Direcțiile disciplinei rachetei au ajuns să reprezinte o necunoscută pentru iubitorii ei. Aspectul amintit contribuie semnificativ la perpetuarea dozei spectacolului. El este întâlnit, totodată, la un nivel de competitivitate greu de egalat din partea altor jocuri. Spectrul echilibrului marchează, mai mult ca oricând, măcar o secțiune a comunității tenisistice.

Dacă în cadrul festivalului masculin, puține aspecte par să se schimbe în ocazii importante, situația apare impredictibilă pentru desfășurarea competițiilor feminine. Argumentul major ar putea fi construit și în jurul lungimii partidelor, care nu ar trebui să se mărească substanțial. Însă, dovezile contrare s-au înmulțit și au oferit noi șanse pentru afirmarea absolută a fetelor.

Orientându-ne către zilele incipiente ale ediției 2021 de French Open, așteptările erau plasate interesant asupra concurenților români. Încercările individuale reprezentau aspectul primordial luat în considerare, ținând cont de ponderea adaptabilității atleților către zgură. Impresiile pozitive rezultate se păstrau pentru multe nume ce plecau cu șanse notabile către progresii importante.

O certitudine deosebită asupra arondismentului cu numărul 16 era că, în curând, altă campioană de simplu urmează a fi încoronată în premieră. Ideea că faptul anterior a fost confirmat încă din a unsprezecea zi de competiție contura și mai mult aparența unui imprevizibil atașat de mult timp circuitului fetelor.

Primele confruntări de pe lista semifinală puneau față în față patru performere care ajungeau în Hexagon cu palmaresuri și așteptări diferite, raportându-ne la întregile cariere. Dacă Anastasia Pavlyuchenkova tânjea după gloria preconizată după lungi perioade nefaste, Tamara Zidanšek urma cea mai inspirată cale a tinerei sale cariere. Într-o măsură aproximativ egală, exceptând, pe bună dreptate clasamentul net inferior al slovenei, remarca precedentă era valabilă, atât pentru Maria Sakkari sau Barbora Krejčíková.

Aflate întâia oară în ipostaza de a privi trofeul ce îi poartă moștenirea lui Suzanne Lenglen, ele s-au angrenat într-o după-amiază deosebită pe arena principală a complexului parizian. Plusul general de experiență atribuit jucătoarei din Rusia putea reprezenta una dintre influențele decisive ale primului act penultim, însă superioritatea descrisă nu avea să împiedice desfășurarea unui joc foarte înalt calitativ. Sportiva ce pleca la drum în Openul Francez de pe locul al 85-lea în ierarhia mondială demonstra cum propriile limite pot fi depășite, cu ajutorul unor ocazii deosebite. Deși a fost nevoită să se încline în fața unei oponente ce și-a regăsit brusc inspirația absolută, confruntarea cedată de Tamara Zidanšek consemna multe secvențe ale echilibrului, ambele manșe putând aborda traiectorii distincte.

Pentru stabilirea opozantei primei finale într-o competiție de Mare Șlem din cariera Anastasiei Pavlyuchenkova, termenul de paritate urma să fie purtat către noi limite. O bătălie a voințelor, înăsprită serios pe măsura avansării ei, demonstra până unde poate ajunge dramatismul unui joc din sportul alb. Oportunitatea unei ascensiuni grozave se ivea la dispoziția Mariei Sakkari și a Barborei Krejčíková, tenismena cu programul cel mai aglomerat al finalului de turneu (indiferent de rezultatul individual înregistrat), aspect către care vom reveni.

De-a lungul a aproape 200 de minute, schimbările de inițiativă și încredere s-au succedat în completarea unui duel tactic excepțional. Aspirația Greciei de a pătrunde cu adevărat pe harta elitei tenisului mondial era contrată de o exponentă a Cehiei care în multe momente a părut în dificultate. După două seturi suficient de echilibrate la finalul lor, cel de-al treilea conținea anumite momente imposibil de imitat. Elena își apropia mai întâi fabulosul succes, urmând ca peste alte 15 minute să se afle ea în poziția dramatică a salva o șansă de meci. O asemenea desfășurare nu putea decât semnala un nou joc care să aibă parte de prelungiri în actul final. Krejčíková punea punct unei întâlniri colosale în seara franceză, cu 9 – 7 după setul al treilea. Însă, recuperarea în plan fizic și mental se prefigura de scurtă durată.

