Așadar, cu ce rămâne, pe termen lung, Bucureștiul după cele patru meciuri găzduite pe Arena Națională?

Încredere pentru organizarea de evenimente majore

Beneficiul numărul 1, spunea înainte de începerea turneului Constantin-Florin Șari, coordonatorul comitetului local de organizare al EURO 2020, este încrederea câștigată de România în fața organizatorilor de evenimente sportive majore,. „E un beneficiu pe care noi l-am câștigat prin seriozitatea și eficiența tuturor acțiunilor noastre. Să nu uităm că Bucureștiul a organizat cel mai important eveniment nesportiv, respectiv extragerea finală a grupelor, pe 30 noiembrie 2019. Pe încrederea asta s-a construit și succesul în organizarea turneului final EURO U21, din 2023, împreună cu Georgia.”

„Bucureștiul, după turneul de luna asta, a intrat în circuitul marilor stadioane din lume și pe zona de fotbal avem contacte cu UEFA, iar pe zona de evenimente o să aveți surprize interesante de la noi, alte evenimente decât fotbal”, spune primarul Nicușor Dan. 

La meciul din optimi de la București dintre Franța și Elveția, unul dintre cele mai spectaculoase ale turneului, au fost prezenți președintele UEFA, Aleksander Ceferin, foștii fotbaliști Luis Figo și Florent Malouda, și alte personalități din fotbalul european, iar organizarea a fost apreciată de oficialii UEFA, de către fani și de primarul Nicușor Dan: „Am fost la înălțimea acestui eveniment și au muncit foarte mulți oameni pentru asta și trebuie felicitați cu toții. Bucureștiul, după turneul de luna asta, a intrat în circuitul marilor stadioane din lume și pe zona de fotbal avem contacte cu UEFA, iar pe zona de evenimente o să aveți surprize interesante de la noi, alte evenimente decât fotbal”, a spus primarul după meci.

Un alt beneficiu, mai spunea Șari, era acela al recuperării investițiilor: prin turism, prin creșterea atractivității și prestigiului orașului. „În Franța, de exemplu, s-au putut constata beneficii ulterioare organizării EURO 2016 și la doi ani după. Asta era ce ne planificaserăm, cel puțin pe palierul promovării, să facem înainte de pandemie.”

Chiar dacă numărul turiștilor – deci și valoarea beneficiilor economice – nu a fost la fel de mare, având în vedere restricțiile de călătorie, au fost în jur de 25.000 de suporteri ucrainieni, austrieci, elvețieni și francezi care au petrecut câteva zile în capitală, colorând străzile bucureștene și mai ales barurile și terasele din Centrul Vechi. „Așteptările noastre cumulate erau undeva la 120 de milioane de euro și credem că nu am făcut mai mult de 25-30 de milioane”, spune Călin Ile, președintele Federației Industriei Hoteliere din România (FIHR).

Infrastructura: trei stadioane mari și 250 de baze mici 

Apoi, sunt investițiile în infrastructură: conexiunea cu aeroportul, cele trei stadioane mari renovate (Ghencea, Arcul de Triumf și Giulești) și o serie de baze sportive mai mici, destinate fotbalului de masă, care se vor construi în țară. E un proiect care a făcut parte din dosarul de candidatură a României la găzduirea turneului și care va contribui la o dezvoltare ulterioară a fenomenului sportiv, spune Șari. 

150 de baze sportive mari și 100 de baze de dimensiuni mai mici ar urma să fie construite cu finanțare de la Compania Națională de Investiții (CNI) și administrate ulterior de autoritățile locale. Bazele mari vor conține un teren de fotbal de dimensiuni normale și un teren de mini-fotbal de tartan, pe care se va putea juca și handbal, baschet sau tenis, în timp ce cele mici, destinate sportului de masă, vor cuprinde doar un vestiar și un teren de mici dimensiuni, unde se pot juca mai multe sporturi.

„Stadionul de fotbal va avea teren sintetic, pentru că dorința a fost să ducem fotbalul și spre zonele rurale, unde se organizează și Cupa Satelor de către Federație, iar costurile de întreținere sunt mult mai mici comparativ cu un gazon natural, care trebuie îngrijit, udat, tăiată iarba”, spune Adrian Cefălan, director de investiții al CNI, care estimează că vor fi finalizate până în 2022.

Prima astfel de construcție a început în februarie 2021 la Petroșani, pe locul Complexului Sportiv Jiul, și urmează să fie finalizat în noiembrie. Conform CNI, alte 16 au indicatorii tehnico-economici aprobați, 53 se află în procedură de achiziție publică și alte 46 au fost contractate și se află în diferite stadii.

Sursa foto: FRF

Impact redus la nivelul fotbalului de cartier din București

Câștigurile nu sunt însă la fel de vizibile pentru fotbalul mic, de cartier, la nivel de amatori sau de copii și juniori, crede Andrei Mihail, antropolog pasionat de fotbal care documentează istoria micilor stadioane din cartierele bucureștene prin proiectul Stadion de Cartier. „Meciurile din București puteau la fel de bine să se joace în oricare alt oraș, impactul ar fi fost același. În general, dacă nu te nimereai prin centru cu suporterii macedoneni sau ucraineni sau prin preajma Arenei Naționale, slabe șanse să îți dai seama că în București s-a jucat EURO.”

