Sintagma conform căreia niciun rezultat nu poate fi anticipat timpuriu a căpătat recent valențe mai serioase ca oricând, inclusiv pentru o națiune des amintită ca un stindard al jocului de pe semicerc. Odată cu nereușitele de o rezonanță istorică ale selecționatei băieților, înregistrate nu mai departe de săptămânile recent încheiate, emoțiile negative s-au reinstalat într-un sport pentru care consumul emoțional mare, atât de pe suprafața propriu-zisă de joc, cât și din exteriorul ei. Atenția era îndreptată concomitent și asupra competițiilor de club ce urmau să furnizeze noi clipe puțin anticipate, dintr-un unghi al nereușitei. În schimb, celălalt punct de interes cu adevărat major era subliniat în jurul reprezentativei feminine, singura care mai putea accede în râvnitul altar olimpic. Misiunea nu se arăta deloc simplă.

După cum deja este mult prea bine cunoscut, desfășurarea activităților principalului eveniment sportiv al lumii a fost mult alterată. Relocarea Jocurilor Olimpice către vara din 2021 a echivalat cu modificarea dinamicii de accedere propriu-zisă la festivalul de la Tokyo (pentru care, conform unei hotărâri recente, spectatorii niponi vor fi singurii cu acces asigurat). Desigur, handbalul ilustrează unul dintre numeroasele exemple unde obținerea biletelor pe tabloul final de competiție este o provocare în sine. Incluzând țara gazdă, doar alte 11 națiuni pot lua parte la turnirul formal de pe parchetele nipone, fapt ce subliniază importanța unei prezențe demne la rang olimpic. Obiectivul respectiv a fost reiterat cu fiecare ocazie și de către oficialii federației de specialitate de la București. Îndeplinirea lui consta în traversarea unui turneu delicat, mai ales din perspectiva dispunerii formațiilor contracandidate. Așadar, România a fost repartizată, alături de Norvegia, în seria a treia de calificare, organizată în Muntenegru. Celelalte convocări de pe bătrânul continent aveau loc în Spania și Ungaria.

Din moment ce luni de pregătire se reduceau la doar două zile în privința fiecărei națiuni pentru obținerea unuia dintre primele două locuri, marja de eroare era greu sesizabilă. Doar că, formația feminină autohtonă sosea la Podgorica într-o ipostază interesantă. Finalul Campionatului European din Danemarca a însemnat efectiv și încheierea unui scurt mandat la cârma selecționatei tricolore pentru Bogdan Burcea. Drept înlocuitor, a fost un Adrian Vasile al cărui prim obiectiv era acela de a duce România pentru prima oară la două ediții succesive ale Jocurilor Olimpice de Vară.

Contextul complicat pentru tânărul tehnician care o pregătește în paralel și pe CSM București se deducea relativ simplu. Lipsa oricăror partide anterioare celor din capitala Muntenegrului denota un debut de aventură cum nu se poate mai intens. Revenirea jucătoarelor importante ce au absentat în Scandinavia, la începutul lunii decembrie era, în schimb, un semn încurajator. În situația descrisă, se regăsea Crina Pintea, alături de Laura Moisă. Capacitatea lotului român era anticipată spre nivelul maxim și datorită recentei forme ilustrate de Cristina Neagu. Cea mai valoroasă handbalistă a țării noastre urma să apeleze la fiecare resursă pentru a atinge primul dintre țelurile primăverii. Formatul Turneului Preolimpic din Peninsula Balcanică indica disputarea unui număr total de trei înfruntări. Cu alte cuvinte, actuala deținătoare a coroanei continentale, țara gazdă din Verde Complex și România aveau două oportunități de a-și dicta propriile speranțe.

Partida ce a deschis grupa triumvirală din Muntenegru era așteptată să simplifice mult ecuațiile calificării din perspectiva fiecărei formații în parte. Totuși, evoluția ei nu urma să oglindească deloc așteptările generale. În ciuda indisponibilității Norei Mørk, lotul care a avansat triumfal către succesul suprem în campania daneză a iernii precedente rămăsese intact. Fără sprijinul oricărui spectator, echipa Muntenegrului a izbutit să neutralizeze excepțional planurile ofensive ale nordicelor, care au început să cedeze treptat din intensitate. Drept consecință, desprinderea izbutită de ex-iugoslave a venit pe un fond natural al jocului. Deși, verosimilitatea unei evoluții generale modeste a vikingelor părea improbabilă, lipsa de precizie la finalizare, coroborată cu agresivitatea gazdelor, ducea rezultatul final către singura concluzie viabilă. Cu nicio atletă depășind patru goluri marcate, Norvegia își vedea șirul de succese internaționale întrerupt la 13. Mai mult, prezența la Tokyo era pusă într-un imens dubiu pentru dubla laureată olimpică indiferent de deznodământul duelului secund, programat în compania României.