Pe tabloul dublurilor feminine, cehoaica avea să dispute semifinala de deschidere, vineri. Arena Simonne Mathieu o aștepta alături de vechea sa parteneră, Kateřina Siniaková, pentru încercarea obținerii biletul confruntării decisive și în turneul echipelor, una reușită fără drept de apel, cu doar trei jocuri cedate. Ulterior confruntării inaugurale a zilei, implicațiile românești atingeau un prim moment al apogeului, despre care se spera să nu fie și ultimul.

Un debut promițător al Openului Francez i-a permis Irinei Begu să își recapete o mare parte din încrederea de care a avut nevoie pentru exploatarea talentului său. Plecând în secvențele dubliste fără presiunea așteptărilor, în urma eliminării dulce-amăruie suferită împotriva Serenei Williams, la simplu, bucureșteanca aborda concentrat, dar relaxat, provocarea acceptată împreună cu Nadia Podoroska.

Succesele obținute alături de Sara Errani în capitala Italiei au conferit un ritm excelent pe care și atleta ce reprezintă Argentina și l-a însușit imediat. Victorii sigure, alăturate apoi isprăvilor de marcă, bifate în detrimentul unor reale specialiste ale jocului comun, le aduceau într-un context excepțional al aventurii lor profesioniste. Ca urmare a înfrângerii celebrei perechi japoneze, Ena Shibahara / Shuko Aoyama, speranțele căpătau un avânt complet diferit. Petra Martić și Shelby Rogers au fost celelalte oponente care au pus probleme notabile tandemului europeano-sud-american.

Într-adevăr, depășirea sferturilor de finală se confirma grozav, dar Begu nu era deloc străină de senzația unui careu de ași. Într-un Open Australian din 2018 pe care ni-l amintim fără multă plăcere din cauza deznodământul finalei lui de simplu, Irina și Monica Niculescu s-au aflat la două partide de gloria absolută. Ekaterina Makarova și Elena Vesnina le opreau pe tricolore din atingerea actului ultim din Melbourne Park. Și prin acel deznodământ, coroborat cu alte ocazii nematerializate, țara noastră nu se mai apropiase de o distincție majoră de dublu feminin în ultimele patru decenii și jumătate. Triumful de la Roland Garros bifat prin Virginia Ruzici, alături de Mima Jaušovec rămânea ultimul din 1978 încoace. Eventualul pas către o nouă asemenea oportunitate echivala cu depășirea unui obstacol de excepție pentru Irina Begu și Nadia Podoroska.

Una dintre narațiunile fascinante ale tenisului în prezent se rezumă la capacitatea de dezvoltare pe care ar putea o deține Iga Świątek. Principalul ei obiectiv la reîntoarcerea în Orașul Luminilor era menținerea titlului adjudecat fulminant în octombrie 2020. Cu siguranță, însă, ținta subliniată nu era și cea unică, având în vedere versatilitatea de care tânăra din Varșovia a dat dovadă. Afinitatea ei pentru completarea cât mai multor partide, în cadre diferite de joc este una deosebită, luându-i în considerare și vârsta de doar 20 de ani.

O serie de-a dreptul uimitoare de seturi obținute consecutiv pe tărâm francez, ajunsă la 22, se oprea într-un sfert de finală supus tensiunii. Mai mult, jocul extrem de solid, ca forță, deplasare și plasament combinat al Mariei Sakkari, o împingea pe poloneză către o înfrângere cu adevărat dureroasă.

Întreruperea aspirațiilor de apărare a titlului semnala, totuși, balansarea atenției către specialitatea dublistă. 

Cvintupla campioană în competiții de prim rang din tot atâtea finale disputate, Bethanie Mattek-Sands descoperea cel mai nou capitol al carierei. Revenirea după o gravă accidentare la genunchi nu reprezintă vreodată un proces simplu, mai ales la o vârstă înaintată. Totuși, sportiva din Minnesota și-a putut pregăti minuțios planurile redobândirii statutului de top, selectând una dintre exponentele disponibile pentru a genera eficiență înaltă.