Mihail crede că Federația și autoritățile puteau specula mai mult oportunitățile pe care organizarea parțială a unui turneu final le oferea, dincolo de stadioanele mari reconstruite. „Dacă plecăm din tribunele noului Giulești sau Ghencea, situația rămâne neschimbată. Cluburile de copii și juniori trăiesc exclusiv din taxele pe care și le permit părinții celor înscriși sau alte mici sponsorizări, vechile terenuri de fotbal dispar sub mall-uri sau boscheți, iar de amenajarea unora noi printre ansamblurile rezidențiale care se construiesc nu prea se pune problema. Viitorul fotbalului miroase a abandon.”

Sursa foto: Stadion de Cartier

Imaginea acestor baze sportive, abandonate în ultimii 30 de ani în moloz și boscheți, reflectă imaginea fotbalului românesc, crede antropologul. „Nu avem de ce să criticăm copiii sau tinerii care stau toată ziua cu nasul în telefon și jocuri. În 1989 aveau la dispoziție peste 50 de baze sportive împrăștiate prin oraș unde puteau să joace fotbal în cadrul cluburilor care le foloseau. Majoritatea dintre ele aveau deschise la liber terenurile secundare pe care copiii din cartiere le umpleau în timpul liber. Contextul ăsta le oferea oportunitatea să socializeze, să facă mișcare, dar crea și o potențială bază de selecție imensă pentru fotbalul mare. Antrenorii îi vedeau pe cei mai buni, îi luau la echipe și îi trimiteau mai sus pe jucătorii care confirmau.”

Majoritatea acelor baze – și cluburile care le foloseau – erau deținute de fabricile și uzinele comunismului, iar odată cu privatizările din anii '90 și cu dezvoltarea imobiliară din aniii 2000, multe s-au închis sau și-au încetat activitatea, iar terenurile de sport au devenit mai atractive prin potențialul lor imobiliar, spune Mihail. „Sunt foarte puține cele care au avut norocul să ajungă, până la urmă, pe mâna unor oameni care să continue aici activitatea sportivă. Însă, chiar și așa, terenurile sunt accesibile doar celor care își permit să le închirieze. În 2015, de exemplu, din aproape 60 de școli de fotbal pentru copii și juniori pe care le identificasem în București, doar două funcționau în Sectorul 5.”

E motivul pentru care orice investiție ar trebui să pornească de la nivelul fotbalului mic, crede antropologul. „Degeaba ai stadioane moderne dacă prin tribune bate vântul, la nivel de copii și juniori ești praf, iar tinerii au tot mai puține motive să facă sport, indiferent de nivel.”

Pentru 88 de copii, a fost cel mai bun lucru care li s-a întâmplat anul ăsta

Există și un alt fel de impact, mai greu de cuantificat: 88 de copii din comunități izolate și sărace din Argeș, Ferentari și Jilava au fost pe teren la deschiderea celor patru meciuri de pe Arena Națională. Au părăsit pentru o zi monotonia satului sau lipsa de oportunități din ghetou, s-au îmbrăcat în echipamente, au făcut repetiții și au pășit emoționați pe gazon. Au fost aplaudați de mii de oameni, și-au văzut idolii de aproape și numele afișate pe ecranul din mijlocul Arenei. 

Sursa foto: Asociația Casa Bună

„Au fost câteva minute petrecute pe teren care ar putea să schimbe viața unor copii pentru care experiența asta este în mod sigur cel mai bun lucru care li s-a întâmplat anul ăsta”, scrie într-un editorial Valeriu Nicolae, fondatorul Asociației Casa Bună, care lucrează cu peste 250 de copii din șase sate din Argeș și Ferentari: fac meditații online și ateliere vocaționale (de programare, engleză, croitorie sau astronomie), îi duc la controale medicale, le oferă mese sănătoase și îi sprijină să-și continue studiile.

„Am încercat să prioritizăm copiii care au lucrat cel mai bine în ultimul an, să fie ca o recompensă pentru ei”, spune Eliza Trăistaru, director executiv al Asociației. „Experiența în sine cred că le-a dat foarte multă încredere, a însemnat mult pentru ei să pășească pe teren și să fie parte din spectacol, să fie în linia I. Câțiva dintre ei ne-au povestit de-a lungul timpului că la școală, dacă sunt cuminți, nu prea sunt băgați în seamă. Ne-am bucurat când, a doua zi după ultimul meci, am mers în ghetoul din Ferentari și am văzut mai mulți copii îmbrăcați în echipamentul primit care mergeau să joace fotbal într-un mic parc din zonă.”

„Puștii care intră la fiecare meci simt că sunt mulți oameni în jurul lor cărora le pasă”, scrie și Valeriu Nicolae. „Oameni care îi vor ajuta când va fi nevoie. Oameni pe care nu vor vrea să îi dezamăgească. Vor fi mai ascultători și mai disciplinați.”