Stagiunea ar fi trebuit să includă și Campionatele Mondiale de Zbor cu Schiurile din 2020. Oprirea forțată a campaniei a dus la reprogramarea competiției în luna decembrie a anului. Prin urmare, celebra stațiune slovenă Planica urma să aibă parte de câteva premiere, una dintre ele fiind utilizarea nocturnei. 

Rămasă gazda evenimentului, trambulina Letalnica bratov Gorišek organiza pentru prima oară în istorie prestații oficiale atât de devreme într-un sezon competițional. Ea închide ultima porțiune din cadrul etapelor desfășurate pe zăpadă, după cum va fi cazul (în circumstanțe normale) și în martie 2021. Totodată, cea de-a șaptea ediție a Ski Flying World Championships desfășurată în Slovenia conferea vestitei scene inaugurate în 1969, recordul absolut de organizare.

Desigur, așteptările sunt mereu situate la un standard foarte ridicat, atunci când luăm în calcul criteriul lungimii. Planica a fost prima locație unde zborul de 200 de metri a fost atins. 

Din 1994, performanța stabilită regulamentar de către finlandezul Toni Nieminen (203 m) a fost îmbunătățită în 12 ocazii diferite pentru stabilirea de alte noi repere. În 2005, recordul a fost ameliorat chiar de patru ori într-o singură zi. Trecerea timpului, a favorizat trecerea trambulinei prin numeroase etape de modernizări și respectiv extinderi. Odată cu anul 2015, Letalnica (denumită inițial Velikanka) avea noua dimensiune situată la 240 de metri, în speranța redobândirii recordului mondial, ce era acontat la Vikersund începând din februarie 2011. Actuala performanță-reper omologată în Slovenia a fost stabilită de Ryoyu Kobayashi. Niponul a aterizat cu bine la 252 de metri*, la doar o unitate și jumătate de recordul absolut de la Vikersund. Acest aspect nu s-a putut schimba până în prezent, dar startul Campionatelor Mondiale prevedeau cea mai nouă oportunitate a unui spectacol memorabil.

O explicație provine și din formatul desfășurării probei individuale. Pe lângă ședința de calificare, sportivii urmau să evolueze în patru manșe pentru determinarea noului campion mondial. După cum împătimiții icarilor moderni bine știu, o etapă obișnuită, parte a Cupei Mondiale (fie că ar fi vorba de o trambulină, normală, mare sau de zbor) conține doar două segmente. Așadar, posibilitățile eventualelor momente unice căpătau proporții duble, neluând în calcul aici și competiția pe națiuni.

Până atunci, zburători în mare formă își propuneau să candideze cu succes pentru o medalie cu adevărat valoroasă. Evenimentul individual avea să fie totuși marcat de câteva absențe notabile. Cauzele nu au fost strict de natură sanitară, precum au avut de înfruntat delegații elvețieni. Actualul deținător al globului mare de cristal (oferit în onoarea învingătorului stagional), austriacul Stefan Kraft a acuzat dureri de spate. El a decis să nu evolueze în ședința de calificare, anulându-și orice șansă către laurii individuali. Marius Lindvik refuza și el implicarea acuzând o lipsă de pregătire fizică.

Cu recordmenul mondial (începând din 2017) incapacitat, în cele din urmă, pentru întregul week-end, numărul favoriților scădea. Însă, mulți alți protagoniști aveau să iasă în evidență. În ziua de joi, majoritatea zborurilor au trecut de granița punctului de construcție (situat actualmente la 200 de metri), ceea ce denota o calitate ridicată a nivelului. 

