Imaginea care a cuprins tenisul surprinde în profunzime un parcurs mult mai adânc decât actuala postură a lui Ashleigh Barty ar indica-o. Unul dintre cele mai precoce talente pe care disciplina de la fileu l-a remarcat în actualul secol, a avut de înfruntat multe decizii grele, obstacole similare, dar și realizări absolut uimitoare, ce includ un titlu de Mare Șlem la 16 ani, alte trei coroane absolute la simplu și postura unui lider WTA devenit incontestabil (pentru 120 de săptămâni).

Acum, când totul pare la final de drum, în ciuda faptului că am remarcat un Tom Brady răzgândindu-se după exact 40 de zile, emoțiile nu pot decât curge. Inclusiv pentru o Simona Halep – care a înfruntat-o pentru ultima oară pe Ash atunci când ea se afla mai sus în ierarhie, cu un palmares pozitiv – vestea unei retrageri particulare, similare doar celei lui Justin Henin, trasează sentimente pe măsură asupra mândriei Australiei. Ea a disputat la 25 de ani potențialul joc final chiar pentru gloria absolută de la Melbourne. 

*****************

Printre cele mai importante atribute pe care universul competitiv le dezvoltă se numără abilitatea de a reuși procesul dezvoltării, în funcție de circumstanțele pe care le avem în considerare. Cumva, însă, avem de-a face cu excepții importante, nu doar în cazuri negative, în care progresul nu reușește să se arate într-o bază consistentă. Câteva situații conturează o pondere a abilității native atât de puternică, încât nu este nevoie să remarcăm din exterior cât de importante sunt salturile de la o etapă la alta.

Tocmai de aceea, nu este nevoie să fim la curent, folosindu-ne de secretele sportului alb în ultimii zece ani măcar, pentru a afirma care ar fi nivelul influenței unui atlet precum este Ashleigh Barty. Dincolo de toate calitățile expuse la nivel tehnic, din umbra celor mai fragede vârste, încă foarte tânăra combatantă a reușit să schimbe tabloul unei întregi națiuni-continent, în cazul unei discipline foarte iubite, însă în care succesul uriaș nu mai venise pentru întregi decenii. Așa se face, ca din perspectiva prezentă a turneului de la Miami, întreaga lume asociată cu tenisul de înaltă performanță are nevoie reconsidere perspectiva.

Dar, precum am reiterat în ipotezele precedent evocate, charismatica câștigătoare de turnee majore de tenis nu a avut parte nicidecum de o poveste obișnuită. În plus, aproape că nimic nu ar sugera, la o privire fără rachetă în mână, că cea căreia Simona Halep și Naomi Osaka, i-au precedat efectiv dominarea primei poziții mondiale, se evidențiază atât de strălucitor, atât pe teren, cât și în afara sa.

Ar fi nevoie să mergem doar în cadrul unui interviu furnizat de vechiul site WTA, bazat pe sintagma My Story, pentru a descoperi mai multe din ceea ce ar fi necesar să reamintim. Protagonista rememora clipa în care a ajuns la prima lecție într-un cadru organizat. Atunci, ea nu avea nici măcar 5 ani, o vârstă pe care probabil acum am pune-o în calcule mai des în 2022, dar nu în urmă cu două decenii. Tehnicianul care a luat-o sub aripă, în acel moment, Jim Joyce, a remarcat mai mult decât orice, o coordonare ocular-motorie nemaivăzută în 40 de ani de lucru în tenis. 

Cu toate acestea, inițial, experimentatul antrenor a ezitat s-o primească pe Ash în Academia West River, din proximitatea regiunii Queensland. Motivul a fost vârsta mult prea fragedă, dar, până la urmă, calitățile micuței din acel moment au învins problema respectivă. Așadar, o bază nativă atât de bogată nu avea cum să ofere altceva decât oportunități uriașe. Însă, în același timp, prețul avea să fie enorm pentru un suflet ce a trăit pentru esența australiană și indigenă. Practic, abilitățile care au condus-o către un titlu la junioare în cadrul celui mai important turneu existent, Wimbledon, au ajuns să reprezinte un real impediment în măsura dorinței de a performa.

Numai atașamentul pentru propria familie și foarte lungile călătorii în Europa, ce la rândul lor au adus stări negative, au făcut-o să recunoască fără dubii că acea ispravă s-a întâmplat prea repede - „Nu eram pregătită”. În schimb, circumstanțele au părut să stea mai mult în echilibru o dată cu tranziția la fel de precoce în zona profesionistă. 

