De vreme ce agitația lunii aprilie este întrucâtva dispersată în 2021, realizăm ireversibilitatea anilor. Totodată, elementul calendaristic ne îndrumă la rememorarea episoadelor ce rescriu ideea competitivității în orice sport. Astfel, realizăm că o asemenea clipă s-a transferat departe, ajungând acum la cinci ani distanță pentru un atlet aflat în legătură permanentă cu pasiunea tinerilor de a nu renunța vreodată la un ideal.

Persoanele familiarizate cu traseul lui Kobe Bryant în analele organizației profesioniste de baschet nord-american, recunosc una dintre poveștile decorate din istoria modernă a sportului. Presărat cu multe ipostaze unice în sens pozitiv, dar și cu alte clipe mai puțin fericite, traseul unui exponent inconfundabil ai abilității și spiritului de luptă, consemna elemente pe măsură. De la primele sale reprezentații, din 1996, și până la cea din urmă, o altă trăsătură a rămas permanent valabilă. În echipamentul ce simbolizează culorile mov și auriu, el și-a petrecut fiecare dintre cele douăzeci de campanii.

În urmă cu exact cinci ani, o demonstrație infiltrată deja dincolo de legendă avea să încheie cariera simbolului mileniului al treilea pentru L.A. Lakers.

În a realiza grandoarea unei asemenea remarci, se arată necesar să pătrundem în ultima parte a activității celui supranumit The Black Mamba. Pe finalul campaniei regulate din 2013, mai existau suficiente speranțe pentru ca formația principală a statului californian să poată spera la o nouă coroană, sub ghidajul purtătorului tricoului cu numărul 24. Pentru el, ținta egalării lui Michael Jordan, măcar în acea privință, a obținerii inelului de campion cu numărul șase, nu se dovedea intangibilă.

Însă, totul urma să adopte o turnură implacabilă, nedorită, în primul rând din cauza accidentării la tendonul lui Ahile, într-o încercare de a-i asigura echipei sale biletul către postsezon. Respectiva înfruntare de pe teren propriu, împotriva lui Golden State, avea să fie câștigată de Lakers, însă prețul plătit a fost unul realmente enorm. Principalul marcator și figura ce se asocia ideal cu marca Purple & Gold suferea cea mai temută ruptură a unui sportiv în baschet, la o vârstă relativ înaintată, de 34 ani. În prezent, am remarca cum Kevin Durant oferă un contraexemplu asupra situației respective, dar în urmă cu opt ani, consensul reliefa o perioadă finală sumbră pentru Kobe Bryant. 

Posibilitatea revenirii către capacități depline ale condiției atletice era considerată extrem de scăzută. Prin asociere, nivelul maxim al jocului multiplului MVP al finalelor NBA părea să nu mai poată fi atinsă vreodată. Bryant revenea pe parchet după mai bine de opt luni în stagiunea ce a urmat. Din nefericire, șirul jocurilor se întrerupea din nou, la foarte scurt timp în Memphis. Un duel cu Tony Allen, apărătorul creditat chiar de Kobe însuși cu aplicarea celor mai mari dificultăți individuale, se solda cu o fractură la genunchiul stâng. 

Două momente complicate pentru orice jucător, indiferent de nivelul vârstei, marcau un interval imens de inactivitate. Speranța prezervării parametrilor strict medicali erau îndreptată către campania 2014-2015. Sezonul cu numărul 19 indica semnale pozitive, extrase din prezența în primele 27 de partide posibile. Ulterior, problemele serioase la genunchi și respectiv umăr nu au putut fi prevenite nici de o abordare mai conservatoare a minutelor petrecute pe teren. Ultima dintre ele îl obliga la întreruperea definitivă pentru un al doilea an competițional succesiv. În fapt, între aprilie 2013 și octombrie 2015, al treilea marcator din istoria NBA completa doar 42 de confruntări din 164 posibile. Deși media de puncte putea fi considerată decentă, situată la 21,1 unități, procentajul de conversie din acțiune era cel mai scăzut din istoria modernă, la barometrul respectiv (20 de puncte sau mai multe): 37,7%. 

De aceea, numeroase semne de întrebare conveneau asupra unei ultime șarje. Pentru ca promisiunea făcută după Draftul din 1996 să fie îndeplinită, Bryant a plănuit să se întoarcă în uniformă pentru a douăzecea stagiune sub simbolurile lui Los Angeles Lakers. După un debut afectat atât de propriile limitări fizice, cât și de aspirațiile reduse ale lotului, Mamba decidea să-și anunțe retragerea la finalul campaniei regulate încă din noiembrie 2015. Decizia subliniată era sprijinită o partidă cu doar patru puncte înscrise și o aruncare transformată din 14 împotriva aceleiași Golden State Warriors; cea mai modestă statistică din carieră.

Totodată, în ciuda dezamăgirii, inițiativa unui tur de onoare în întregul spirit NBA prindea contur. Pe măsură ce starea de spirit se mai ameliora, prestațiile din deplasare erau aclamate copios pentru unul dintre jucătorii ce au inspirat o întreagă generație de suporteri și tineri aspiranți.

