Cătălin Chirilă completează setul medaliilor în izvorul inspirației tricolore din Bavaria
Într-o ediție bavareză a Campionatelor Europene multisportive în care delegația română a simțit cu adevărat gustul succesului – cu opt medalii de aur dintr-un total de 15, inclusiv mulțumită gimnasticii și atletismului – Cătălin Chirilă nu a lipsit de pe tabloul succesului.
În cazul canoistului ajuns la 24 de ani, contextul se prezintă realmente fascinant, poate la fel de impresionant precum al lui David Popovici. La exact două săptămâni după ce dunăreanul a fcut cursa carierei peste Ocean, pentru un aur mondial la 1000 de metri, acesta a parcurs și barometrul continental de seniori cu succes.
Impunându-se și la München pe distanța individuală favorită (utilizând culoarul de unde Ivan Patzaichin rescria istoria olimpică pe apă cu 50 de ani în urmă) dublul medaliat din Canada a echivalat zestrea în Germania. Ca urmare, în ciuda cursei de bronz nesatisfăcătoare pentru el în proba de 500 de metri, Chirilă a parafat 15 zile memorabile de concurs cu patru medalii, din trei metale diferite.
S-ar crede că imposibil de recreat complet sunt formele succesului remarcate într-o zonă recentă. Ultima afirmație se va aplica și cazurilor nereușitelor unui sport aflat mai puțin în atenția publicului. Dar ultimele evoluții arată că semnalele pozitive pătrund cu adevărat din interiorul mijloacelor competitive. Dintre ele, s-au dovedit remarcabile cele de pe suprafața apei. Din perspectivă istorică, avem în vedere că probele din exterior le-au dominat pe cele interioare. Deși tendința pare să se schimbe cu destulă rapiditate, argumentele încă stau în picioare de ambele părți.
Așadar, datorită influențelor celor mai eficienți exponenți ai încercărilor acvatice, interesul a baleat. Dar, în cadrul general din prezent, ghidat fără îndoială și de către David Popovici în natație, pași uriași înainte s-au realizat spre noi (ori vechi) stații ale excelenței. Din spectrul devenit atât de popular, abilitățile desăvârșite în interiorul ambarcațiunilor precum canoele nu s-au ridicat foarte mult în atenția recentă. Doar că, asemenea cadrului regăsit în bazin, nu este nevoie decât de intervenția inspirației unui singur nume pentru ca lucrurile să se schimbe.
Devine sigur să ne gândim că nimic nu va fi produs din senin nici pe un culoar al apei. Însă, pe măsura dedicației, navigația dificilă spre vârfurile unui sport cu multe amintiri inegalabile redevine posibilă. Nu trebuie să ignorăm complet ideea că țara noastră încă a gestionat destule echipaje galonate, feminine și masculine. Treptat, atenția a fost transferată și către evoluțiile individuale, ce tind să aducă un grad mai ridicat al mediatizării. Cu siguranță, nu va fi constat un lucru absolut necesar pentru povestea unui anume Cătălin Chirilă, aflat încă la începutul drumului.
Pârghiile valorilor prezentului ajută la schimbarea traiectoriei carierei unui tânăr pretendent, la începutul actualului an. Văzându-se dintr-un punct important al carierei fără consiliere suplimentară (ce a venit din partea unui mult mai experimentat Victor Mihalachi), parcursul singular a fost întâmpinat cu mult entuziasm. Exercițiile în care competitorul din proximitatea Deltei Dunării excelează sunt aceleași parcurse de singurul echipaj românesc prezent la Tokyo în specialitatea de caiac-canoe.
Însă, încă din anul olimpic 2021, Chirilă a demonstrat că se poate ridica la o intensitate care să-i permită multe speranțe, pe plan continental, dar nu numai. Urcarea pentru întâia oară pe un podium suprem a oferit foarte clar (privind retrospectiv) semnalul pașilor mai mari. Ca urmare, oportunitatea din regiunea Halifax a surprins momentul în care românul și-a împlinit o parte dintre aspirațiile supreme.