Doar că, numeroase succese în proba de dublu, printre care și unul de Mare Șlem din postura unei adolescente, nu au fost suficiente pentru a înfrânge o senzație inevitabilă a faptului că tenismena Ashleigh avea nevoie de o pauză, după US Open 2014, în care să redevină doar o persoană normală, în apropiere de casă. Inspirația avea să vină din zona cricketului, acolo unde, pentru Brisbane Heat, ea avea să se remarce ca o adevărată echipieră, dar și drept un talent indiscutabil. 

Mai apoi, un simplu grătar și buna dispoziție au convins-o pe viitoarea mare campioană că este pregătită să revină la pasiunea inițială. Iar, începând cu 2017, atunci când ea s-a aflat la granița celor 20 de ani, rezultatele au început să se vadă și la simplu. Răbdarea a contat mult pentru eleva lui Craig Tizer, dar a necesitat și unele circumstanțe atipice.

Autoarea poate a celui mai precis serviciu din circuit și a unui joc de control impecabil la fileu nu-și concentra obiectivele spre zgură. Totuși, a fost nevoie de o semifinală ploioasă cu desfășurări halucinante de scor, pentru ca Barty să o depășească pe Amanda Anisimova, învingătoare asupra Simonei Halep, campioana en-titre de la Paris.

Iar ulterior, în finala Roland Garros 2019, Markéta Vondroušová nu a putut opune vreo rezistență, iar brusc, exponenta dexterității supreme era campioană într-un turneu major, pornind din poziția de cap de serie cu numărul 8. Mai mult decât atât, trecerea pe iarbă i-a adresat oportunitatea unică de a-și apropia prima poziție WTA, pe care cu foarte scurte excepții, Barty nu a mai cedat-o, după finala de la Birmingham contra Juliei Georges.

De atunci, a început și călătoria pentru consolidarea statutului respectiv, iar primul pas major a fost acela de a se impune pe scena Turneului Campioanelor, împotriva Elinei Svitolina. Este de notat că o urmare a impactului pandemic a subliniat că Ash și-a putut păstra autoritatea fără mari emoții. Dar, odată cu revenirea majoră în circuit în 2021, turneele au început să se acumuleze la o rată incredibilă. 

Începând din Australia și până la atingerea apogeului propriilor dorințe, succesele au tot venit. Wimbledon, acolo unde din nou, curios sau nu, tot Simona Halep ar fi trebuit să fie deținătoarea trofeului, a reprezentat în mod vizibil aspirația absolută, pe care Barty nu a îndepărtat-o în nicio afirmație. Important însă, devine că un succes final probabil mai complicat decât ar fi trebuit să fie, în fața Karolínei Plíšková, s-a tradus într-o clipă de aur, care a ajuns să îi schimbe perspectiva. 

Orice ar fi fost echivalent ultimului cuvânt, devenea clar că cel puțin o altă misiune trebuia împlinită. Gloria pe tărâm australian a fost căutată în multe rânduri, iar al doilea lider mondial de la Antipozi, după Evonne Goolagong, a avut nevoie de ceva încercări drept marea favorită a publicului. Dacă instinctul sau planificarea a indicat că acel turneu ar putea fi cel din urmă, atunci reacția excepțională și rară de exclamare – după o revenire uluitoare de la 1-5 în setul secund al finalei cu Danielle Collins, pe Arena Rod Laver – capătă acum o mai mare însemnătate. 

Fără vreun act cedat la Melbourne și în absența unei înfrângeri în 2022, Ash Barty a devenit eminamente un model absolut și o legendă chiar pentru orice tânără a Australiei, ca triplă campioană de Mare Șlem, pe tot atâtea suprafețe (deși nu pare că își va apăra niciodată direct vreuna dintre coroanele absolute). 

Acum, în fața aceleiași vechi prietene și partenere de dublu, al patrulea cel mai longeviv lider fără pauză din istoria tenisului feminin, la egalitate acum cu Chris Evert, a mărturisit utilizarea pentru prima oară a termenului retragerii. Poate anticipabil sau nu, chiar judecând indiciile, protagonista actualei povești se află încă la 25 de ani, o vârstă atât de puțin întâlnită pentru un final de drum, la cel mai înalt nivel.

Dar, dacă împăcarea cu următorul pas, vizibilă din dialogul ei final cu sportul pe care a învățat să îl domine, purtat alături de Casey Dellacqua, nu va fi cumva neutralizată de trecerea timpului, atunci amprenta pe care Ash Barty o lasă în urmă în sportul alb devine cu adevărat istoric deosebită și poate chiar unică întregului univers tenisistic.