Deși prezența Simonei Halep în aventura newyorkeză din 2021 a luat sfârșit, cele două jucătoare de simplu cu origini în țara noastră au arătat care pot fi limitele tenisului pe hardul de Mare Șlem.

Emma Răducanu și-a continuat uimitoarea călătorie nord-americană, care a transformat-o în cea de-a treia jucătoare din istoria modernă care să acceseze sferturile de finală, venind din calificări. Dezideratul respectiv a fost scris fără ca atleta britanică să cedeze vreun set, prin intermediul unei noi victorii fulminante, obținute contra lui Shelby Rogers.

În schimb, într-o încleștare dramatică ce aproape a triplat durata primei dispute a fetelor pe Arthur Ashe Stadium, Bianca Andreescu a fost nevoită să cunoască întâia oară gustul înfrângerii la ultima competiție majoră a sezonului. În ciuda unei rezistențe eroice, o Maria Sakkari superioară fizic a finalizat cu bine disputa care a rescris recordul feminin al avansării în noapte la Flushing Meadows.

Precum istoria continuă să ilustreze, privind din prezent către trecut, laturile individuale ale disciplinelor competitive pot surprinde oricând. Simbolul discuției este purtat prin spiritul competitivității. De la o lună la alta, remarcăm cum sunt necesare resurse suplimentare pentru ca pretendenții să prevaleze. Bagajele motivaționale cresc în importanță asemenea tehnicii. Considerând toate argumentele menționate, tenisul aplică limpede tendințele excepționale. Pe cele mai înalte dintre scene, deși nu în integralitate, figurile mai puțin cunoscute întregii lumii simt cum apropierea momentului ideal se materializează. Cu alte cuvinte, s-ar părea că sportul alb se regăsește spre un nou punct al cotiturii.

Un exemplu evident este al celui din urmă turneu de Mare Șlem al unui dintr-un dificil an competițional. Oricât am încerca să nu interconectăm concluzia precedentă următoarei, impactul adus prin simpla prezență a publicului la capacități majore încă din primele ore ale competiției de peste Atlantic este catalizatorul unei asemenea desfășurări.

În majoritatea situațiilor, atleții vor găsi energia alteori ascunsă, în tribunele de care mulți protagoniști au anunțat că nu se pot desprinde. Diferența conturată, mai ales comparativ cu prima jumătate a stagiunii, desparte evenimentul american de toate celelalte repere asemănătoare. Cu susținerea de la întâia execuție, povești frumoase vor lua naștere.

Deși turnirul a început cu o impresie mai pregnantă asupra bătăliilor masculine, acolo unde serioși favoriți au fost eliminați încă de la finalul primelor trei runde, percepția evocată s-a mai domolit (recunoscând câteva excepții). Explicația se rezumă practic unui singur adevăr. Indiferent realizărilor împlinite de către talente precum Carlos Alcaraz, devenit oficial cel mai tânăr sfert finalist major al întregii istorii a tenisului, atenția va fi îndreptată într-o direcție clară. Oricare ar fi obstacolele, nu tocmai puține chiar și în zilele precedente, misiunea tuturor pretendenților de a-i câștiga trei seturi lui Novak Djoković pe parcursul aceluiași joc se prezintă tot mai puțin probabilă. Dar, în timp ce incursiunea balcanicului către legenda supremă continuă, aflată la trei pași distanță, narațiunile de excepție se formează și în circuitul fetelor.

Un fapt facil a fost de subliniat acolo, în urmă cu două ori trei nopți, când doar câteva surprize de proporții au fost necesare pentru ca întreaga complexitate de la Flushing Meadows să se schimbe. Aparent, în proba individuală, orice șansă pare a fi egală pentru toate pretendentele. O altă latură a percepției deduse dintr-o asemenea desfășurare este că o nouă campioană într-un turnir de prim rang așteaptă să fie declarată, deși câteva obiecții au mai rămas în picioare, până la finalul fazei optimilor.

La simplu, aventura propriu-zisă a reprezentării României s-a încheiat chiar în turul al patrulea, în care Simona Halep nu a găsit soluțiile detensionării împotriva Elinei Svitolina. Însă, emoțiile autohtone sunt încă departe de a se fi disipat în Corona Park. Pe de o parte, remarcabilul traseu al Monicăi Niculescu și Gabrielei Ruse va continua spre o posibilă semifinală. Din păcate perspectiva unei confruntări directe în sferturi cu Raluca Olaru nu s-a materializat. Horia Tecău este celălalt exponent ce va căuta o nouă prezență în penultimul act newyorkez, după cea din urmă cu 12 luni.

