CFR Cluj și zbuciumatul drum spre un al cincilea titlu succesiv în Liga I
Poate cel mai complicat parcurs dintr-o serie devenită legendară a fotbalului românesc modern, a bifat actul final, peste week-end. O echipă CFR Cluj care a fost constant pusă la îndoială pe fondul mai multor atribute, indiferent de numele antrenorului, a trecut din nou linia de sosire, după victoria contra Universității Craiova.
Într-adevăr, a fost nevoie și de ceva șansă colaterală, pe Arena Națională, pentru ca un avans extins la un maxim de 17 puncte să fie gestionat înaintea eventualei confruntări decisive cu FCSB. Evitând pentru a treia oară un asemenea scenariu, doar în ultimii ani, feroviarii au intrat în posesia coroanei cu numărul opt, în continuarea unei serii începute în 2017-2018. Dan Petrescu a contribuit și pentru CFR, fostul internațional bifând a cincea ispravă ca antrenor în Liga I.
Importanța redobândirii calităților aparte crește pe măsura traversărilor experiențelor majore. Odată cu încercarea diferențierilor, rezultatele se remarcă fascinant, dat fiind că darul consecvenței este des o pârghie greu accesibilă. Însă, alături ei, avem de-a face cu alte circumstanțe, ce ne conduc spre alte întrebări. Asemenea cazuri însumează baza absolută prin care orice arie competitivă își va construi noi capitole. Mai interesant decât experimentarea lor devine semnificația rememorării fenomenelor apreciate.
Majoritar, precum disciplinele individuale ne demonstrează, sportul de echipă va consta permanent în valorile unității. Mai ales când realizăm că diferențele sunt mici, sceptrul detaliilor are șanse excepționale să puncteze diferențele, indiferent nivelului. De-a lungul aventurilor lungi, se speră că impactul adus în discuție de gestionarea momentelor pivotale va fi hotărâtor. Iar, atunci când timpul o indică, suntem des nevoiți să privim, atât spre viitor, dar mai ales în trecut pentru a găsi răspunsuri. Identic pare să stea situația și în disciplina din iarbă a mingii rotunde, care încă reușește să cucerească atenția generală în țara noastră.
Pentru a încerca o încadrare mai exactă a aproximativ zece luni în universul fotbalistic este de recunoscut că multe dintre obișnuințe au fost îndepărtate. Orientându-ne spre pozițiile de club, în cele mai cunoscute dintre contextele naționale și internaționale, schimbările de scenarii tind să ne atragă atenția, mai des decât ne-am aștepta la prima vedere. Polurile dominației se dovedesc greu de înlăturat, în condițiile în care valoarea nu se disipă vreodată într-un interval scurt. Însă, fie și dacă nu ne concentrăm asupra excepțiilor, premisa respectivă nu înseamnă înlăturarea dramatismului, cheia spre rescrierea poveștilor.
Întregul continent european a experimentat ocazii în care spectacolul și magia se întrunesc. Alături lor, remarcăm oportunități, altfel cedate de mult timp, din partea numelor cu mare atracție pentru a se afirma o dată în plus. Iar, dacă ne-am aștepta în mare parte ca aspectele să se repete, avem de recunoscut că inclusiv cea mai importantă competiție tricoloră a trecut și în fapt traversează o perioadă cum este dat să vedem mai degrabă dincolo de hotare.
Mai departe, va fi nevoie să recunoaștem că, în pofida fluxului cluburilor excepționale către destinația Ligii I, puține nume erau cu adevărat în poziții avantajoase pentru a-și propune ținte înalte. Ca urmare, o senzație plăcută prin care se redescoperă tradiția și pasiunea probabil va ceda în balanța obținerii rezultatelor de top. Iar, în condițiile în care ele par rezervate doar în dreptul câtorva formații, concluzia imediată a semnalat și o scădere importantă a randamentului european. Cu precădere la startul actualului deceniu, competitivitatea a fost elementul central al multor dezbateri.
Însă, dincolo de orice element care ar duce la eventuala lipsă a ei, atingerea unui standard merită mereu apreciată. După cum spuneam, în campionatul României, ultimul scop este împărțit la maximum doar în câteva direcții. Una dintre ele vizează categoric formația mai veche a Ardealului, deși poate nu cea mai populară.
