Ceremonia de Închidere de la Beijing și concluziile aventurii olimpice în 2022
Prin decernarea ultimelor medalii, marele spectacol olimpic organizat în capitala Chinei, pentru a doua oară din 2008 încoace, unul dintre cele mai agitate cicluri competitive, inclusiv prin cuvintele președintelui comitetului de specialitate, Thomas Bach, a ajuns emoționant la fine.
Competițiile celei de-a 24-a ediții a Jocurilor Olimpice, declanșate și finalizate pe terenul de hochei au subliniat emoții nebănuite, nu doar din rațiuni pozitive, însă și performanțe memorabile, ce includ și un prim titlu pentru Noua Zeelandă. În cele 17 zile formale ce au precedat Ceremonia de Închidere, care a trimis semnalul către Milano și Cortina D`Ampezzo, delegația României a activat spre notorietate, cu 21 de reprezentanți.
Ștafeta de sanie, ghidată pentru ultima oară de Raluca Strămăturaru la feminin, a bifat o unică prezență tricoloră în topul 10. Andreea Grecu, portdrapelul ultimei festivități de la Beijing, a rămas responsabila celui mai bun rezultat individual, obținut la monobob.
Printre reușitele ce se vor evidenția permanent de-a lungul timpului, câteva vor rămâne inscripționate special. Bineînțeles, asemenea instanțe vor presupune o pregătire pe măsură, dar și curajul de a căuta spiritul ameliorării. Pentru a completa ultima idee, este de ajuns să ne rememorăm că disciplinele își au principiile tocmai pe baza faptului că îmbunătățirea va fi mereu posibilă. Categoric, mergând către standardele importante, ocaziile se dovedesc distinctive dintr-o perspectivă a imaginației pentru o punere în scenă cu adevărat grozavă. Într-adevăr, nu multe concursuri ori provocări dețin șansa de a contribui în fiecare categorie expusă. Însă, un lucru va rămâne permanent constant, dacă vom aprecia lumea sportului curent, luând în considerare desigur și evoluția ei, către următoarele ere. Simbolul descris cel mai ușor de unicele cercuri unite sub forma cvintetului se menține cel principal.
Chiar și în prezentul ce continuă să se prezinte agitat, din cauze aflate evident în afara controlului majoritar, amprenta Jocurilor Olimpice continuă să avanseze oportunități pentru bine. Nu trebuie să facem abstracție, desigur, de faptul că ediția albă cu numărul 24 s-a arătat din plin afectată, iar influențele respective nu se rezumă doar la claritatea și magia disciplinelor de iarnă. Însă, dincolo de episoadele pe care nu le vom uita din rațiuni mai puțin încurajatoare, care vor pleca dinspre ringul patinajului artistic, misiunea națiunii-gazdă nu a fost deloc ușoară.
Asumarea ei, în condiții de tensiune, gândindu-ne și spre locul de proveniență al actualei pandemii, a însemnat că, într-un interval ce se va dovedi aproape imposibil de egalat, de doar 14 ani, Beijing a devenit sinonim atât cu spectacolul de Vară, cât și cu cel de Iarnă. În al doilea caz, 17 zile oficiale s-au scurs, până când actul final s-a desfășurat sub aceleași semne ale simplității, siguranței și splendidului.
Prin intermediul aceleiași încercări pentru a sublinia cât mai atent și ingenios deopotrivă, elementele unității și ingeniozității, Ceremonia de Închidere a Olimpiadei anului 2022, programată și traversată conform planificărilor, a conturat într-adevăr scena ultimă pentru o aventură complicată, dar unică. În general, atunci când ne referim la disciplinele spectrului alb, vom remarca inevitabil că favoritele în privința acoperirii medaliilor nu pot se extindă pentru foarte multe țări. Fără a fi deloc surprinși, spre meritul total însușit înainte de toate pe schiuri, Norvegia a izbutit să domine ierarhia subliniată aproape de la un capăt la celălalt al Jocurilor.
Cuantumul final pentru națiunea scandinavă s-a oprit la 37 de distincții, cele din urmă fiind primite de Therese Johaug și Simen Hegstad Krüger, chiar pe scena oficială a festivității. Acolo, ultimul imn a fost dedicat tot schiului fond, lui Alexander Bolshunov și Comitetului Olimpic Rus. În total, pentru cele 15 ramuri recunoscute oficial, totalul delegațiilor care au urcat minim o dată pe podium s-a extins la 29, incluzând-o aici și pe cea a Poloniei. Ca urmare, peste două treimi dintre cele 91 de delegații nu au atins respectiva performanță.