Categoric, pe tărâm canadian, postura de favorit nu l-a încadrat întocmai pe sportivul de 24 de ani. Însă, evoluția din primele manșe aferentei distanței de 500 metri, în cadrul Campionatelor Mondiale a reprezentat într-adevăr debutul unui interval de excepție pentru canoele românesc. Deși în respectiva probă, celebrul brazilian Isaquias Queiroz s-a arătat mult prea solid pentru orice alt rival, începutul nu putea să fie mai bun. Medalia de argint pentru care dunăreanul a înaintat într-un final dramatic a prefața ulterioarele clipe de glorie care au cuprins abia începutul lunii august.
Superioritatea din dreptul compatriotului nostru a venit în întrecerea de unde se putea extrage cel mai înalt grad al încrederii. Ca urmare, kilometrul către gloria frunzei arțarului a rezultat dintr-o reală dominație exercitată de exponentul țării noastre. Concluzia nu a fost una inevitabilă totuși, ținând cont că sud-americanul mai devreme menționat va deține în continuare distincția olimpică, cel puțin până la Paris. Doar că, nici Queiroz și niciun alt concurent nu au reușit să blocheze cea dintâi distincție care a schimbat efectiv cursul disciplinei.
Puține performanțe sunt echivalente vreodată unei distincții mondiale venite la ceva mai mult de un an calendaristic de la participarea din Japonia. De altfel, opiniile ce au urmat nu făceau decât să contureze o performanță ce nu va trebui vreodată subestimată. Ponderea competitivă a fost ridicată la maximum, iar reușita canadiană a simbolizat literalmente o secvență de aur a istoriei moderne. În destule discipline, varianta este valabilă pe baza lipsei performanțelor recente, inclusiv în alte ramuri.
Cu toate acestea, anul în curs pare să semene tot mai mult cu un moment de răscruce, deși, în mod evident, nicio medalie olimpică nu va fi pusă în joc. Dar, o ocazie mereu deosebită rămâne cea a Campionatelor Europene generale, proiect aflat la a doua ediție. Bavaria și capitala ei au fost alese drept gazde, după ce evenimentul inaugural din Berlin și Glasgow a rezultat într-un remarcabil succes. Drept consecință, deși tranziția din Canada spre Germania se va dovedi într-adevăr dură pentru orice proaspăt campion mondial, Cătălin Chirilă a vizat la rândul său un nou obiectiv rapid.
Contextul de la München a devenit unul cu atât mai valoros, cu cât toate celelalte performanțe trecute în cont de sportivii români au venit înaintea concluziei probelor de canoe-sprint. Printre ele, este imposibil să nu remarcăm cum Bianca Ghelber a stopat o ”secetă” de exact două decenii a atletismului, datorită succesului de la aruncarea ciocanului. De asemenea, poate nu într-un plan identic din perspectivă istorică, inevitabil de menționat este și recordul epocii recente (de opt clasări în top 3) la canotaj.
Probabil că a fost inspirat, ca după parafarea tuturor celorlalte 13 distincții, un campion mondial care a putut fi prezent pe tărâm german, să reușească închiderea cercului. Bineînțeles, măsura presiunii nu s-a dovedit deloc mică, câtă vreme probele au rămas aceleași, dar circumstanțele s-au schimbat. Laureatul de pe Lacul Bankook a avut în față prospectul principalului candidat spre victorie, cel puțin pe distanța celor 1000 de metri. Exercițiile din calificări au oferit motive de optimism pentru exponentul tricolor, dar ecartul a rămas recuperabil pentru ceilalți pretendenți.
Tocmai de aceea, finala era prefațată drept una care ar fi trebuit decisă la mare limită, pentru fiecare poziție a podiumului. La nivel simbolic, întrecerea de un kilometru a ridicat și mai mult miza în dreptul celui care avea să pornească de pe al cincilea culoar. Complexul Oberschleißheim Regatta Course rămâne locația în care o anume legendă, Ivan Patzaichin, s-a impus într-unul dintre iconicele secvențe ale carierei sale.
