În plin festival olimpic, baschetul este unul dintre subiectele complementare ale performanței în România. Două proiecte, bazate pe un profund impact al performanței, dar și al influenței nord-americane consolidate în timp, continuă să impresioneze, până când, incluzând aici și un succes în templul din Malaga, prezențele în fazele eliminatorii continentale sunt mai aproape ca oricând, pentru două competiții diferite.

Atât U BT Cluj, ca lider în grupa principală Liga Campionilor, cât și CSM CSU Oradea în FIBA Europe Cup au avut parte de secvențe dramatice. Însă până la actualul moment, fiecare obstacol a fost depășit cu succes pentru numele ce readuc în prim-plan pasiunea sub panou.

*********************

Printre cei care rămân apropiați de fenomen, baschetul a ajuns să reprezinte un important palier al noilor decenii. Influența venită prin apropierea culturii nord-americane continuă să fie extrem de mult apreciată. În schimb, sunt și condiții în care se apreciază, pe bună dreptate sau nu, că mediatizarea nu se dovedește suficientă pentru un context intern ce necesită tocmai un grad important al atenției pentru a-și perpetua standardele.

Cert devine, totuși că, de la un an la celălalt, misiunile nu se contractă, în sensul că impulsul continuității îndeamnă negreșit spre o mai mare dorință în a excela, sprijinită evident de capabilitate. Diferența dintre impozanții artizani ai driblingului și profesioniștii altor spectacole sportive este că o diferență chiar poate fi creată de o cultură superioară a încrederii, mai des decât am  putea crede la prima vedere. Într-o competiție principală autohtonă ce crucial nu duce lipsă de combativitate, reperele de prim rang ne conduc în prezent spre și chiar dincolo de limitele Carpaților. 

Desigur, ca în orice altă ligă construită pe principii ale bătrânului continent, pozițiile fruntașe desemnează rutele prin intermediul cărora formațiile se vor implica sau nu continental. Desfășurarea stagiunii precedente a făcut ca cele două cluburi care s-au detașat de urmăritoare, în U BT Cluj și CSM CSU Oradea, să completeze o confruntare decisivă. Titlul de campioană a fost obținut de formația din Ardeal, după o seară dominată virtual de la un capăt la altul. Privind retrospectiv, devine greu să negăm faptul că parcursurile ulterioare ar fi fost mai reușite dacă lucrurile s-ar fi încheiat cu un rezultat opus.

Șepcile roșii și-au început drumul în cadrul celei de-a treia competiții ca valoare, cel puțin la o primă impresie, în FIBA Champions League, în timp ce elevii lui Cristian Achim au fost nevoiți să se mulțumească cu seria paralelă în care au atins medaliile de bronz în 2021: FIBA Europe Cup. Pentru componenții formației campioană, așteptările nu au fost tocmai rezervate, iar parcursul preliminar a oferit marii speranțe pentru ceea ce avea să urmeze. 

În paralel, baschetbaliștii din Crișana și-au așteptat direct locul în prima fază a grupelor, moment din care firul narativ a început să devină interesant. Însă, trebuie menționat că victoriile obținute de rivalii lor interni au venit din postura outsiderilor, punctele adunându-se spre o calificare inițial nesperată. 

Lucrurile nu au stat la fel de bine pentru CSU, care, drept favorită, a fost adusă foarte aproape de o eliminare timpurie. Doar că, în aceeași seară (echivalentă cu succesul uimitor smuls de Patrick Richard și Universitatea împotriva lui Hapoel Holon), orădenii au avut nevoie, la rândul lor de reprize suplimentare pentru a salva efectiv prezența în faza a doua a grupelor. Un deficit de 14 lungimi a fost anulat de la finalul sfertului terț pentru ca o ispravă improbabilă să fie bifată. Deziluzia fiind evitată contra lui Szolnoki – coroborată însă și cu succesul la fel de dramatic al Legiei Varșovia în Portugalia, tot după 5 minute suplimentare – misiunea avea să fie tratată mult mai curat în grupele principale. 

De acolo, treptat dar sigur în Liga Campionilor, U BT Cluj și-a confirmat etalonul, însă fiecare triumf adunat contra opozițiilor teoretic superioare nu s-a putut compara cu revenirea unică din Turcia. Calificarea directă în elita competiției a confirmat că potențialul, coeziunea și mentalitatea alb-negrilor nu pot fi ignorate, printr-un reviriment de pomină în detrimentul lui Darüșșafaka. Evident, miza urma să crească exponențial pentru un loc în sferturi, dar pe o scenă mult mai mare, aceeași încredere a prevalat de la momentul angajamentului de start, la Malaga.

