La o săptămână după ce direcțiile lui CFR și FCSB au fost conturate în Conference League, seara de 13 octombrie va rămâne memorabilă, categoric din motive opuse.

Pentru a doua oară, elevii lui Dan Petrescu au reușit să o stopeze pe Slavia Praga din a marca, învingând și arătând o dispoziție ce amintește de clipele luminoase din Gruia. Dacă cvintupla deținătoare a trofeului Ligii I își are accesul mai departe în propriile mâini, rivala roș-albastră din București s-a afundat complet într-o postură inimaginabilă.

Silkeborg nu înregistrase vreun succes în grupele continentale moderne, până la o dublă contra echipei lui Nicolae Dică, încheiată printr-un dublu 5 – 0. Astfel, tehnicianul Kent Nielsen a putut da uitării o înfrângere la scor de tenis, suferită cu Aalborg, cea mai recentă grupare daneză venită pe Arena Națională, cu nouă ani în urmă.

Pentru a extinde o idee des amintită, devine greu să prezicem direcția în care se va îndrepta fotbalul autohton. Totodată, presupunerea ne poartă între episoade inconsistente, dinspre situațiile tot mai frustrante sub auspiciile reprezentative, într-un curs similar de club. Spre o stație care ajunge să reflecte chiar imaginea expusă, jocul continental suferă prin aceleași coordonate din care puține pot fi extrase coerent, fără dubiu. Ca urmare, semnele bune au fost des neutralizate de altele mai puțin plăcute în afara granițelor.

Aproape că orice deznodământ ar fi fost de luat în calcul pentru o actuala campanie din UEFA Conference League în care implicațiile s-au schimbat atât de des. Dacă inițial vom remarca o dispoziție negativă, contabilizăm și secvențe ce vor modifica întreaga dinamică. Poziția competitivă actuală este cu greu lăudabilă, știind că trecutul a arătat altfel din majoritatea punctelor de vedere. Dar, avem de-a face cu momente în care totul se poate schimba, dacă ne orientăm spre potențialul grupărilor care încă reprezintă țara noastră. 

CFR – Slavia Praga 2 – 0 ; Confirmarea din Gruia aduce calificarea la un singur pas

Deși am putea continua ultima perspectivă prin evidențierea marilor diferențe la capitolul mizei, cât privește campioana și vicecampioana Ligii I, șansele comune pentru relevanță încă existau. Însă, în primul caz, am remarcat categoric cum intențiile arată o mult mai mare claritate, spre un scop final. Pentru CFR Cluj, mai ales în istoria recentă, resursele sportive nu sunt singurele clar necesare. Spre continuarea drumurilor de succes, planul financiar pare viabil în aceeași măsură, însă doar cu acoperire pe teren.

De aceea, orice parcurs continental va fi tratat cu maximul atenției, fie că facem referire la punctul său de început ori de final. Încă de la prima dublă a verii, presiunea s-a dovedit mare, iar după experiența Pyunik Erevan, puține aspecte s-au mai văzut reparabile. Probabil că dintre echipele care au obținut posibilitatea de a avansa, actuala deținătoare a titlului intern a avut parte de cel mai mediatizat drum. Dubiile s-au instalat pentru foarte mulți pasionați, dar atingerea grupelor competiției terțe a fost un prim succes. De acolo, semnele prime au continuat să nu fie convingătoare, niciun tehnician neputând fi mulțumit pentru acontarea unui singur punct din confruntările de debut. Calitatea oponenților, fie că ne referim la Ballkani sau la Sivasspor, nu reprezenta pe hârtie cea mai mare piedică.

Totuși, nu trebuia uitat că eșecul de pe teren propriu contra formației dintr-o altă Superligă, cea turcă, s-a manifestat nemeritat, în mod clar. De atunci, așteptările au scăzut enorm, dar am întâlnit des în trecut contexte în care a fost nevoie de un singur episod al cotiturii.Acel declic al calupul continental, a părut să vină contra Slaviei Praga, când prea puține indicii o arătau.

Fără îndoială, elevii lui Dan Petrescu au înfruntat în Cehia cel mai dificil set al condițiilor, știind că o nouă înfrângere ar fi însemnat închiderea oricăror oportunități. O foarte mare parte din confruntare s-a desfășurat sub dominația formației favorită la câștigarea Grupei G, măcar pe hârtie. Pe de altă parte, defensiva a arătat destule sclipiri ale trecutului, încât să permită ardelenilor să își pună amprenta asupra tabelei.