Perspectiva devenea, în consecință, mult îngreunată și pentru elevele lui Adi Vasile. Înfruntând un oponent care deja primise un puternic avertisment al unei relaxări neconforme, sportivele tricolore nu puteau aștepta o altfel de replică în afara celei maxime a atletelor din Țara Fiordurilor. Ținând cont de faptul că acestea din urmă nu dețineau o adevărată rutină în cadrul unor turnee de precalificare aducea un nou semn de întrebare. Explicația provine din faptul că Norvegia nu deținea vreun trofeu suprem atunci când seriile preliminare erau stabilite. Aflate brusc la un singur pas de o mare contraperformanță, jucătoarele pregătite de Thorir Hergeirsson s-au recalibrat în fața unor oponente bine motivate. Cumva neașteptat, nu trebuie să uităm că în drumul către finala de la Herning, câștigată împotriva Franței, octupla campioană europeană a înregistrat cea mai mică marjă a victoriei contra tricolorelor.

Debutul jocului de la Podgorica a fost unul foarte asemănător celui din urmă cu trei luni. Câteva acțiuni neconcludente din partea favoritelor sugerau că naționala ghidată de Cristina Neagu ar putea capitaliza cu succes un interval favorabil. Totuși, momentele pozitive au fost fragmentate deseori, prin intermediul numeroaselor pătrunderi nordice care au adus un număr foarte ridicat al aruncărilor de la 7 metri. După o primă ratare a Norei Mørk în fața Denisei Dedu, Stine Skogrand nu avea să irosească nicio altă execuție din următoarele nouă. Intrând cu un avantaj relativ fragil la cabine, Norvegia și-a îmbunătățit precizia ofensivă în repriza a doua de o manieră simultană cu un reviriment defensiv evident.

Cu toate acestea, laitmotivul înfruntării a părut să fie acaparat de numeroase decizii tratate la limită în defavoarea României. Nordicele nu au înfruntat vreun moment al inferiorității de-a lungul întregii partide, oponentele lor acontând patru. Insistențele româncelor de a reduce cât mai mult un ecart ce se extinsese de mai multe ori la șapte lungimi au depășit astfel de nemulțumiri. Fiecare gol urma să conteze enorm în dispunerea grupei. Drept care, la 29 – 24, experimentatul tehnician islandez a hotărât chiar renunțarea la goalkeeper și planificarea unei ultime faze agresive. Nereușita ei anunța o mică șansă a unei reușite din propria jumătate de teren care nu s-a materializat pentru Eliza Buceschi. Înfrângerea la doar patru unități sau mai puțin prezenta posibilitatea calificării printr-un succes de orice valoare contra Muntenegrului. În schimb, eșecul înregistrat cu scorul amintit mai devreme impunea ca echipa autohtonă să câștige la o diferență minimă de cinci goluri.

În ciuda aparenței complicării calculelor înaintea jocului final din Podgorica, posibilitatea indicată aproape obsesiv a fost aceea a unei înfruntări cu multe reușite, care să nege (în funcție de finalitatea tabelei) prezența Norvegiei la Jocurile Olimpice.

Însă, înaintea unor asemenea ecuații, miza rămânea imensă inclusiv între combatantele jocului de duminică. Țara organizatoare a Turneului Preolimpic 3 și-a etalat potențialul învingând vineri favorita evidentă a seriei. În replică, Cristina Neagu căuta să-și conducă echipierele către competiția etalon din capitala Japoniei, dominând pe cât posibil lista marcatoarelor.

Autoarea a 11 reușite contra Norvegiei (prin care a depășit borna de 900 de izbânzi internaționale) a arătat foarte convingător și în startul confruntării cu Muntenegru, echipă pentru care Adi Vasile își încheiase rolul de asistent în decembrie 2020. Cunoștința detaliată provocării putea fi într-adevăr decisivă în ultima încleștare de pe parchetul Verde Complex. Atletele tehnicianului de 38 de ani au dejucat cu succes incursiunile ofensive adverse, conduse și prin pivotul Gloriei Buzău, Bobana Klicovac. Chiar și astfel, Đurđina Jauković și-a putut arăta clasa. Principala marcatoare balcanică în confruntarea primă a continuat să-și facă simțită prezența pentru lotul condus de celebrul Kim Rasmussen. Startul de meci a identificat un echilibru general într-un registru ofensiv foarte ridicat și eficient. Treptat, conexiunile dintre Cristina Neagu și Crina Pintea se evidențiau remarcabil prin exploatarea vulnerabilităților defensive adverse. Totuși, chiar dacă golurile incipiente curgeau relativ rapid, atletele gazdă au oferit un răspuns prompt cu fiecare ocazie. În ciuda faptului că nivelul intensității defensive nu s-a ridicat inițial la înălțime, dispunerea înfruntării a urmat o traiectorie interesantă.