Fără îndoială, printre multiple amânări, Unicaja a fost marea favorită a seriei K, însă celebra structură iberică, fostă membră a Euroligii, s-a aflat imediat sub o presiune de excepție. Fără ezitări multiple sau simple degenerări ale unei partide de prim rang, oaspeții s-au detașat mulțumită barajului lui Elijah Stewart și Brandon Brown. Orice tentativă spaniolă pentru desprindere s-a arătat zadarnică, ea materializându-se în contul clubului român. Dinamicii fundaș de peste ocean au menținut ritmul inclusiv în ultimele și uriașele 10 minute, parafând poate cea mai importantă  victorie a baschetului românesc. Cu atât de puține șanse acordate pe hârtie, debutanții la un asemenea nivel s-au prezentat majoritar ca fiind lotul superior, reușita din Spania neputând fi celebrată pentru multe ore.

La fel de frapantă a devenit și perspectiva în care la doar alte patru zile distanță. Jucătorii ghidați de Mihai Silvășan au fost nevoiți să își apere recordul nepătat în Liga Națională contra principalei rivale, din Oradea. Teoretic măcar mai odihniții, încurajați vizibil de susținătorii din sala ce îl onorează pe Antonio Alexe, nici leii roșii nu au părut capabili în a stopa elanul clujean, într-o confruntare ce nu avea însă să dezamăgească. 

Dimpotrivă, o altă revenire fabuloasă, de la 15 puncte la mijlocul sfertului penultim, a fost anulată printr-o secvență memorabilă. Mai întâi, Kris Richard a putut egala doar prin intermediul unui coș de la distanță cu fault. Numai că, ultima acțiune a timpului regulamentar i-a aparținut, evident, echipei adverse. 

De acea dată, Patrick Richard a redirecționat în plasă ratarea lui Brandon Brown, pentru a pune punct în ultimă instanță unui duel demn de pilonii baschetului autohton. Reîntoarcerea într-un cadru european s-a dovedit de bun augur în ambele situații. Veniți după o adevărată corecție primită pe terenul Benficăi Lisabona, CSM CSU își asigurase însă un scenariu favorabil pentru revenirea în fazele eliminatorii din Europe Cup. O dublă victorie a devenit necesară asupra net inferioarei structuri poloneze din Sopot. Până atunci, U BT a realizat al doilea pas uriaș în Liga Campionilor, depășind Oostende la capătul unei reprize a doua controlate remarcabil. Practic a cincea victorie repurtată consecutiv, coroborată și cu rezultatele colaterale a fost egală cu un singur pas până la o calificare absolut excepțională. 

Sferturile de finală sunt așadar căutate și de campioana Ligii Naționale, vicecampioana demonstrând că poate să își îndeplinească sarcina la fel de prompt. Oradea s-a arătat gruparea mai bine închegată în secvențele cruciale din deplasarea poloneză, la rându-i amânată din circumstanțe sanitare. Condusă amenințător în primele minute, ea s-a regrupat mulțumită lui Kris Richard și Nikola Marković.

Fascinant este că, impresia lăsată de elevii lui Cristi Achim pare a fi mereu aceiași, regăsită și în tabăra condusă de Mihai Silvășan. Atunci când un important marcator nu se află neapărat în zona optimă, alții îi înlocuiesc producția. Nota respectivă sugerează în continuare o perfectă coeziune și știință a valorii jocului de grup. Replica s-a materializat inclusiv miercuri, într-un duel retur contra lui Trefl Sopot pentru care startul s-a înregistrat total opus. Primele opt puncte ale disputei au fost descărcate în coșul advers, în încercare de a evita orice scenariu cu plus de dramatism. Un alt laitmotiv s-a arătat acela că orice tentativă a grupării vizitatoare de a prelua inițiativa au fost stopate ideal. Fie acțiuni succesive încheiate prin coșuri de la distanță, fie pătrunderi la fel de hotărâte, dublate de mult efort în defensivă, au condus spre reconstruirea unui avans imens, ce nu avea să mai fie pus în pericol dincolo de finalul perioadei a doua.

Ecartul s-a extins la 11 puncte spre pauză, iar diferența a crescut ulterior, până la capătul unor minute rezervat celebrării în tribunele orădene. Garlon Green s-a dovedit atunci fundașul american prim pregătit pentru eficiență și spectacol. El a bifat remarcabilul cuantum de 25 de puncte, echivalent cu aproape o treime din totalul echipei sale, oprit la 80 (-65). Știind cât de aproape s-a aflat de eliminare o echipă ocupantă a locului trei în ediția precedentă a FIBA Europe Cup, perspectiva unei accederi relativ relaxate în sferturile din 2022, chiar și cu un duel rămas de completat din grupe, determină o maturitate colectivă aparte, împărtășită, însă, la o intensitate chiar mai înaltă de Universitatea Cluj.

Nici formația transilvăneană, aflată actualmente la startul unui repaus continental prelungit nu se află decât la maximum două succese distanță de bifarea premierei eliminatorii fantastice în Liga Campionilor, turnir ce încă nu a văzut decât un singur eșec pentru formația menționată, în actuala campanie, începută din preliminarii. Judecând astfel ultimele săptămâni, realizăm că, mai mult ca sigur, fenomenul baschetului masculin depășește ca performanțe orice altă ramură masculină de club, deși elementul mediatizării va rămâne încă pus sub îndoială.