Dispute excepționale ce nu aveau să contenească decât în zilele de pauză obligatoriu instituite, au făurit o constituție a fazelor finale greu de prevăzut pe 3 decembrie. Este evident, totuși, că circumstanțele deosebite nu au făcut loc doar surprizelor plăcute, ci și dezamăgirilor sau confirmărilor impresionante deopotrivă. Pe fondul întregului tabloul descris anterior, fazele grupelor au prins un contur fascinant, iar dramatismul a fost păstrat până la ultima înfruntare. În cele din urmă, programul ultimelor șase formații rămase în competiție era influențat drastic, față de nivelul așteptărilor generale.

Norvegia a fost prima grupare ce și-a asigurat prezența în careului de ași. Dominând clar în cele din urmă fiecare adversar întâlnit, sportivele din Țara Fiordurilor nu au lăsat niciun punct să le scape de sub control. Ulterior, obstacolul multiplei laureate europene din penultimul act urma să reprezinte o adevărată surpriză, în funcție de scorurile înregistrate în ultima etapă a fazei Grupei Principale I. Franța învinsese relativ confortabil în repriza a doua contra Suediei și trebuia să aștepte, la rândul ei, rezultatele serii de joi. Mai întâi, Croația și Germania încheiau calculele într-o serie din care campioana mondială putea merge doar către locurile 5 sau 6 (și în care regăsim singura selecționată fără punct, cea a României). Așadar, două loturi care nu se poziționau favorabil la debutul turneului, din perspectiva absențelor și poate chiar a calității, au demonstrat că grupul este un instrument puternic în handbal. Elevele lui Nenad Šoštarić, private de suportul coechipierelor de la RK Podravka, erau pe cale să rescrie istoria țării lor natale pe semicerc. Primele minute echilibrate au fost subminate de o desprindere serioasă a balcanicelor. În pofida eforturilor vizibile, sportivele lui Henk Groener nu au mai fost capabile să revină în tentativa lor de a obține cel mai bun rezultat din istorie, în rang continental. În schimb, obiectivul subliniat similar era îndeplinit de către delegația croată.

Oponentul din semifinale era așteptat să fie desemnat de câștigătoarea primei serii principale. Franța deținea acel rol, cel puțin până la finalul duelului dintre Danemarca și Rusia. Neînvinse înaintea unui nou joc hotărâtor, echipele pregătite de Jesper Jensen și Ambros Martin țineau către medalii. Totuși, situația gazdelor părea una rezervată dat fiind palmaresul impresionant al Rusiei chiar în interiorul sălii daneze. Chiar dacă nu s-au putut bucura de sprijinul publicului partizan, atletele plecate cu șansa a doua au profitat la maximum de oportunitatea ivită. Succesul rămânea unica variantă pentru accederea între ultimele patru forțe. Un start de meci foarte așezat în care defensivele au ieșit rapid în evidență, a fost gestionat impecabil de către nordice. Pe măsură ce ofensiva străpungea tot mai evident blocul de apărare advers, Sandra Toft își continua prestația turneului. Goalkeeperul lui Brest a și suferit enorm la propriu în misiunea de a-și duce colegele către semifinale. După ce și-a recăpătat un suflu normal ca urmare a primirii unui balon în plină figură, ea a izbutit să rămână eficientă. Preluând controlul înaintea pauzei, danezele au fost virtual impecabile după repaus, o imensă favorită Rusia (rămasă ulterior fără selecționerul iberic), în afara ecuațiilor de obținere a medaliilor. Astfel, semifinalele erau stabilite între Franța și Croația, pe de o parte, respectiv Norvegia și Danemarca pe de alta.

Herning era pregătit să fie scena unică pentru două zile ce se anunțau memorabile, la Campionatul European din 2021. Este de remarcat, bineînțeles, că cele patru combatante rămase în lupta pentru trofeu aveau asigurată automat prezența la viitorul turneu mondial din 2021, acolo unde Spania și Olanda vor fi prezente direct (prima, din postura națiunii organizatoare). Însă, week-endul final al handbalului feminin internațional căpăta valențe foarte interesante datorită dozei de impredictibilitate sugerată anterior.