Inevitabil, vom ajunge și la parcursul reușit de țara noastră, una care se va afla în continuarea unei noi distincții pentru ceea ce vor fi 58 de ani. Continuarea intervalului a părut practic imposibil de neînregistrat, cei 21 de atleți tricolori fixându-și propriile obiective competitive, incompatibile cu speranțele iluzorii, însă suficiente pentru a ne capta atenția. Cele șase probe nu au făcut excepție practic în niciuna dintre zile, iar acțiunea autohtonă nu a încetat deloc.
Biatlon
Precum s-a evidențiat și cu alte ocazii, poligonul a fost unul dintre locurile care a adus succes pe scene mari pentru România, însă respectivele ocazii sunt acum profund îndepărtate. Pentru o ediție cu așteptări realmente limitate – în care principalii protagoniști ai succesului au fost Johannes Boe, Quentin Fillon Maillet, respectiv Marte Olsbu, la feminin – concurenții tricolori, George Colțea și nu s-au apropiat măcar de zona punctelor (desemnată în Cupa Mondială drept limita primelor 40 de poziții), în vreuna dintre probele cu drept de participare pentru ei: sprint și individual.
Bob
După ce deja actorii disciplinei opuse legendarei Formule 1 de pe gheață și-au încheiat evoluțiile, așteptările nu au scăzut neapărat în ceea ce privește bobul. Singura probă echivalentă cu o medalie pentru România a adus numeroase motive pentru optimism, dar și destule amăgiri. Pentru dispunerea feminină, Andreea Grecu a remarcat la rândul ei cât de complicată s-a dovedit o abordare completă și curată pe canalul de gheață din Beijing. Proba individuală, începută foarte promițător în manșa inaugurală a avut parte relativ de aceeași finalitate cu încercarea de dublu. Acolo, cu sprijinul Katharinei Wick, o posibilă speranță pentru o apropiere a topului 10 s-a stins rapid.În schimb, deși au avut parte de aceleași dificultăți ale navigării, Mihai Tentea și Ciprian Darozzi nu s-au impacientat după traversarea specialității de dublu. Cvartetul, completat de Raul Dobre și Cristian Radu și-a păstrat șanse pentru un rezultat excelent. Din păcate, coborârile ultimei dimineți de concurs au fost mai puțin inspirate, echivalente doar cu protejarea poziției a 13-a.
Patinaj viteză
În cazul celei mai dinamice dintre probele purtate exclusiv cu propriile resurse, Mihaela Hogaș a experimentat cu succes gustul olimpic. Interesant va fi peste timp, că în cadrul ambelor specialități întinse pe 500 și 1000 de metri, clasarea va fi notată în istorie pe aceeași poziție, 29, una ce va fi căutată pentru îmbunătățiri în tânăra-i carieră.
Sanie
Undeva în zona opusă a spectrului vârstei, ne vom întoarce în proximitatea traseului oval înghețat, acolo unde, problemele nu au întârziat să apară pentru numele ce denotă experiența masivă la bord. Atât Raluca Strămăturaru, cât mai ales Vali Crețu, au demonstrat că dețin atuuri pentru coborâri individuale de clasă. Din păcate, erorile succesive, care au adus în fine și multiple răsturnări, au condus spre năruirea unui deznodământ inițial pozitiv. Însă, la ultima încercare avută la dispoziție, circuitul gheții a fost traversat fără obstacole majore. Iar, alături promițătorul tandem format din Denis Gîtlan și Marius Șerban, ei au propulsat ștafeta României, către un onorabil loc al nouălea, în ceea ce a fost probabil ultima coborâre olimpică pentru exponenta de top a saniei. Dar, la capătul ultimei seri, confirmarea celei mai bune performanțe generale pentru România nu a mai fost negată.
