Campania unei decade a regăsirii se încheie cu un sezon scoțian ideal pentru Glasgow Rangers
Evoluția obișnuită a lucrurilor s-a schimbat radical inclusiv în fotbalul britanic. Pe lângă noile condiții introduse pe fondul unui interval pandemic, clipele istoriei au fost îmbogățite în recentele săptămâni. Fiind din nou aproape două finale continentale eminamente britanice, exemplul primordial a fost deja oferit. Orientându-ne intern, remarcăm cum suporterii au avut din nou acces în templul absolut de pe Wembley, acolo unde au văzut o nouă echipă înscriindu-și numele pe lista laureatelor FA Cup, Leicester City. Îndreptându-ne către granița de nord a Albionului, dar rămânând în interiorul Regatului Unit, o altă călătorie unică, cu o implicare românească, merită divagată.
Pasiunea enormă, împărtășită constant în dreptul disciplinei cu mingea la picior din Scoția s-a dovedit mereu comparabilă cu cele mai celebre din întregul continent european. Pentru a ajunge în nucleul îndârjirii respective, este nevoie să ne aplecăm atenția asupra a două cluburi ce au ajuns să separe națiunea cimpoiului de întregi decenii. Dintre acele două formații, una a traversat momente uluitor de complicate. Lungi eforturi ale redresării au adus-o cu adevărat pe linia de plutire, până când statutul stindardului a fost redobândit în totalitate. Prezentul ne conduce către o așa ipostază, fără a înfrunta vreo urmă de dubiu.
Povestea ce leagă Glasgow Rangers de analele jocului suprem în Marea Britanie este într-adevăr una voluminoasă. Înființat cu peste un secol în urmă ca un simbol de prin rang, inclusiv pentru cultura protestantă, el a avut parte de destul succes pe parcursul epocilor mai îndepărtate. Tradiția se extindea cu succes, precum o făcea și unica, înflăcărata rivalitate împărtășită de-a lungul decadelor cu Celtic. Echilibrul părea să domnească în interiorul duelului citadin care purta înainte fotbalul și sportul scoțian în majoritate. Însă, deși perioada mileniului prezent a adus multe bătălii memorabile, factorul financiar avea să intervină într-o desprindere ce se prefigura una nedeterminată a structurii legitimate pe deosebitul Ibrox Park.
În debutul verii din 2012, la doar trei ani după celebrele dueluri cu Unirea Urziceni, din cadrul grupelor UEFA Champions League, primii finaliști insulari ai unei cupe continentale (în 1961) intrau în perioada întunecată fără seamăn a istoriei lor. Cu un Dorin Goian încă membru al lotului oficial, la acea vreme, societatea primea o decizie atât de dură din perspectivă pur sportivă și financiară, prin celebra retrogradare în afara primelor patru eșaloane valorice. Explicațiile episodului respectiv ne conduc în multiple direcții. Cert este faptul că problemele cunoșteau un grad al acutizării nemaiîntâlnit asupra unui reper sportiv al regatului.
În vreme ce noua societate încerca să își formeze bazele, fiind reprimită la capătul ciclului ligilor profesioniste, vechea structură intrase deja într-o stare de insolvență. Foarte interesant este că, la aceea vreme, se păstra speranța ca anumiți fotbaliști importanți să dorească resemnarea cu clubul Glasgow Rangers FC reorganizat. În mod evident, majoritatea a refuzat să aibă parte de un nou început în străfundurile fotbalului scoțian, pretențiile financiare poziționându-se ridicat, inclusiv pentru fundașul român menționat mai devreme. După expirarea împrumutului către Spezia, Dorin Goian alegea să meargă pe calea Greciei la Asteras Tripolis.
Pentru a doua cea mai titrată echipă a Scoției, fostă deținătoare a Cupei Campionilor Europeni, rămânea o singură traiectorie, urmată, între timp, și de alte cluburi de notorietate (cum ar fi un Rapid aflat actualmente la un singur joc de revenirea în prima divizie autohtonă). Calea reorganizării a fost adoptată cu un superb optimism mai ales prin inimile suporterilor, iar dovada ultimativă nu putea fi decât una.
În primul joc desfășurat după noile auspicii, peste 49.000 de spectatori au acompaniat formația pe Ibrox pentru debutul din divizia a cincea, contra lui East Stirlingshire. Un record mondial care, privind retrospectiv, are șanse tot mai mici să nu mai fie vreodată doborât îi lansa pe The Gers în odiseea revenirii către top. Cel dintâi pas era realizat fără mai greutăți. Având în vedere că albaștrii bifau doar trei eșecuri în întreaga stagiune de campionat, promovarea către liga a patra (ce poartă în fapt denumirea de Second Division) sosea drept o consecință naturală.