În ciuda ceții dese, multiple performanțe personale au fost îmbunătățite în dreptul atleților cu mai mică experiență. Pe măsură ce avansam pe lista de start, lungimile zborurilor au devenit constant lungi. Punctul culminant al ședinței de calificare a fost bifat în dreptul lui Michael Hayböck. Austriacul a ajuns la 242 metri și jumătate, confirmându-și intențiile pentru o eventuală medalie. După evoluția sa, bara de start a fost coborâtă cu o unitate, iar zborurile nu s-au mai putut apropia de pragul respectiv. Punctele acordate în compensație i-au fost suficiente lui Markus Eisenbichler să câștige ședința cu un zbor mai scurt cu 17 metri. Evoluția germanului, efectuată în condiții de vânt din spate (potrivnic) l-a transformat în primul performer al ediției prezente. Alături de el, alți 39 de zburători și-au obținut prezența în competiția propriu-zisă. La finalul manșei inaugurale de vineri doar 30 dintre aceștia au rămas în calculele ultimelor trei runde.

Prima rundă l-a remarcat inițial pe același Michael Hayböck. Sportivul ajuns la 29 de ani s-a oprit după 245 de metri și jumătate. În condițiile în care organizatorii nu au mai considerat necesară coborârea ulterioară a barei de start, spectacolul și echilibrul urmau să se îmbine armonios. Karl Geiger a fost singurul rival care i-a luat fața lui Hayböck. Oprindu-se cu patru unități și jumătate mai devreme, germanul înfrunta la rândul său o intensitate a vântului din spate, ce avea să se întoarcă în favoarea sa. Diferența corecțiilor primilor doi clasați s-a dovedit de peste zece puncte, iar atletul legitimat la Oberstdorf beneficia de un avans de 2,1 puncte, după primele 40 de evoluții. Evgenyi Klimov completa podiumul manșei întâi. 

Cea de-a doua nu avea să îi mai surâdă rusului, care avea să piardă contactul cu primii clasați. În schimb, alți pretendenți s-au arătat mai mult decât dornici să-i succeadă lui Daniel André Tande, campionul mondial en-titre. Momentul după-amiezii a reprezentat opera unui atlet într-o formă de vârf a carierei. Markus Eisenbichler era hotărât să recupereze deficitul unei evoluții prime ce l-a clasat pe locul al cincilea. Dublu câștigător de etapă în actualul sezon, Eisi s-a apropiat la cinci metri și de recordul trambulinei. Cei 247 atinși i-au adus germanului un total care nu a fost depășit în manșa secundă. Karl Geiger a izbutit să rămână în fruntea ierarhiei, prin zborul care a închis după-amiaza de vineri la Planica. Anterior însă, liderul Cupei Mondiale, Harvor Egner Granerud a reușit să acapareze, după o mai lungă așteptare, a doua treaptă a podiumului intermediar, în detrimentul lui Michael Hayböck, coborât pe poziția a patra. Norvegianul l-a depășit marginal și pe Eisenbichler, cu 0,9 puncte.

La jumătatea drumului, primii șapte concurenți erau separați de 22,7 puncte, o diferență ce putea fi recuperată pe o trambulină precum Letalnica. În urma unei prime zile oficiale mai mult decât reușite, fiecare desprindere de la Planica putea aduce magia și imprevizibilul deopotrivă. Manșele finale, a treia și respectiv a patra, programate duminică reînviau speranțele zborurilor legendare ce așteptau să fie împlinite. Condițiile atmosferice au rămas promițătoare, iar beneficiile aferente nu au contenit. Protocolul ordinii inverse asigura evident normalitatea și dramatismul constant. Ziua a doua de competiții propriu-zise urma să decidă un nou laureat suprem al zborului cu schiurile. 

