Nu doar că lucrurile s-au schimbat la Melbourne, dar exploziva bielorusă a câștigat primul său turneu major după a unsprezecea victorie consecutivă. Elena Rybakina i-a cauzat jucătoarei din Belarus pierderea primului set din întreg sezonul, chiar în finala Australian Open (prima din carieră).

Însă, evoluând apoi tot mai sigur, viitoarea ocupantă a poziției secunde WTA a revenit și a izbutit să domine, deși actuala campioană de la Wimbledon nu a cedat deloc ușor. Într-un final cu suspans maxim, Sabalenka s-a impus în preajma a 2 ore și 30 de minute de foarte intense, călcându-i în sfârșit pe urme Victoriei Azarenka, compatrioata pe care Rybakina o depășise chiar în semifinalele din 2023.

Dincolo de aspirațiile obișnuite ale activităților de rang înalt, ne-am putea aștepta și la faptul că zodia necunoscutului încă rămâne deschisă. Ne-am obișnuit ca la nivelul subliniat să avem parte de standarde greu de egalat, până și în spectacolul de la fileu. Mai ales în ultimele luni, cu schimbări ale perspectivei, impresia a fost aceea că dominația rămâne încă activă. Însă, deși cadrul celui dintâi eveniment major ne-a propus multiple opțiuni, realitatea ne-a purtat spre direcții mai puțin evidente.

Sezonul 2023 într-un tenis de Mare Șlem revenit în zona normalității organizatorice complete, a semnat mize enorme în toate probele. Va fi greu să nu menționăm că măcar în teorie, un anumit tablou al Openului Australian a avut o proprie istorie. Dar, dacă în cadrul masculin deja senzația părea clară, poate chiar inevitabilă, de la o zi la alta, în sud-estul Antipozilor confirmările erau așteptate deopotrivă pentru fete.

Una dintre caracteristicile foarte interesante ale actualei excursii de la Melbourne a fost încă de la start scoasă în evidență. Cum doar două dintre fostele câștigătoare ale competiției se aflau pe tablou, pentru a nu mai adăuga că ele, Victoria Azarenka și Sofia Kenin, s-au întâlnit în prima rundă, devenea limpede că un nume nou va putea interveni ușor pe lista laureatelor de simplu. Până atunci, dacă în dreptul țării noastre, un singur succes individual a fost acontat, la dublu am avut parte de o imensă surpriză plăcută.

Învingând multiple favorite către careul de ași, Gabriela Ruse și Marta Kostyuk și-au adăugat cu mult curaj, o remarcabilă performanță majoră. Bucureșteanca s-a alăturat Irinei Begu pe lista recentă (din actualul deceniu) a semifinalistelor tricolore de Mare Șlem în proba pe echipe. Apoi, deși principalele favorite, Barbora Krejčíková și Kateřina Siniaková, au arătat cu totul alt nivel, tânărul tandem româno-ucrainean a fost parte a unei faze în care doar două nume mai erau în concurență la simplu.

Cu toate că aveam nevoie să ne întoarcem spre sezonul anterior, amintirea talentului din dreptul Elenei Rybakina ar fi trebuit să rămână proaspătă. Probabil singurul deserviciu care ar putea fi asociat câștigării Wimbledonului, se dovedește pentru kazahă, ierarhia oficială WTA. Din respectiva cauză a urcării neutralizate, traseul încă tinerei exponente de la granița continentelor, a rămas foarte complicat, la aproape fiecare turneu. Nici în Australia nu am remarcat deloc un parcurs prea ușor, într-o competiție ce a părut să poarte cele mai mari șanse către Iga Świątek.

Însă, din moment ce semnalele nu s-au dovedit chiar grozave pentru poloneza care deține frâiele circuitului, din momentul în care Ash Barty și-a jucat ultimul meci la Melbourne, nu puteam spune că totul va fi o formalitate. Iar, după ce învingătoarea de la All England Club a trecut chiar de finalista ediției victoriene precedente, Danielle Collins în set decisiv, a venit momentul înfruntării cu poloneza.

Găsind cheia pentru a reveni în față după ce a fost condusă în ambele seturi, Rybakina le-a închis favorabil pe ambele, dovedind că este unul dintre numele ce poate pune oricând probleme, până și liderei mondiale. Momentele cruciale i-au revenit într-o amiază călduroasă, care a schimbat cu siguranță complexitatea întregului festival.