Ce s-a putut afirma, inclusiv înaintea debutului unei foarte grele campanii 2021-2022 despre CFR Cluj, este că a izbutit să creeze o proprie filozofie. Având la mijlocul viziunii în special experiența de pe teren, oricare ar fi fost numele tehnicianului, consecințele s-au remarcat pentru un interval al succesului neasemuit vreunui stindard al provinciei în epoca modernă. Iar o mențiune ce rămâne permanent interesantă ne conduce spre întrebarea conform căreia o asemenea rețetă, poate economicoasă pe alocuri, va mai funcționa din nou.
Este drept, în cadrul ecuației ce trebuie deslușită pentru structura ardeleană, s-a regăsit constant și dispunerea continentală. Din postura campioanei primei ligi, a evident că presiunea s-a acumulat enorm în actualul sezon, ca urmare a prestațiilor mai puțin convingătoare. Însă, nu trebuie uitat că, în timp ce clujenii erau deja asigurați de o poziție în grupele europene – în competiția nou-înființată care îl va avea la centru pe István Kovács în ultimul act – parcursul intern a funcționat mai inspirat decât a făcut-o vreodată.
Sub conducerea lui Marius Șumudică, un drum continental cu multe peripeții, nu a afectat o cadență uluitoare a multiplei campioane în exercițiu din Liga I. În definitiv, șapte succese fără pas greșit reprezintă genul de start care ne face să ne întrebăm asupra opoziției. Pe măsură ce lucrurile s-au limpezit pe băncile tehnice, tabloul a urmat aceeași cale. Așadar, înainte ca fostul prolific vârf al Rapidului să aibă înțelegerea reziliată pe fondul nereușitelor continentale, CFR a adunat 21 de puncte din tot atâtea posibile. Din respectivul punct, avantajul a părut mai greu de cedat în fruntea ierarhiei, dar revenirea lui Dan Petrescu la cârmă nu a însemnat automat asigurarea liniștii.
Imediat, primii pași greșiți au început să își facă apariția și pe planul intern, în timp ce evoluțiile din UEFA Conference League nu atingeau nivelul dorit. Lucrurile au căpătat cadență abia într-o lună decembrie ce a inclus și singurul succes european din grupe. La întreruperea campionatului, ecartul dintre clujeni și FCSB, cu o CS Universitatea Craiova aflată la imensă distanță a rămas considerabil. După ce cadrele competiționale s-au repus în mișcare, formația roș-albastră condusă din nou de Toni Petrea a început să devină cea mai în formă rivală, în speranța evitării laitmotivului, care a devenit ocuparea locului secund.
Aici trebuie să includem și mențiunea că bucureștenii au beneficiat de pe urma unei ponderi impresionant a golurilor transformate în puncte, după minutul 80. În acest caz, întreaga stagiune a numărat peste zece asemenea situații, care ar fi putut conta enorm până la capătul drumului. Astfel, a părut că presiunea va fi tot mai apăsătoare în Gruia. Cu toate acestea, ardelenii au izbutit să răspundă atât de eficient încât înaintea unei execuții absolut formidabile a lui Octavian Popescu în ultima etapă a sezonului regulat, contra lui FC Voluntari, diferența reală dintre combatante era de 15 puncte.
Brusc, însă, totul a avut nevoie să fie resetat odată cu înjumătățirea punctelor din play-off, până și Universitatea Craiova urmând a păstra ceva șanse, luând în calcul dispoziția de joc a oltenilor conduși de Laurențiu Reghecampf. Pentru CFR, în schimb, dilema uzurii lotului a început să reapară, în paralel celei forțate parcă de neșansă. Golurile și implicit victoriile au venit tot mai greu, în măsura în care contracandidatele arătau tot mai solid. Revenirea incredibilă a Științei din 10 aprilie a ținut deschis practic orice calcul pentru titlu.
Punctul cel mai întunecat al aventurii pentru CFR-iști s-a transpus însă o săptămână mai târziu. Șutul deviat ajuns în poartă pentru Octavian Popescu la Cluj, a consfințit altă prestație complet ștearsă a campioanei, diferența pe care FCSB o mai avea de recuperat scăzând la două puncte. Ca urmare, presupunerile returului din play-off au condus spre marea probabilitate că vom trăi o nouă finală absolută pentru laurii Ligii 1. În 2020, tot feroviarii se impuseseră contra gazdelor din Oltenia, chiar pe noul Ion Oblemenco. Realitatea a preferat să arate un alt deznodământ celui pentru care, spre exemplu, Premier League și Seria A se pregătesc în ultima rundă stagională.