Pe de altă parte, deși prezentările generale nu o recomandă întrutotul, devine imposibil pentru pasionați să nu urmărească atent parcursurile jucătoarelor ce poartă, mai întâi, speranțele altor națiuni, dar inevitabil, corespund și câtorva trăsături comune țării noastre, care nu vor putea fi eliminate complet, indiferent de greutatea argumentelor contrare.

În cazul Emmei Răducanu, legăturile evocate vor fi și mai greu perceptibile față de exemplul uneia dintre recentele campioane ale US Open, dar rădăcinile celui mai talentat produs tenisistic britanic după foarte mult timp, atrag în continuare spre o poveste grozavă.

Încă este dificil de cuantificat cum combatanta în vârstă de doar 18 ani nu bifase debutul oficial într-un turneu profesionist până la jumătatea actualei stagiuni, care a coincis, bineînțeles, cu startul evoluțiilor pe iarbă. De atunci, ascensiunea tinerei cu origini româno-asiatice a arăt nestăvilit, cu o excepție.

Pentru autoarea unui parcurs impresionant la Wimbledon, a părut că emoțiile s-au situat peste limita suportabilului în optimea de finală contra Ajlei Tomljanovici, începută obișnuit, dar încheiată la vestiar. S-au pus destule întrebări retrospective acelui episod în privința tăriei mentale a Emmei, însă călătoria începută în Statele Unite prin dramatica finală ITF din Chicago, le-a înlăturat prompt.

În fapt, primele ei dispute de seniori pe hard au fost minunat gestionate. Totuși, puțină lume a ațintit privirea spre speranța Albionului încă din rundele de calificări care au adus-o pe tabloul principal din New York City. Neîntâmpinând aproape niciun moment cu imensă dificultate în cele trei dispute preliminare, încrederea i s-a poziționat din nou la cote foarte înalte.

Ca urmare, succesele din rundele inaugurale, transpuse categoric, nu au reprezentat o imensă surpriză. Totuși, lucrurile au început să se accelereze serios în ochii privitorilor atunci când Shuai Zhang nu i-a putut face față lui Răducanu în turul secund. O tenismenă cu vastă experiență și într-o ușoară revenire de formă a fost depășită de britanică fără ca situația să se complice excesiv.

Ulterior, nivelul tinerei pretendente a urcat suplimentar. Deși Sara Sorribes Tormo a demonstrat că poate propune dificultăți remarcabile oponentelor de top, în zilele maximei inspirații, stilul ei de joc, situat în profund contradictoriu cu cel al insularei a rezultat într-un succes răsunător al sportivei ce încă este cotată în afara primelor 100 de locuri WTA. Clasarea respectivă a fost confirmată în a se schimba, chiar după deznodământul fabulos al partidei contra ibericei (care a putut obține doar un game).

Inițial, era virtual imposibil de prevăzut ca Shelby Rogers să cunoască un destin similar, americanca venind după un meci definitoriu. Revenirea deosebită din setul decisiv cu Ashleigh Barty, ar fi trebuit să îi confere o încredere nemărginită, alături statutului favoritei, pe Arthur Ashe Stadium. Prezența în premieră pe cea mai mare arenă din lume a părut să o timoreze mai clar pe Emma Răducanu, însă practic după primul joc trecut în cont de ea, dinamica s-a inversat total.

Curajul vizibil în execuții a fost responsabil pentru pierderea treptată a oricărei cadențe în jocul celei care a trecut, printre altele, și de Sorana Cîrstea în turul secund. Greșelile au curs aproape fără oprire din terenul ocupantei poziției 43 mondiale, primul act scurgându-se pe cât de neverosimil, pe atât de rapid.

Aflându-se în postura de a continua parțialul uluitor, început de la 0 – 2, britanica a continuat să-și mențină nivelul foarte sus. Greu explicabil și inteligibil totuși, adversara sa nu a reușit să scape dintr-o pasă uluitoare de joc negativ, până când, soarta a fost decisă. Nearătând decât rare semne de emoții, cu 11 game-uri la rând câștigate, insulara a arătat că poate depăși, fără presiunea partizană a tribunelor, bariera impasibilă de la All England Club.

Expediind lovituri câștigătoare cu multă convingere, ea a înlăturat și emoțiile celui mai lung parțial al înfruntării, tranșând-o, 6 – 2 ; 6 – 1 în doar 63 de minute. Rescriind istoria și în al doilea turneu de Mare Șlem al carierei (în fața Virginiei Wade), Emma Răducanu a ajuns între ultimele opt participante ale US Open, trecându-și în cont toate cele paisprezece seturi, începând din calificări. Campioana olimpică, Belinda Bencic va fi următorul obstacol în calea unui parcurs uimitor.