Ca urmare, părea greu ca eleva lui Stefano Vukov să nu devină favorită în orice joc ulterior, Jelena Ostapenko și Victoria Azarenka fiind și ele depășite în minimum de seturi. Dar, mai ales împotriva bielorusei care s-a impus de două ori în Melbourne Park, ritmul a părut departe de cel dorit, în multe momente ale unui act întâi dramatic. Ulterior, accederea spre finală s-a produs pe un ton mult mai cursiv, pentru sportiva care abia împlinise 23 de ani când triumfa la Londra, în vara precedentă.

În fața ei urma să se afle una dintre jucătoarele care a rămas în zona imprevizibilă pentru deja foarte multă vreme. Aryna Sabalenka pare însă acum să fie realmente cea mai consistentă tenismenă a stagiunii, iar dovada este una simplă. De la Adelaide – începând cu două tie-break-uri monumentale în fața Liudmilei Samsonova – și până în capitala victoriană, niciun set nu a fost cedat. Parțialul uluitor nu a fost nicidecum lipsit de oponente de clasă, precum Belinda Bencic ori Elise Mertens, fosta sa parteneră de dublu (învinsă de Gabi Ruse și Marta Kostyuk în drumul lor spre formidabila semifinală evocată).

Din optimi, dificultatea a părut să se mai reducă, Donna Vekic și mai ales Magda Linette încheindu-și povestea revelațiilor în fața favoritei 5. Este drept, marea diferență, referindu-ne la penultimul act, a fost că poloneza ajunsă pentru prima oară atât de departe într-un cadru de Mare Șlem (la 30 de ani), a avut propria șansă reală. Până în momentul unui tie-break adjudecat fără dubii de Sabalenka, disputa a rămas într-un echilibru periculos pentru favorită.

Ulterior însă, cea mai puțin titrată dintre semifinaliste nu a mai reușit să mențină ritmul necesar pentru a-i nega mai tinerei bieloruse din acea fază, un succes de multă vreme căutat. Abia la a patra sa încercare din ultimul an și jumătate, aceasta a reușit să treacă pragul spre o final de Mare Șlem, fiind învinsă în turul anterior la ultimele două ediții de US Open. Drept consecință, era greu de trasat că provizoria ocupantă a locului 5 WTA pornea în duelul decisiv de pe Rod Laver Arena, cu prima șansă.

Experiența finalei de la Wimbledon, pe care a câștigat-o evoluând departe de nivelul maxim, nu putea fi ignorată pentru Elena Rybakina. În plus, dinamica jocului se anunța una tot mai rar întâlnită în faza finală, cu două atlete ce reușesc să își domine adversarele prin forță. Evident, dacă vicecampioana de la WTA Finals nu a fost prima reprezentantă a propriei națiuni care atingea un asemenea duel, Victoria Azarenka impunându-se în 2012 și 2013, Kazahstanul nu a avut în prealabil parte de o tenismenă care să atingă măcar a doua săptămână la Melbourne.

Așadar, miza era uriașă pentru ambele combatante, într-un context diferit, iar conform așteptărilor, finala se prefigura cu nuanțe explozive, într-un început de week-end lipsit ploaie. Două dintre serviciile cu potențial impecabil al întregului circuit urmau să se transforme rapid în cheia disputei. Neutralizarea primei mingi s-a arătat aproape imposibilă de-a lungul turneului de ambele părți, indiferent de calibrul defensivelor adverse.

Drept urmare, orice șanse la retur erau cruciale, iar inițial nu se întrevedeau la orizont. Doar că, după ce primele minute declanșaseră deja un festival al așilor, Sabalenka a cedat controlul game-ului terț, prin intermediul a cinci schimburi succesive. Tendința obișnuită cât privește instabilitatea serviciului o sublinia pe jucătoarea din Minsk ca fiind mai evident predispusă.

Iar, dublele greșeli care au intervenit în al treilea joc puteau să coste foarte mult, întrucât kazaha își prezenta mai bine prima execuție decât o făcuse în jocul de vineri, singurul desfășurat de ea în nocturnă. Nu am fost departe să constatăm că setul inaugural s-ar fi putut dezechilibra complet, dar rezistența în defensivă a capului de serie al cincilea i-a oferit șansa revenirii. Așadar, în locul unui potențial dezavantaj de trei lungimi, bielorusa a arătat secvențe foarte inspirate apoi și la retur.

