egalitate, pe lansarea atletului născut în Hamburg. Cu alte cuvinte, oportunitățile permise pentru break au fost absolut nule.

El a rezistat și atunci în control, urmând să forțeze o concluzie cât mai rapidă a setului doi. Deși adversarul său nu a cedat complet, deznodământul unei finale prompte în fostul palat olimpic torinez, a fost inevitabil. Impunându-se cu un dublu 6-4, una dintre cele mai curate demonstrații din întreaga carieră, judecând mai ales contextul înfrângerii(lor) anterioare, i-a adus lui Alexander Zverev cel de-al doilea titlu al Finalelor ATP și, totodată, cel cu numărul 19 al carierei. Aproape o treime dintre ele, incluzând și triumful olimpic au sosit în 2021, anul referențial pentru o carieră încă tânără.

Așadar, ultima săptămână oficială a circuitelor tenisistice, care punctează doar la nivel intermediar isprăvile Irinei Bara din probele de dublu ale Americii de Sud, au pus punct multor incursiuni istorice, printre care și cea a lui Horia Tecău. Pierre Hughes Herbert și Nicolas Mahut pe echipe, alături lui Alexander Zverev la simplu, au finalizat-o cu primele titluri adjudecate pe scena italiană a Turneului Campionilor.

Surse: https://www.digisport.ro/tenis/alexander-zverev-a-castigat-turneul-campionilor-dupa-victoria-surprinzatoare-cu-daniil-medvedev-1383553