Ljubica Nenezić reprezenta singurul pilon al defensivei muntenegrene. Tânărul portar a intervenit de fiecare dată când posibilitatea unei desprinderi se înfiripa. De altfel, este de notat că întreg efortul concentrat excelent în contextul de multiplă inferioritate a ajutat enorm pentru ca România să nu își privească oponentele din spate cu excepția minutului 28. Deși raportul de forțe din teren părea să se încline în favoarea jucătoarelor îmbrăcate în galben, jocul precis din finalul primei reprize aducea o concluzie pertinentă pe tabelă. Prin contrast cu evenimentele dintre buturile gazdelor, eficiența goalkeeperilor autohtoni nu a fost deloc încântătoare. Iulia Dumanska și Denisa Dedu nu au reușit să respingă decât două dintre mingile expediate spre plasa porții lor.  Scorul de la cabine ar fi părut neconcludent, dacă raportarea s-ar fi realizat pe baza acestor date statistice. La 15 – 15, echilibrul nu a fost străpuns deloc în cadrul primului act din care se putea concluziona că jocul final de la Podgorica urma să se desfășoare potrivit standardelor corectitudinii profesionale. 

Cu toate că ansamblul condițiilor nu era tocmai favorabil formației conduse de principalul tehnician al lui CSM București, jocul propriu-zis era încă dătător de speranțe. Printr-o abordare foarte hotărâtă, Denisa Dedu a insuflat o dorită mostră de moral, reușind să le ofere colegelor oportunitatea de a se detașa la trei lungimi. Din nefericire, o aruncare de la 7 metri parată de Ljubica Nenezić în fața Cristinei Neagu consemna un imens moment psihologic profund defavorabil româncelor. Intrarea în ultima treime de joc aducea a doua eliminare permanentă a după-amiezii, suferită de Crina Pintea. Viitorul pivot al lui Gyor – marcatoarea a cinci goluri – nu și-a putut stăpâni dezamăgirea în urma unei intervenții neintenționate care îi încheia prematur evoluția. Fără aportul excelent al handbalistei moldovene, ambele departamente ale jocului au avut de suferit. Mai mult, neexploatarea unei situații favorabile de 6 contra 4, cauzată de o eliminare în tabăra tricoloră, era dublată de mai multe ratări de penalitate. Intervențiile unei atlete legitimate la Dunărea Brăila, într-un număr de 13, au făcut cu adevărat diferența.

În pofida inspirației ilustrate de Laura Pristăviță, tânărul dispozitiv muntenegrean demonstra mult calm. Đurđina Jauković o susținea excelent pe Jovanka Radičević, regăsindu-și execuțiile sigure ce o propulsau în postura principalei marcatoare a propriei reprezentative. Consolidând un avantaj psihologic liniștitor (20 – 18), gazdele își puteau mări serios marja, însă stâlpii porții Iuliei Dumanska au negat o asemenea evoluție a scorului. Fără a mai avea nimic de reținut, Cristina Neagu puncta în ocazii consecutive, ajungând la un total de 12 reușite, în probabil ultima sa incursiune către stindardul olimpic.

După ce Muntenegru s-a apropiat de importanta barieră a celor 25 de goluri (permisivă unei înfrângeri la cinci unități). Sportivele noastre urmau să profite de relaxarea opoziției, deschizându-și întâiul avantaj de trei goluri abia cu 90 de secunde înaintea finalului. Probabilitatea unui asemenea scenariu se reducea indubitabil cu fiecare secundă. Totuși oportunitatea pur teoretică de a ajunge la scorul dorit a fost zădărnicită în extrema dreaptă, la 25 – 28. Astfel, Norvegia devenea sigură de participarea la Tokyo, în timp ce naționala română aconta o victorie amară. În teorie, alte două reușite ar fi fost suficiente pentru ea, dar dezideratul calificării nu a fost cu adevărat pus în balanță pe finalului jocului terț din Podgorica. 

 Într-o după-amiază sportivă în care singurul moment de frumoasă amintire s-a înregistrat în tenis, la Sankt Petersburg – acolo unde Raluca Olaru și-a trecut în cont dramatic o a zecea distincție de dublu a carierei – echipa națională feminină de handbal și-a încheiat fără succes tentativa de a pătrunde la ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice. În urma a două dispute cu rezultat diferit însă cu destule elemente comune, parcursul la nivel înalt pe semicercurile lumii a întâmpinat un nou moment greu în materia primelor reprezentative ale României. 

Surse:

https://www.gsp.ro/sporturi/handbal/turneul-preolimpic-norvegia-romania-muntenegru-626949.html

https://www.gsp.ro/sporturi/handbal/cristina-neagu-retragere-adi-vasile-627002.html