Într-o după-amiază ce plănuia să se încheie cu al 58-lea duel direct dintre Rafael Nadal și Novak Djoković, perechea cotată cu șansa a paisprezecea la obținerea laurilor înfrunta două oponente ce își depășiseră, fără îndoială condiția. Drept consecință, jucătoarele ce au eliminat tandemul principal cap de serie, format din Elise Mertens și Su-wei Hsieh, nu începeau deloc cu o intensitate a tatonării.

Poloneza foarte motivată dicta în principal soarta primelor raliuri, având parte de intervenții sigure venite din zona plasei. Un prim joc adjudecat la retur a fost însă anulat prompt, Nadia și Irina arătând că pot înlătura din emoțiile unei ocazii atât de importante. Cu echilibrul restabilit, jucătoarele cotate în afara primelor 100 de locuri ale clasamentului de dublu, la startul din Bois de Boulogne, au rămas curajoase în abordare.

În aceeași măsură, știm cum un joc atât de dinamic își poate schimba cu o rapiditate uluitoare accentele de echilibru. Astfel, o oportunitate bună de a acapara avantajul pe tabelă, jucând de la primire, a fost anulată cu mare greutate de cuplul americano-polonez. Apoi, replica lor de retur nu a întârziat să vină. Brusc, o manșă întâi ce era așezată la un moment dat în perfectă balanță, se încheia după ceva mai mult de 35 de minute, în favoarea Igăi Świątek și a galonatei sale partenere.

Autoarele unui joc aparent mai îngrijit se apropiau la un pas de prima lor finală comună de calibru. Totodată, Podoroska și Begu erau obligate pentru întâia oară pe parcursul celor două săptămâni să revină în urma unui interval cedat. Determinarea și viziunea unei performanțe uriașe făceau ca nivelul de concentrare să rămână identic pentru debutul actului al doilea.

Repetarea scenariului ce încheia prima jumătate a manșei anterioare părea să aibă loc pentru jucătoarele cu puternice origini est-europene. La capătul unui joc de deschidere foarte bun, oportunitățile se iveau din nou pentru ele împotriva serviciului. Alte oportunități ale desprinderii erau ratate, însă, în urma a ceea ce a reprezentat unul dintre game-urile competiției ca lungime, Begu contribuia decisiv la înlăturarea celor trei mingi de break înregistrate de oponente.

Disputa se reanima sub privirile spectatorilor dornici să fie martori la un act decisiv. Cu toate acestea, presiunea din partea favoritelor a continuat în secvențele de retur. Fiind nevoite să apeleze la întregile resurse de energie, ele mențineau cu greutate întâietatea tabelei. Ulterior, Świątek înlătura și ea o nouă fereastră a eventualei desprinderi. Din nefericire, momentele dificile nu mai puteau fi rezolvate cu prima lovitură în bine cunoscutul joc al șaptelea.

Situându-se aproape de eliminare, Nadia Podoroska și Irina Begu au inițiat o ultimă replică. Pentru a cincea ocazie din tot atâtea disponibile în setul secund, cele două nu au putut fructifica șansele de străpungere a serviciului obținute.

Finalmente, jucătoarele cu un rodaj superior la un nivel înalt își demonstrau pe deplin superioritatea. Impunându-se cu 6 – 3 ; 6 – 4, Bethanie Mattek-Sands revenea într-o finală de Open Francez după patru ani. Alături de ea, campioana de la simplu din 2020, aflată în premieră într-un act final dublist, va putea înfrunta potențiala viitoare câștigătoare a competiției feminine, Barbora Krejčíková.

Pentru Irina Begu, o aspirație tenisistică înaltă s-a desfășurat grozav, în actuala campanie din Hexagon. Săptămâni de vârf ale carierei, completate în compania tânăra sa colegă din Argentina, au apropiat-o enorm, de prezența la Jocurile Olimpice, ce se apropie cu repeziciune. Totuși, antepenultima zi a Roland Garros, reprezentarea tricoloră lua sfârșit printr-o semifinală feminină de dublu.

Surse:

https://www.gsp.ro/sporturi/tenis/irina-begu-roland-garros-semifinale-634033.html