Surprinzător, dar adevărat, vișinii din vestul țării au izbutit să evite orice alt pas greșit, deși a înregistrat un singur succes complet convingător: 6 – 0 pe terenul lui F.C. Argeș, în ultimul joc din deplasare ce avea să mai conteze. Ne exprimăm astfel deoarece, când absolut totul părea să meargă după scenariul dorit de FCSB – către o partidă decisivă în care era greu să spunem că elevii lui Toni Petrea nu ar fi plecat cu prima șansă, ținând cont de cele explicate anterior – punctul final de cotitură al stagiunii a venit pe Arena Națională.
Cu gazdele din Voluntari ridicându-se la nivelul ridicat poate neașteptat de multă lume, reușita dramatică a lui Cristian Costin (dintr-o poziție grea, dar tranșată consensual ca fiind de offside), a neutralizat prima șansă a roș-albaștrilor de a schimba liderul în întreg sezonul. Mai mult, misiunea ardeleană pentru ultima confruntare în fața propriilor suporteri a devenit mai simplă mental. O singură altă victorie era echivalentă cu triumful final în Gruia, în fața unei Universități din Craiova ce a pierdut pe rând șansele la orice obiectiv la capătul primăverii.
Așteptările au vizat un joc cu mult suspans și dăruire, însă într-o schimbare a scenariului complet favorabilă transilvănenilor, față de alte neșanse anterioare, prima reușită a venit atât de rapid. Din păcate, pentru evitarea altor controverse, s-a putut remarca mai clar decât a fost cazul la duelul Voluntari – FCSB, că reluarea centrării lui Ciprian Deac din minutul 2, de Bismark Boateng, nu a venit dintr-o poziție regulamentară.
Totuși, validarea reușitei din partea lui Radu Petrescu, a însemnat că gazdele nu au avut nevoie să alerge absolut deloc după o primă reușită. Replica Științei nu s-a manifestat neapărat furibund în prima repriză, exceptând nesiguranțele arătate între buturi de croatul Karlo Letica. De asemenea, o lovitură de cap a mai amenințat vizibil poarta ex-iugoslavului dintr-o fază fixă. Ritmul alert al reprizei întâi a fost domolit în conformitate cu probabilitatea unei tabele modificate doar o dată.
La scurt timp, însă, al doilea act a adus și cea mai importantă greșeală colectivă a întâlnirii, în defensiva olteană, inițiată de Valerică Găman. Gabi Debeljuh nu a ezitat în a dubla avantajul echipei sale, columbianul care a trecut la rândul său prin multe dubii în actualul sezon și-a reconfirmat statutul de golgheter al feroviarilor. Momentul care s-a dovedit până la urmă decisiv a fost însă parțial neutralizat prin execuția deosebită a lui Alexandru Mateiu, din minutul 61.
Scenariul s-a modificat din nou în modalitatea inconfortabilă mai ales pentru Dan Petrescu, în ultima treime a confruntării. Dar, situația tensiunii maxime simțite la nivelul gazonului nu a rezultat și în numeroase situații clar de egalare pentru craioveni. Mai mult, Bilel Omrani, aflat la prezența finală în Gruia, ar fi putut să risipească orice emoții ale unei seri încheiate fragmentat. CFR Cluj s-a impus cu 2 – 1, iar al cincilea titlu consecutiv de campioană a fost celebrat printr-o adevărată invadare a arenei Dr. Constantin Rădulescu de către suporteri.
Bucuria a semnalat practic nivelul suferinței, majoritatea susținătorilor și membrilor clubului ajuns în total la opt distincții, știind că un trofeul ce a părut atât de clar sub control, în mai multe momente, ar fi putut la fel de bine să meargă în altă direcție. Însă, recordul total de puncte, la care Dan Petrescu și mai mulți oficiali au făcut referire, s-a dovedit suficient pentru ca formația ce și-a trecut în cont 8 dintre ultimele 14 ediții ale Ligii I, să își întărească poate permanent statutul de reper al provinciei în fotbalul românesc.
Ne-am putea întreba, într-o ipostază realmente particulară, care ar fi realizarea uluitoare, dar mai dificilă, împlinită pe 15 mai 2022: cele cinci triumfuri succesive ale Igăi Świątek din tenisul feminin sau isprava cu aceeași notă numerică a lui CFR Cluj, în sportul rege tricolor. Argumentând a doua variantă, un proces învingător nemaivăzut în actualul mileniu pentru România își are primele roade în 2017. De atunci, foarte multe obstacole s-au plasat în calea ardelenilor. Dar, permanent, în situații limită sau nu, clubul înființat încă din 1907, a găsit noi căi spre succesul intern desăvârșit.
Surse:
Comentarii