Retrospectiv, dar și realist, la acel moment, reușita lui Rangelo Janga a însemnat atât de mult, dintr-o perspectivă a elanului pur. Brusc, îndată ce tabela din Boemia a devenit favorabilă, întreaga dinamică a arătat diferit tocmai pentru că speranța s-a reprins. Un singur gol, așadar, a izbutit nu doar să anuleze orice deficit avut în clasament, dar să șteagă cu buretele orice impresie a efortului invalid. De vreme ce formația cea mai valoroasă a seriei era depășită, practic scenariile puteau fi declanșate complet.

Evident, într-o ierarhie perfect echilibrată, al doilea episod consecutiv în fața echipei ce a ajuns în sferturile ediției precedente, se prezenta crucial. Dispoziția în care turul dublei s-a transpus ar fi oferit șanse pentru CFR cu ajutorul aceleiași siguranțe, arătată recent în toate compartimentele. Deși seria de succese în campionat a fost stopată, maniera de joc a oferit noi încurajări pentru o mare oportunitate. Deosebirea față de toate disputele recente pe arena care îl onorează pe Constantin Rădulescu, s-a manifestat în starea gazonului proaspăt înlocuit.

Temerile mai ales de pe banca din Gruia sugerau forța ofensivă a Slaviei, care era de așteptat să nu scadă, comparativ cu jocul din urmă cu șapte zile. Atmosfera clujeană generală a fost încălzită de o confruntare absolut incredibilă, din păcate cedată de Gabriela Ruse după peste 200 de minute în turul secund al Transylvania Open. În schimb, veștile bune din iarbă erau pregătite să acopere rapid concluzia episodului memorabil menționat. Contrar tendinței oaspeților de a încerca să controleze lucrurile, lovitura de la 11 metri obținută în același minut a oferit idealul prilej adversarilor.

Ca urmare a acțiunii stopate neregulamentar de Peter Olaynika, Ciprian Deac nu a iertat, iar pentru prima oară după multe confruntări europene acasă, CFR își avea complet destinul sub control. De notat era că presiunea rămânea maximă, însă un moment mai puțin dorit în tribune a prilejuit o secvență de repaus prelungită. Schimbând din mers sistemul de joc, feroviarii s-au regrupat, iar dacă fundașii nu au găsit răspuns asupra ocaziilor adverse, Simone Scuffet a făcut-o. După un prim act ce a consumat în teorie peste o oră, totul a rămas în grafic, iar presiunea a crescut în dreptul praghezilor.

În același timp, cartea disputei pe contre a stat mereu la dispoziția gazdelor, Bismarck Boateng nefiind foarte departe să înscrie dintr-o foarfecă atât de familiară pentru confruntările europene recente. Devenea categoric că un al doilea gol ar fi asigurat un final de seară liniștit, în mare parte neutralizând șansele cehe. Acestea din urmă nu au fost puține sau inconstante, așa cum nici posesia nu s-a arătat mai echilibrată decât la Praga.

În fapt, elevii lui Dan Petrescu au trecut cu mare greutate granița celor 100 de pase, dar respectivul aspect a rămas complet irelevant.În minutul 85, penultima fază fixă pentru fotbaliștii echipați în vișiniu urma să aducă extazul. Roger l-a găsit perfect din corner pe Matias Yuri pentru o reușită secundă care a încheiat orice elan advers. Puțin predictibil, dar adevărat, prin intermediul unei duble victorii parafate cu Slavia la general cu 3 – 0, CFR Cluj s-a poziționat la o singură ispravă distanță de calificare, în Turcia. Evident, poate cea mai importantă reușită de club a ultimilor ani avea să reprezinte preambulul pentru realitatea pe care nimeni nu și-o dorea repetată.  

FCSB – Silkeborg 0 – 5 (0-10) ; Istoria umilinței daneze complete, descrisă în dublu act

Realizând din nou și pentru ultima oară tranziția relevantă spre reprezentanta secundă a țării noastre, va fi imposibil să găsim prea multe secvențe similare. Nu s-ar fi descris drept total nerealist că FCSB ar avea fiecare unealtă pentru a obține un parcurs superior campioanei României. Impresia inițială a semnalat că ceva șanse există, chiar în cel mai realist mod, înfângerea de pe London Stadium fiind caracterizată drept o prestație de mare calitate. Ulterior însă, pe măsură ce rezultatele întârziau complet în campionat, remiza cu Anderlecht a permis efectiv conducerii o reorientare fără precedent.

Consecința imediată a odihnirii multor titulari pentru deplasarea din Scandinavia s-a remarcat fără echivoc. Deși părea greu de acceptat, roș-albaștrii care de obicei evoluează mai puțin nu s-au putut ridica măcar la un nivel decent, în fața lui Silkeborg. Scurtul palmares european al unei echipe ce se afla în liga secundă în urmă cu doar două sezoane, consemna cea dintâi victorie în Conference League. Singura perspectivă ce ar fi părut să atenueze un asemenea episod în deplasare, s-a transpus prin cele două succese extrase consecutiv în Liga I.