Îndreptându-ne spre primul duel al semifinalelor, constatam că aveam de-a face cu o favorită certă, în condițiile în care urmăream calculele hârtiei. Campioana continentală în exercițiu (neînfrântă până atunci) mai avea două înfruntări de trecut până la apărarea trofeului. Prima dintre ele aducea înaintea galicelor o formație deja aflată la apogeu istoriei ex-iugoslave. Selecționerul Croației garanta că parcursul din 2020 nu va fi oglindit într-o simplă călătorie. Deși nu multă lume autorizată i-a interpretat declarația în serios, tehnicianul Nenad Šoštarić și-a văzut sportivele găsind răspunsurile potrivite, în momente cruciale. Jucătoarele croate nu aveau în componență un lider incontestabil, dar compensau fără îndoială, prin versatilitate, unitate și bună dispoziție. Pentru asigurarea unei prime medalii majore, ele trebuiau să depășească defensiva excepțională ghidată de Amandine Leynaud și Cléopâtre Darleux, coroborată cu un dispozitiv de atac atât de bine sudat.

După ce Rusia a trecut categoric de Olanda în jocul pentru poziția a cincea, adevărata miză a zilei de vineri demara prin semifinala inaugurală.

Echipa din Hexagon a debutat conform previziunilor. Jucătoarele croate au rămas concentrate pe faza defensivă și au executat foarte meticulos, în stilul obișnuit, acțiunile de atac. Treptat însă, franțuzoaicele au pus stăpânire pe propriul perimetru defensiv. Într-un interval de aproximativ 11 minute, outsiderele nu au mai izbutit de găsească plasa porții adverse. La finalul acelei perioade, les bleues își construiseră un ecart de opt lungimi, ilustrând o precizie demnă de remarcat pe fond dinamic. Intimidarea și inexactitatea și-au făcut loc în brațele adevăratelor revelații ale aventurii nordice. Croația părea să-și vadă finalmente limitele împotriva unui oponent care nu a oferit niciun moment de relaxare, în special în apărare și tranziție. Căpitanul Amandine Leynaud avea parte de cea mai eficientă repriză a carierei, cel puțin în perioada recentă, primind doar cinci goluri. Ea a protejat impozant buturile (ce au sprijinit-o la rândul lor de trei ori), în relativele rare ocazii ale dejucării sistemului defensiv pus perfect la punct de către Olivier Krumbholz. Scorul după 30 de minute putea fi mai drastic, dar la 15 – 5, devenea evident că misiunea Croației devenea practic imposibilă. Un argument suplimentar era și începerea actului secund în inferioritate. Frustrarea devenea și ea imposibil de ascuns pentru atletele cu experiență firavă la nivelul suprem.

După 22 de minute în care a înscris doar de două ori, selecționata în carouri se putea descătușa de orice presiune, după momentul ieșirii de la vestiare. Încercând să readopte o atitudine pozitivă, ex-iugoslavele și-au găsit mult mai ușor ritmul de atac. Prin urmare, până în minutul 37, ele își dublaseră deja zestrea obținută cu mare greutate până la pauză. Deținătoarele titlului nu au avut însă motive de îngrijorare. Grâce Zaadi, Alexandra Lacrabère, Estelle Nze Minko și Aïssatou Kouyaté au fost cele mai active sportive într-o ofensivă echilibrată exemplar. Croația a demonstrat pe parcursul turneului că merită să evolueze măcar în finala mică. Penultimul act a fost cedat în final cu 30 – 19, după un final liniștit. Franța se putea gândi cu speranțe mari la a doua izbândă continentală, după cea din 2018, înregistrată pe tărâm natal.