Sărituri cu schiurile
Categoric, trambulinele din proximitatea capitalei Chinei au compus, la rândul lor, una dintre poveștile ce nu ar fi putut fi așteptate nici în scenarii inspirate de film, lăsând la o parte succesele lui Ryoyu Kobayashi și Marius Lindvik. O competiție a formațiilor mixte afectată de cinci descalificări distincte pentru fete a prezentat oportunitatea Canadei, prin tăria expusă de Mackenzie Boyd-Clowes – formația ce încă nu va deține o bază de pregătire proprie – să cucerească distincțiile de bronz.Ne-am putea pune problema cu rezerve, dacă România ar fi beneficiat de încă o competitoare, ar fi avut cum a se regăsi într-un context similar, dictat prin destin. Dana Haralambie a fost cea care și-a reiterat poziția cu succes, o evoluție mai modestă în manșa a doua împiedicând-o să obțină o clasare superioară celei din Coreea de Sud, locul 25.
În cazul băieților, ambițiile nu au putut fi mai mari decât accederea în primele manșe ale competițiilor propriu-zise. Daniel Andrei Cacina a bifat respectivul țel și pe trambulina mare, unde Andrei Feldorean nu a reușit să completeze topul 50.
Schi alpin
Cunoștințele generale, indiferent de proba luată în calcul, însumează că probele unde schiurile contribuie cel mai serios ca impact sunt bifate în clasament doar cu traseul încheiat. Ei bine, încă tânăra Mikaela Shiffrin, sportiva poziționată categoric pentru a-i prelua, printre altele și recordul de victorii în Cupa Mondială lui Lindsey Vonn, a arătat cum mentalul poate regăsi limite, chiar și în cazul imenșilor campioni.
Dacă americanca a ratat la fiecare probă tehnică în parte, Maria Constantin a înfruntat aceeași concluzie, doar la slalom. Compatrioata aflată la debutul olimpic a dus la capăt traseul de uriaș, fără a spera însă la o manșă secundă. Nici Alex Ștefănescu nu a emis pretenții spre accederea curată în top 30, el ducând la final cu bine toate cele patru manșe în care a fost implicat, identice cu cele ale tinerei conaționale.
Schi fond
Finalmente, avansând către disciplina ce poate avea cel mai mult de-a face cu anduranța pe traseele albe, ce au avut parte totuși și de influența zăpezii naturale, vom remarca un profund exemplu al perseverenței din partea al doilea celui mai vârstnic reprezentant tricolor. Fără a avea șanse de a susține foarte departe formația în proba de sprint, Paul Pepene și-a încadrat țintele foarte atent în probele pe distanță medie.
Acolo unde Raul Popa a realizat abia primii pași clasându-se dincolo de limita locurilor 50, echipierul ajuns la 36 de ani a punctat un loc 26, pe distanța celor 15 kilometri a stilului clasic. Însă, apropierea de un rezultat personal de top l-a încurajat într-o asemenea prestație pentru cursa lungimii duble. Poziția a 30-a la capătul celor 30 km s-a dovedit superioară celei ocupată de multiplii laureați olimpici de fond, precum este Dario Cologna. Dovada depășirii propriilor condiții s-a remarcat așadar, mai ales în dreptul purtătorului de drapel în primul moment ceremonial major.
Pentru cel de-al doilea – având calea liberă la capătul finale masculine de hochei, adjudecată în premieră de Finlanda – în interiorul stadionului național din capitala Republicii Populare, accentul s-a așezat asupra armoniei și viitorului, poate la ultima experiență pandemică a celor cinci cercuri. Dar, mai important decât atât, ne-am putea apleca atenția asupra tuturor atleților rămași în uriașul complex al Chinei, care au coborât Cortina, atât la propriu, cât și la figurat, înaintea stingerii definitoarei torțe. În simbolul dualității, celebra stațiune italiană, sprijinită de Milano, și-a primit onorurile pentru a purta mai departe esența sportului, prin mirajul iernii, până la capătul Ceremoniei de Închidere.
Așadar, după alte două săptămâni și jumătate ce nu vor fi uitate curând, concluzie valabilă și pentru spectacolul din Tokyo, Jocurile Olimpice, odată cu a XXIV – a ediție albă, va părăsi spațiul asiatic, Italia revenind în rolul organizatoric după exact două decenii. Până atunci, lungul drum spre Paris, însă, obișnuit din punct de vedere calendaristic, va remarca multe noi necunoscute inclusiv pentru țara noastră. Experiența din China, încheiată cu o singură clasare de top 10, a consemnat momente frustrante, dar și secvențe pentru care amintirea iernii din 2022 va rămâne unică, în ochii tuturor celor 2871 participanți direct implicați la Beijing.
Surse:
Comentarii