Coroborând victoria de la Ploiești cu faptul că bucureștenii reveneau pe Arena Națională, un deznodământ similar nu era previzibil. Ceva mai mulți oameni obișnuiți de atac au fost prezenți în formula de start pentru Nicolae Dică, într-un episod expus drept al onoarei. Doar că, precum în startul precedentei întâlniri, nu a fost nevoie decât de o singură eroare pentru ca gruparea din Danemarca să deschidă scorul. Acum Kasper Kusk s-a regăsit mai întâi la finalizare, iar după un debut cu destulă vigoare în ambele tabere, scenariul a început să alunece într-o singură direcție.

Ce a urmat avea să descrie amintirea unor vremuri mult mai limpezi la FCSB, dacă ne amintim de execuțiile reușite de Constantin Budescu sau Lucian Sânmărtean, pe cel mai mare stadion din România. Anders Klynge a fost însă cel care a reușit să înscrie direct din corner în minutul 16, este drept și cu ajutorul vizibil de la Ștefan Târnovanu. Deși tânărul goalkeeper bifase deja câteva intervenții bune, spre deosebore de întrg jocul tur, nimic nu mai putea anula un scenariu la fel de amar.

Nu ne aflam la capătul primului sfert de confruntare, iar Silkeborg se apropiase enorm să pună pe tabelă scorul de neprezentare. Nicolai Larsen a avut la rându-i un cuvânt de spus, intervenind la șansele lui Octavian Popescu sau Malcom Edjouma. Pauza a sosit ceva mai liniștită în aparență, dar după reluarea jocului, singurele momente cu potențial crucial nu au fost capitalizate de gazde. Același goalkeeper evocat anterior i-a blocat reducerea diferenței proaspătului intrat, David Minculescu.

Deși șansele uriașe au mers și spre cealaltă poartă, Darius Olaru a semnat ultima ocazie imensă de a-și readuce echipa în calcule. Al doilea căpitan al serii a ratat dintr-o situație 1 la 1 cu Larsen, iar urmările au venit imediat pentru o defensivă permanent atât de fragilă. Decarul Søren Tengstedt a punctat fără dificultăți la scurt timp, moment din care nimic nu mai rămânea de obiectat. Fără vreo exagerare clară, fiecare acțiune construită de oaspeți cu atenție putea să ducă la un nou gol.

Până atunci, gruparea lui Nicolae Dică, autorul unui stop de mare clasă în spațiul tehnic, ar fi trebuit creditată cu o reușită corectă. Balonul scos din spatele liniei porții la un alt șut al lui Darius Olaru nu ar fi schimbat însă decât minimalist aparențele. În ultimele 25 de minute, deznădejdea a devenit sentimentul dominant al arenea, mai ales pentru un Ștefan Târnovanu absolut neputincios. Fiind învins de încă două ori, el și-a putut reține cu greu frustrarea pentru cât de ușor a putut finaliza de fiecare dată Sebastian Jorgensen.

Fără ca Silkeborg să mai forțeze la maximum completarea setului de tenis, dar păstrând poarta intactă, misiunea era îndeplinită spre un scor general de 10 – 0 în șapte zile contra lui FCSB. Evident, o asemenea ipostază nu a fost întâlnită în grupe, arhivele fotbalului românesc ducându-ne spre o dublă manșă din Cupa Cupelor, dintre SC Bacău și mult mai titrata Werder Bremen, în urmă cu aproximativ trei decenii. Ca urmare, chiar dacă tehnicianul și-a menținut postul, scuzele sunt practic inutile pentru o umilință fără precedent, care iată, a fost trasă la indigo, spre uluirea generală și pătarea istoriei ce ține de marca Steaua București.

Mai departe, imaginea celor două reprezentante ale fotbalului tricolor în Europa devine cu adevărat incomparabilă. Dacă într-o formație surprindem dezolarea, indiferent de planificările inițiale, cealaltă arată că miza continentală rămâne mereu importantă, chiar și după un debut mai degrabă ratat. Iar, la jumătatea toamnei, totul rămâne în joc pentru CFR Cluj, aflată la o reală prăpastie distanță de actuala vicecampioană, prin intermediul evidențelor UEFA Conference League.

Surse:

https://www.sport.ro/conference-league/cfr-cluj-calcule-pentru-calificare-meciul-cu-sivasspor-crucial-pentru-campioana-romaniei.html