Mergând spre cealaltă extremitate a zilei de luni din New York, altă tentă interesantă se prefigura pentru cealaltă combatantă cu origini autohtone, Bianca Andreescu. Indiferent de gradul inconstanței (declanșate în primul rând de problemele medicale) etalate în actualul sezon, reprezentanta Canadei a arătat că și-a putut găsi ritmul, atunci când speranțele păreau mai mici.

Rezistând unei uimitoare bătălii din turul I, contra Viktorjei Golubic, campioana din 2019 și-a asigurat un drum mai simplu până în optimi, bifând în consecință, o serie de 10 victorii pentru tot atâtea dispute la Flushing Meadows.

Din nou însă, misiunea ei avea să se complice drastic în încercarea de a merge în sferturile de finală unde formidabila compatrioată, Leylah Fernandez aștepta deja. Maria Sakkari și-a demonstrat inevitabil profilul ei de top ghidat mai degrabă prin atitudinea ei războinică. Semifinalista de la Roland Garros a avut șansa revanșei contra Biancăi după insuccesul de la Miami.

Într-un prim act ce avea să seteze tonul unei dispute incredibile, începute deja târziu în noapte, grecoaica a fost cea obligată să revină. Fiind martora unui start foarte bun din partea favoritei 7, perseverenta atletă elenă și-a recuperat dispoziția, echilibrând la timp contextul. Reușind să nu se lase influențată prea mult de presiunea adversă, ea a reușit să salveze o șansă de set, înainte de a-l trimite într-un tie-break gestionat mai bine de Andreescu.

Deja, partida Emmei Răducanu era aproape depășită în lungime total, fără ca ultima dispută de pe arena Arthur Ashe să își încheie măcar o treime. Același tipar al raliurilor extrem de apăsate a rămas laitmotivul disputei, care de-a lungul actului secund a balansat sensibil egal. Spre deosebire de prima manșă, Bianca a avut nevoie să anuleze avantajul advers creat prompt.

Ulterior, capul de serie inferior a înlăturat cu bine pericolul unui crucial game de serviciu, care îi putea oferi elevei pregătite de Sven Groeneveld varianta de a servi pentru a evita secvențele dramatice venite în actul final. Calea spre respectivul set a fost pavată printr-un al doilea tie-break, incomparabil mai dramatic primului.

Într-un festival al cedărilor serviciului, Sakkari a părut să reziste superior, însă cele trei mingi pentru manșă procurate inițial, au fost anulate. Obținând-o și pe cea de-a patra, ocupanta locului 18 a ocolit deznodământul, pătrunzând uimitor într-un set al treilea în care condiția ei mult mai stabilă fizic avea să prevaleze în toiul unei nopții a maximului extaz newyorkez.

Deranjată vizibil de problemele coapsei stângi, exponenta frunzei de arțar și-a putut folosi cu mare greutate întreaga forță în lovituri, încercând să reziste în joc cu orice resursă de energie. În schimb, sarcina nu s-a simplificat absolut deloc nici de partea cealaltă a fileului.

Arătând inițial ceva pasivitate după ce a obținut un avantaj vizibil pe tabelă, Elena a fost vizibil amenințată cu o revenire, chiar dacă Bianca Andreescu nu își mai putea îndruma corect voința mentală și tehnică, spre corp. Pe măsură ce ceasul trecuse cu 13 unități orei 2 : 00 locale (în noul reper absolut al istoriei feminine), abia a patra șansă de partidă a fost fructificată, pentru o concluzie apoteotică.

Impunându-se cu 6 – 7 (2) ; 7 – 6 (6) ; 6 – 3, însă mult mai clar în plan energetic, Maria Sakkari și-a parafat prezența în primul ei sfert de finală al Openului American. Cele trei ore și jumătate de tenis au fost atinse, așadar, fără ca ultima secvență să se prelungească. În caz contrar, reperul stabilit chiar în noaptea inaugurală din 2021, de Ana Bogdan și Rebeka Masarova (3 ore și 44 minute) ar fi fost cu siguranță depășit. Prima înfrângere la Flushing Meadows a fost cu atât mai dureroasă cu efortul ei absolut eroic consemnează părăsirea oficială a topului 10 WTA pentru Bianca Andreescu, la finalul competiției.   

Așadar, legături comune ale țării noastre, ce creează istoria peste hotare, ne ilustrează cât de diferit pot arăta drumurile în orice competiție tenisistică. Deși în cazul sportivei canadiene cu origini tricolore propriul maraton s-a încheiat astăzi, pentru Emma Răducanu, incursiunea egală istoriei va continua în cadrul unui US Open, în care noi tineri testează limitele sportului de lângă fileu.

Surse:

https://www.espn.com/tennis/story/_/id/32160564/belinda-bencic-reaches-us-open-quarterfinals-third