Eliminarea rezonantă din lotul Sloveniei a lui Timi Zajc însemna că doar 29 de atleți vor fi completat toate cele patru runde. Manșa cu numărul 3 s-a dovedit liniștită până spre finalul ei. Lungimile au crescut gradual în jumătatea superioară a ierarhiei provizorii, calitatea rămânând ridicată. Ordinea nu a suferit deloc modificări în ceea ce privește evidențiații, însă ecarturile dintre ei s-a mărit serios. Karl Geiger și Halvor Egner Granerud au reușit cele mai lungimi (240,5 metri și respectiv 239; un nou Personal Best), reușind să se desprindă substanțial de Makus Eisenbichler și Michael Hayböck. Ambii vorbitori de germană aveau de recuperat peste 15 puncte față de liderul intermediar al întrecerii. Karl Geiger nu înregistrase niciun succes pe o trambulină de zbor cu schiurile. În 2020, la Planica, el era foarte aproape de triumful individual de referință.

Manșa a patra începea la fel de calm precum cea precedentă. Atenția era setată în principal asupra ultimelor patru evoluții. Autorii lor aveau de înfruntat atât presiunea autoimpusă, cât și cu cea plasată de rivalii care s-au desprins anterior pe urma de pe zona de elan. Singurul austriac cu implicare serioasă avea nevoie să forțeze pentru a spera cel puțin la medalia de bronz. Michael Hayböck a pătimit cel mai mult de pe urma vântului din spate. Prin urmare, misiunea lui Makus Eisenbichler se simplifica pentru asigurarea locului al treilea. Zborul său de 230 de metri îi îndeplinea misiunea, însă speranțele sale pentru un loc și mai bun erau relativ mici. 

Halvor Egner Granerud nu țintea decât victoria drept pentru care a apelat la toate resursele sale. El a trecut cu trei unități de dimensiunea trambulinei (realizând cea mai bună lungime a zilei, la 243 metri) și prelua conducerea înaintea ultimei reprezentații. Norvegianul a fost nevoit să-și sacrifice stilul, nereușind telemarkul la aterizare, flexarea unuia dintre genunchi. Câștigătorul ultimelor trei etape ale Cupei Mondiale și-a îmbunătățit prestația de la o manșă la alta, însă nu avea să fie suficient pentru titlu. Misiunea lui Karl Geiger nu era deloc confortabilă totuși. Competitorul din Obersrdorf a aterizat la 231 de metri și jumătate, distanță care nu i-a parafat pe loc victoria. Însă, atât notele pentru stil cât și corecția pentru viteza și direcția vântului înclinat balanța în favoarea lui. Diferența dintre cei doi a fost de 0,5 puncte. Ea nu își găsește un indicator exact în lungime pe o trambulină de zbor acolo unde un metru valorează 1.2 unități. Finalul a indicat 877,2 pentru german față de 876,7 ale nordicului. Altfel spus, dacă Geiger ar fi aterizat cu o jumătate de metru mai devreme, medalia de aur și-ar fi schimbat deținătorul pentru o zecime, diferența minimă posibilă.

La capătul a patru manșe pe una dintre cele mai mari două trambuline din lume, marja între succes și locul secund a fost virtual insesizabilă, cea mai mică din istoria Campionatelor Mondiale de Zbor cu Schiurile. Al 26-lea ei capitol promite a fi aparte

Chiar dacă recordul trambulinei de la Planica și respectiv cel mondial nu au fost puse în pericol de-a lungul probei individuale, pasionații unei discipline unice au avut de ce să fie încântați. Suspansul a căpătat cote excepționale. Karl Geiger, câștigător la Râșnov în sezonul trecut, a împlinit performanța carierei. El a devenit noul campion mondial la zbor cu schiurile după un final de excepție.

* Gregor Schlierenzauer a ajuns la 253 de metri și jumătate la Planica, egalând recordul mondial al conaționalului său Stefan Kraft. Însă, Schlierie nu și-a putut menține echilibrul optim la aterizare. Astfel, performanța bifată pe 22 martie 2019 nu a fost omologată.

Surse:

https://www.fis-ski.com/en/ski-jumping/ski-jumping-news-multimedia/photos/ski-flying-world-championships-planica-2020-ind-competition-day-1

WSC Men HS240, Planica (SLO) (fis-ski.com)