Ghidați din teren de jucători înflăcărați, conduși de Andrew Little și Lee McCulloch, ei aveau să forțeze imediat ascensiunea către eșalonul următor. Cu o primă întărire serioasă a lotului, drumul spre divizia a doua s-a prezentat unul excepțional. Dominându-și orice competiție, Rangers traversa toate cele 36 de confruntări fără vreo înfrângere. Ca rezultat, printr-un număr important de reținut al punctelor, 102, s-a înregistrat cea mai rapidă promovare din istoria eșaloanelor scoțiene. Diferența finală dintre ea și principala urmăritoare a fost de 39 de puncte, în condițiile în care capitolinii închideau stagiunea cu una dintre cele trei remize bifate de-a lungul campaniei. Dilema nivelului opoziției avea să devină cu adevărat serioasă începând cu vara anului 2014.
Odată cu sosirea în Championship, un singur pas mai era de realizat până la adevărata revenire la relevanță. Însă, așteptarea se extindea mai întâi din cauza performanței reușite de Heart, care își asigura promovarea către prima ligă într-o manieră a recordurilor. Mai mult, ea a încetat o serie uluitoare a așa-numitului concept de Old Farm (accepțiunea comună a lui Celtic și Rangers). Pentru prima oară din 1985, un alt club cucerea un trofeu oficial pentru care măcar una dintre cele două structuri-etalon concura. Formației de pe Ibrox îi rămânea doar varianta accesului în playofful de promovare. Purtați în ultimul act de pe poziția a treia în Championship, Rangers erau învinși categoric în finală de către Motherwell, cu 7 – 1 general.
Cu suplimentare achiziții și restructurări financiare, obiectivul rămânea identic, iar promovarea avea să fie obținută în mod direct, dominând în mare parte stagiunea 2015-2016 din liga secundă. În paralel, un parcurs excepțional în Cupa Scoției fusese stopat doar într-o finală cedată cu Hibernian, după ce eliminarea lui Celtic provocase anterior isteria în jumătatea albastră a capitalei. Prima întâlnire a eternelor rivale se petrecea în prima divizie, după o pauză de peste 1.200 de zile. Promovarea sărbătorită cum se cuvine în primăvara anului 2016 era urmată de un parcurs încurajator pentru o nou-promovată, de loc al treilea.
Totuși, obținerea calificării în cupele europene nu era suficientă pentru mulțumirea deplină a suporterilor care vizau o detronare a rivalilor verzi, incontestabili aflați la șefia Premiership, din momentul retrogradării lui Rangers. La finalul stagiunii următoare, Steven Gerrard era numit în prima sa misiune de manager. Legendarul căpitan al lui Liverpool își propunea a începe cariera pe banca tehnică printr-un proiect ambițios scoțian. El își propunea să aducă a 55-a coroană pe Ibrox și să îmbunătățească recordul absolut deținut confortabil încă.
Un sezon inaugural încheiat cu ofensiva de top a campionatului era suficient doar pentru securizarea poziției secunde. Celtic păstra întâietatea și mulțumită unui regim superior al omogenității. Scriptul respectiv era păstrat și pentru mult afectatul sezon 2019-2020, în care trupa condusă de Neil Lennon aconta al nouălea titlu succesiv.
În speranța unei apropieri de închiderea acelei serii, Steven Gerrard se concentrase mult asupra aducerii de jucători tineri, din afara Regatului Unit. Dintre aceștia, Ianis Hagi s-a evidențiat pentru publicul autohton. Aflat într-o perioadă cu multe dubii a carierei, tânărul ambidextrul era adus sub formă de împrumut la Glasgow, integrarea fiind una mult mai rapidă decât se anticipa. Însușirea deosebită a caracteristicilor fotbalului britanic conducea spre o posibilă ședere permanentă în capitala scoțiană. Și prin contribuția sa, competitivitatea era instalată definitiv în Premiership. Rangers erau pregătiți să-și impună superioritatea în fața oricărui oponent. Drept dovadă, Rangers declanșa un debut uluitor de campanie pe 1 august 2020.
Caracterizarea subliniată nu era deloc una exagerată, luând mai ales în calcul realizările de pe plan defensiv. În cadrul primelor șapte înfruntări stagionale, veteranul goalkeeper Allan McGregor nu primea niciun gol, deziderat care atrăgea atenția asupra unei reale pretendente pentru o campanie istorică. Remiza înregistrată pe terenul lui Hibernian reprezenta unicul moment de neatenție al unui dispozitiv al apărării care permitea artizanilor din atac să caute mai relaxat izbânzile, lucru imposibil în precedentele două stagiuni cu Steven Gerrard la timonă.