Acea competiție a fost, desigur, ediția din 1972 a Jocurilor Olimpice de Vară, organizată în fosta Germanie de Vest. Exact 5 decenii au trecut de atunci, iar linia de sosire a întrecerii viza un singur scop, în ciuda demarării mai puțin dorite. Abilitatea tulceanului este recuperarea terenului pierdut, în cazul în care e nevoie, Martin Fuksa fiind bine plasat în a-l împinge pe favorit până la limită. Ambii rivali au avut momente de accelerare superioară, semnul de întrebare dispărând asupra primilor doi clasați. După prima treime, duelul lor direct s-a transformat în confruntarea pentru titlu.
Fuksa a continuat să ofere toate resursele sale, însă a părut că de fiecare dată când a părut amenințat, românul a găsit fără dificultăți accelerarea suplimentară. Ultimii 80 de metri au fost pregătiți să surprindă concluzia dramatică sugerată, Chirilă mărindu-și avantajul final la patru zecimi de secundă. Mai important însă, țelul final a fost atins pentru cel mai meritos discipol individual al lui Ivan Patzaichin, în perioada recentă. Gândul său, la momentul acontării primei sale medalii de aur la nivelul continental al seniorilor, a mers spre maestru care încă creează inspirație pentru toți tinerii ce se îmbarcă în canoe.
Bucuria a fost imensă în dreptul dunăreanului, iar o singură întrecere dintr-un calup uluitor mai rămânea de completat. Medaliatul cu argint în proba de 500 de metri din Canada nu s-a ascuns cu privire la dificultățile ce aveau să urmeze pe distanța de jumătate de kilometru, parcursă de unul singur. Rezultatele din manșa preliminară au arătat că șansele pentru dublarea succesului nu sunt chiar maxime, deși, măcar în teorie, Cătălin ar fi plecat cu un avantaj moral obținut din Halifax.
Din nou, prima parte a probei din duminica bavareză i-a arătat în prim-plan pe aceeași doi reprezentanți ai României, respectiv Cehiei. Însă, șarje foarte puternice au survenit deopotrivă de la Serghei Tarnovschi și Carlo Tacchini, experimentatul moldovean preluând inițial frâiele plutonului. Ulterior, săgeata tricoloră plecată de pe culoarul șase a întâmpinat aceleași dificultăți în a-și găsi raza maximă de acțiune în partea incipientă a sprintului.
În timp ce Martin Fuksa era urmărit îndeaproape de reprezentantul Republicii Moldova pentru întâietate, a fost clar că învingătorul amiezii precedente nu putea să spere la mai mult de o poziție a treia. Presiunea s-a adâncit în dreptul concurentului Italiei, însă și de la vecinul de la sud de Dunăre, Angel Kodinov. Dublul medaliat la Campionatul Mondial a reușit să ofere plusul tocmai când a avut mai mare nevoie. Forcingul elevului lui Florin Popescu a fost atât de aprig încât brusc, medalia de argint purtată peste Prut de Tarnovschi, a fost amenințată înaintea liniei de sosire.
Moldoveanul a rezistat pe treapta a doua a podiumului, eluzivul titlu continental revenindu-i în sfârșit lui Martin Fuksa la o distanță confortabilă. Pentru noul stindard al României din canoe, bronzul a căpătat destule nuanțe ale frustrării, dar în ansamblu, 14 zile absolut remarcabile s-au încheiat cu o medalie obținută din fiecare metal, la cel mai înalt nivel (din Canada, până în Germania).
Două dintre ele sunt de aur, motiv pentru care Cătălin Chirilă și-a câștigat fără îndoială poziția de figură primordială a sportului contemporan. Pentru el în primul rând, dar și fiecare membru al delegației competițiilor europene de la München care a simțit gustul podiumului, țelurile vor fi mai mari. Însă, succesul reportat în Bavaria, încheind cu cel reportat la marginea apei, merită punctat de o manieră distinctivă.
Surse:
Comentarii