După luni în care dilemele organizării primei ediții a Campionatului Mondial în Peninsula Arabă au stat în prim-plan, cel dintâi moment al adevărului a sosit în Qatar, sub zodia numărului 22.

O ceremonie grandioasă și o tragere la sorți aparte au subliniat o destule surprize. Chiar și în absența deținătoarei trofeului european, Italia, prima competiție desfășurată de-a lungul iernii bătrânului continent, promite multă substanță.

De fiecare dată, atunci când un eveniment de imens calibru fotbalistic atinge noi teritorii, organizarea va căuta să aducă noutăți grozave. Iar în cazul celui mai cunoscut turneu, evoluția a marcat multe secvențe excepționale, privind și la evoluția actualului secol, dinspre Asia către Africa de Sud. Procesul a fost astfel menit să continue, deși unul dintre obstacolele din 2022, interpune și dimensiunea culturală, cu urmări negative în viziunea occidentală.

Așadar, drumul ediției cu numărul 22 a Cupei Mondiale până în Qatar, s-a dovedit unul lung. Mulți dintre pionii de bază ai comunității sportului rege nu au privit cu ochi buni hotărârea formalizată în urmă cu 12 ani. Iar, din 2010 încoace, întrebările s-au înmulțit.

Cu siguranță, cea mai importantă pistă pe care am putea înainta, este dimensiunea umanitară a proiectului. Pentru o națiune ce oricum nu va înfrunta dificultăți financiare – discutând despre un teritoriu aflat literalmente într-o evoluție zilnică – cadrele logistice au fost soluționate de o manieră greu acceptabilă în ochii comunității europene.

Muncitorii care au contribuit din alte părți ale lumii, în zona Golfului, nu vor putea să se bucure vreodată pe deplin de înălțarea celor opt perle ale deșertului. Respectivele stadioane, arene ale viitorului, au prins contur primordial datorită lor. Dar, în ciuda politicilor guvernamentale luate în calcul din 2017 pentru o ameliorare, prețul pentru unii oameni simpli s-a dovedit prea mare.

Și totuși, în ciuda nemulțumirilor care provin din respectivul punct de vedere, liderul local al inițiativei, Hassan Al-Thawadi, susține că reliefări ce ne duc cu gândul spre sfera respectării drepturilor omului, sunt majoritar greșit informate. De asemenea, el a mai adăugat, într-un interviu pentru BBC, că ospitalitatea și primirea călduroasă a oamenilor din diferite părți ale lumii, într-o țară înnebunită după fotbal, formează cultura noastră.

Fără a mai fi nevoie să reamintim în totalitate speța de corupție care a menținut atenția comunității fotbalistice ridicată în zorii pandemiei, gestionarea imaginii competiției a părut din ce în ce mai dificilă; în ciuda sublinierii celor cinci piloni centrali care includ: omul, socialul, economicul, guvernanța și mediul.  

Desigur, foarte important de amintit este că prima experiență FIFA World Cup în lumea arabă, ar trebui să se încheie pe 18 decembrie, pe Lusail Iconic Stadium din Doha.

Până acolo, tragerea la sorți s-a dovedit una grandioasă, dar și total particulară în același timp. Cu trei locuri ce rămân de disputat în baraje, un tablou excepțional este încă incomplet, după o seară în care oficialitățile au solicitat încheierea conflictelor.

Pe teren, Franța va trebui să își apere trofeul cucerit în urmă cu patru ani la Moscova, dar concurența va fi pe măsură. Cumva, însă ea nu va cuprinde și deținătoarea titlului european, anume Italia. Poate mai important, după multiple confruntări decisive de excepție, este uimitor să ne gândim cum Macedonia de Nord s-a aflat la un pas doar de gloria supremă. 

În schimb, vom nota reveniri importante pe scena absolută, precum sunt Canada și Statele Unite. O completare excepțională este că singura grupare debutantă se prezintă momentan țara gazdă, prima extrasă din urne la ceremonia de la Doha.