Un prim moment de glorie absolută era abordat în etapa a unsprezecea, pentru simbolul contemporan de pe Anfield. Cu doar patru puncte cedate la capătul primelor zece confruntări, oaspeții soseau pe terenul campioanei și dominau jocul de pe Celtic Park.
Prin intermediul unei duble izbutite de către Connor Goldson, Rangers se instalau pentru prima dată confortabil la șefia ierarhiei din Premiership, din momentul reabilitării generale. Cel dintâi succes într-o deplasare din cadrul Old Firm Derby, începând cu anul 2010, concretiza semnalul începerii unui parțial eminamente fabulos. După încleștarea din 17 octombrie, rivalii simboliști ai trifoiului începeau să piardă din ce în ce mai mult teren și la capitolul duelurilor de la distanță. Vicecampionii în exercițiu urmau să bifeze alte 14 victorii consecutive, timp în care, evident, avansul creștea enorm, până la startul propriu-zis al returului. Practic, jumătatea stagiunii surprindea un ecart virtual insurmontabil, de peste 15 lungimi, care se pregătea a fi mărit.
Concomitent, evoluțiile promițătoare se înmulțeau și în Europa League. Acolo, Ianis Hagi beneficia de multiple ocazii în a-și demonstra combativitatea. Rangers FC părăsea faza grupelor fostei Cupei UEFA pentru a doua ocazie consecutivă. Mulțumită insistențelor minunate ale mijlocașului român, o dublă manșă complicată era tranșată în fața lui Antwerp. Ulterior, înfruntarea mult așteptată cu Slavia Praga a propus un duel de mare calitate între protagoniștii stranieri ai României. Nicolae Stanciu s-a evidențiat alături lui Ianis Hagi cel puțin într-un joc tur încheiat la egalitate. Jucătorul crescut de Viitorul nu mai era utilizat și manșa retur, cedată cu 0 – 3 în Glasgow.
Ca urmare a eliminării în sferturile de finală, atenția scoțiană se muta asupra unui singur front. Menținându-și un record absolut imaculat pe teren propriu, momentul împlinirii se contura negreșit. În urma remizei albe înregistrată de Celtic cu Dundee United, titlul lui Rangers era asigurat de pe 7 martie. Sărbătoarea era amânată ținând cont de un ultim țel. În întreaga sa istorie, gruparea protestanților nu atinsese vreodată 100 de puncte într-un sezon.
Mulțumită unei apărări ce a încasat doar o singură dată două goluri, cedând un total istoric de 13 (bifând 25 de jocuri prealabile cu buturile intacte), ocazia urma să devină realitate chiar la capătul rundei finale. Pe Ibrox, un stadion ce nu cunoscuse nici măcar remiza în anul curent, venea Aberdeen.
Un autogol le făcea misiunea mult mai ușoară elevilor lui Steven Gerrard, care își extindeau avantajul până la pauză. Cu șapte reușite și 11 pase decisive înaintea întâlnirii finale, Ianis Hagi contribuia decisiv pentru reușita ce închidea tabela celebrului Jermain Defoe. Astfel, totalul lui Rangers FC urca la 102, fără a cunoaște vreo înfrângere. Sărbătoarea era declanșată în moduri tipic scoțiene în fața unei arene ce a suferit multe evenimente nefericite de-a lungul vremii. Pe 15 mai, zece ani ai frustrării, suferinței, speranței și răbdării au ajuns la final, pentru echipa care a oferit lumina revigorării unui talentat coordonator român, printr-un tehnician încă tânăr, ce va căuta să își egaleze cel puțin reperele stabilite pe gazon.
O campanie fotbalistică ce a văzut-o, printre altele, pe Inter recuperând coroana Italiei după mai bine de un deceniu și în care Mircea Lucescu a balansat către Dinamo Kiev raportul de forțe din Ucraina, o narațiune poate chiar mai emoționantă a avut loc în Scoția. Acolo, o altă serie de nouă titluri succesive, precum cea a lui Juventus, era fulminant oprită. Calea reabilitării lui Glasgow Rangers, începută pas cu pas din eșalonul al cincilea, reprezintă o dovadă a pasiunii și mobilizării, iar roadele succesului absolut reîntâlnit par să se regăsească abia la început pentru formația înființată în 1872.
Surse:
https://theathletic.com/2355602/2021/05/15/rangers-decade-long-journey-from-collapse-to-champions/
Comentarii