Adversara din marea finală urma să se decidă în duelul Peninsulei Scandinave, poate foarte puțin scontat pentru actuala fază a turneului. Danemarca și-a arătat potențialul maxim disponibil în ambele dispozitive de joc. În fața Rusiei, cursivitatea și rezistența excelentă le-a propulsat dincolo de grupele principale pe roș-albe, contrar așteptărilor majoritare. Pentru un loc în finală, handbalistele lui Jesper Jensen aveau de înfruntat un adevărat metronom handbalistic norvegian. Una dintre ironiile aproape de neînțeles ale sportului este că printre formațiile care au pierdut la mai puțin de zece goluri în fața vikingelor se află și România. Olanda a pierdut la șapte lungimi, de asemenea, însă nu a putut rămâne în apropierea învingătorului autoritar al grupei secunde. În arena Jyske Bank Boxen, Danemarca încerca să ofere o nouă dovadă a improbabilului, după cea înregistrată marți.

Duelul națiunilor coorganizatoare (în planul inițial), urma să fie arbitrat de brigada românească formată din Cristina Năstase și Simona Stancu. Cea de-a doua semifinală a serii de la Herning a început cu două defensive activate la potențial maxim, încercând să submineze cele mai eficiente ofensive. Sprijinul suporterilor ar fi contat enorm de mult cu miza uriașă aflată în joc. La capătul șesimi de joc, se înscriseseră doar de șapte goluri. Danemarca a arătat din nou abilitatea de a rezista în situații de inferioritate. În plus, Sandra Toft părea din nou capabilă să închidă poarta în momente de echilibru. Pentru prima oară, Norvegia trebuie să evolueze cu adevărat din spatele unei rivale. Pe măsură ce avansam către sfârșitul primului segment principal, gazdele izbuteau să desfacă uluitor de bine defensiva multiplei campioane europene. În replică, Nora Mørk era singura care își păstra acuratețea, în principal de la 7 metri. Jucătoarele conduse de experimentatul Thorir Hergeirsson nu au izbutit să capitalizeze decisiv nici într-o situație de șase contra patru, fiind chiar pedepsite la celălalt semicerc. Apărarea daneză s-a ridicat la un nivel uluitor pentru primele 29 de minute, sub aripa protectoare a Sandrei Toft. Deși ea își întărea candidatura la premiul portarului turneului final, Veronica Kristiansen a reușit să-i înscrie rarisim de la peste 10 metri, închizând actul de debut la 10 – 13.

Una dintre cele mai reușite reprize de neutralizare a forței fiordurilor era reușită de o echipă ce dorea să regăsească căile către succes, chiar împotriva unei mari rivale. Prin inspirație și multă exactitate, Danemarca își oferea o șansă uriașă de a accesa o nouă finală continentală, după 16 ani. Totuși, obiectivul era încă departe de a fi îndeplinit, căci capacitățile de revenire ale câștigătoarei Grupei Principale II se dovedea enormă. Portarii și-au intrat din nou în rol încă din primele secvențe ale reprizei secunde. Intrarea lui Katrine Lunde a părut să galvanizeze întreg efectivul de pe parchet. Activitatea crescândă a defensivei norvegiene ducea la multiple erori, iar până în minutul 40, favoritele se aflau în postura de a prelua controlul întâlnirii. Câteva succesiuni de reușite rapide au oferit duelului o notă dinamică suplimentară. Brusc, golurile veneau din ce în ce mai ușor la ambele porți. Micile detalii urmau să facă diferența decisivă în interiorul ultimului sfert de oră regulamentar. Vikingele au beneficiat de contribuția unei bănci de rezerve de o adâncime fantastică. Tânăra Henny Reinstdat și legendara Katrine Lunde urmau să-și pună amprenta decisiv asupra rezultatului final, venite din unitatea secundă. Trecând peste momente foarte grele, Norvegia și-a asigurat succesul la un ecart liniștitor, 27 – 24. Practic, rezultatul de la cabine a fost răsturnat cu succes de formația Norei Mørk și a lui Stine Oftedal, responsabile pentru doar 10 reușite.

În cele din urmă, semifinalele Campionatului European au fost adjudecate de favoritele lor după jocuri care au arătat diferit. Franța a trecut fără probleme de Croația, însă Norvegia a fost pusă la mare încercare de reprezentativa Danemarcei. Toate cele patru formații se vor lupta la Herning pentru medaliile ce vor fi acordate duminică.