Însă, era evident că nici adversara nu se va sfii din a lovi în forță și cu lungime, după ce a fost egalată. Sub presiune o dată în plus, Sabalenka a comis alte trei duble greșeli, care au așezat-o pe campioana din templul londonez în poziția de a-și adjudeca actul inaugural pe propria lansare. Fără alte ezitări, Rybakina a profitat de oportunitate pentru a-și obliga oponenta să vină din spate pentru prima oară în 2023.

Cu mari emoții, finalista Turneului Campioanelor a reușit să anuleze două șanse imediate la primire, moment ce i-a oferit un plus de elan și liniște, la startul actului doi. Reacția a arătat într-adevăr momente mai exacte și mai agresive la primire, din a doua propria oportunitate, bielorusa marcând desprinderea. Deși duelurile s-au prelungit față de prima parte, kazaha era cea așezată în dificultate, atunci când schimburile depășeau primele lovituri.

Practic, lăsând în urmă cel dintâi game, rezidenta din Miami s-a aflat permanent la cârma raliurilor, chiar dacă oponenta avea să îndepărteze celelalte patru mingi de break venite împotriva sa. Un set secund neobișnuit de lung pentru standardele unui duel de forță s-a încheiat după doi noi ași veniți contul jucătoarei încă neînvinse în actualul sezon. Evident, avantajul moral trecuse de partea sportivei care se impunea în cele trei dueluri directe precedente.

Dar, era de așteptat ca mai tânăra exponentă să își crească la rându-i intensitatea, cu toate că misiunea părea tot mai ingrată. O diferență enormă la capitolul preciziei se remarca pe majoritatea loviturilor, raportat la primul set pentru eleva lui Anton Dubrov. Doar că, răspunsurile au venit la timp și de cealaltă parte a fileului, Rybakina fiind obligată să apeleze la toate resursele pentru anularea primei șanse apărute la retur.

Schimburile intense se împleteau cu dramatismul, pe măsură ce ajungeam la granița a 120 de minute de joc. Des, doar serviciul a mai sprijinit-o pe kazahă din a rezista asaltului oponent, care a dat rezultatul dorit la jumătatea manșei finale, odată cu a patra oportunitate în total. Practic, cu doar o dublă greșeală comisă după prima jumătate de oră, bielorusa a limitat oportunitățile adverse, până aproape de final.

Ca urmare, totul se afla la propriu în racheta celei mai bine montate tenismene a anului, aici incluzând și momentul provocării supreme. Nu s-a dovedit deloc ușor, în condițiile în care primele trei șanse de meci au fost irosite, Elena Rybakina fiind la un pas în același timp de a trimite setul în prelungiri. Marjele foarte mici au făcut diferența, Sabalenka având într-adevăr plusul necesar, după 2 ore și 28 de minute, incluzând 16 ași.

Trecând la limită linia de sosire cu 4 – 6 ; 6 – 3 ; 6 – 4, ea nu și-a mai putut stăpâni emoțiile pure, oricum ascunse foarte rar față de public. Mult timp petrecut în vârful ierarhiei și-a găsit în sfârșit rodul pe Arena Rod Laver. Ca urmare, deși reprezentarea oficială a învingătoarei este acum una neutră, Belarus are două exponente învingătoare la Antipozi, la distanță de exact un deceniu. Felicitările laureatei din prezent au mers mai mult spre a sa echipă, într-o combinație a zâmbetelor și sincerității.

Mai mult decât atât, un debut de sezon cum a reușit să ne arate doar Ash Barty, înainte de a-și încheia activitatea profesionistă, nu face decât să o încoroneze pe noua campioană a Openului Australiei, drept jucătoarea de bătut în circuitul WTA. Un nou nume, al șaselea doar de la începutul actualului deceniu, se adaugă pe lista campioanelor majore. Iar, la 24 de ani, viitorul ar trebui doar să strălucească și pentru Aryna Sabalenka, după un dramatic succes.

Surse:

https://www.eurosport.ro/tenis/australian-open-ziua-13-rybakina-sabalenka-in-direct-de-la-1030-sambata-aflam-campioana-de-la-melbou_sto9356973/story.shtml