Anumite întâlniri deosebite, bifate în Washington, Denver, Houston (chiar în ultimul joc din deplasare) sau contra echipei din Minnesota îl aduceau pe iconicul fundaș în șase rânduri dincolo de bariera celor 30 de puncte. Cuantumul eficienței era trecut în planul secund deoarece acest aspect conta într-adevăr prea puțin. La capătul primelor 65 de jocuri completate, cvadruplul MVP al All-Star Game-urilor bifa 17,3 puncte pe întâlnire, trăite la maximum de orice adversar, oponent și admirator al său. O singură seară mai rămânea de bifat în prezența unui public fanatic și totodată exclusivist.

Utah Jazz pătrundeau în ultima zi a sezonului regulat cu șanse teoretice la ultima poziție de playoff în Conferința de Vest. În pofida faptului că ele fuseseră anulate înaintea startului de la Staples Center, miza rămânea pentru a fi martorii istoriei finale scrise de Kobe Bryant. În ideea în care ne-am gândi că oponenții nu l-ar apăra prea strâns pe protagonist, el rata primele patru aruncări, într-o atmosfera ce nu putea să denote și tensiunea uriașă pusă pe abilitățile unui maestru ajuns la 37 de ani. 

Publicul, printre care enumerăm întreaga familie, plecând de la o micuță Gianna, aștepta ca la fiecare acțiune, balonul să ajungă în brațele sale, tentativele venind necontenit. A cincea încercare era reușită dintr-un unghi foarte dificil pe linia de fund. Ulterior, un ultim capac izbutit în carieră, asupra lui Trevor Booker, părea să îi confere încrederea necesară pentru a nu privi înapoi. Marcând 16 din cele 21 de puncte ale lui Lakers, cvintuplul deținător al distincției Larry O`Brien (2000, 2001, 2002, 2009, 2010) urma să accepte un ultim repaus major pe banca de rezerve, la startul sfertului doi. În cele șase minute subliniate, Jazz s-au desprins periculos la nivelul tabelei. Bryant încheia repriza întâi cu șapte reușite din acțiune și 22 de puncte, căutând des reușitele din afara semicercului, care nu veneau însă în seriile dorite. Era evident, în același timp, faptul că pătrunderile reprezentau atunci latura mult mai dificilă din arsenalul celui selecționat de 18 ori în All-Star Game. Lakers era însă condusă autoritar.

Tendințele nu aveau să se schimbe foarte mult într-un sfert al treilea ce a semănat mai mult cu cel dintâi. O selecție mai atentă a aruncărilor îl ducea pe Bryant destul de rapid în apropiere de reperul stagiunii. Fiecare coș și respectiv lansare a mingii către inel era tratată ca atare, de un public ce i-a rămas întotdeauna loial, mai ales în secvențele finale ale ilustrei sale cariere. O încercare de slam-dunk ridica asistența în picioare, dar acțiunea finalizată doar convențional asigura că partida putea fi continuată. Între timp, volumul tentativelor creștea direct proporțional cu avantajul oaspeților din Salt Lake City. Punctele adunate de Kobe țineau piept unei afișări solide a adversarilor, care păstrau nouă lungimi ecart înaintea sfertului final. Fără a mai părăsi parchetul, legenda aduna 37 de unități, dintr-un număr similar de încercări din acțiune.

Ultimele 12 minute urmau să prezinte un fir narativ diferit, spre încântarea generală a publicului. Abordarea ce a rezultat în ratarea a 13 dintre primele 16 aruncări de la mare distanță era ajustată sensibil. Chiar dacă prima reușită era una din spatele semicercului, Mamba urmărea să se apropie mai mult de panoul advers. Deficitul era extins până la 12 puncte, însă Lakers nu renunțau la gândul victoriei. Pe măsură ce coechipierii își găseau propriul ritm, marja de eroare a vizitatorilor se îngusta. Totuși, cea din urmă treime a parțialului final debuta de la o diferență formată din două cifre. Cu 45 de puncte deja acontate, liderul formației californiene își începea un parțial fabulos. Trei reușite succesive de la semi-distanță reduceau deficitul cu două minute înainte de final, urcându-l pe Bryant la peste 50 de unități pentru prima oară după șapte sezoane, în urma unui joc disputat la Madison Square Garden. 

Dramatismul nu se oprea acolo, întrucât defensiva din Los Angeles reacționa tot mai activ pe seama unui imbold emoțional rarisim. Utah nu avea să mai înscrie vreun punct pentru ultimele 150 de secunde, interval în care dublul medaliat cu aur olimpic intra fulminant în zona de control pe care o căutase întreaga seară. Oferind asistenței ultimele raze ale măreției, el izbutea să trimită în coș ultimele cinci aruncări din acțiune, traduse în 15 puncte succesive. Odată cu pătrunderea dincolo de bariera ultimului minut, bifată prin a șasea și ultima triplă din totalul de 21 de aruncări, specialistul în momentele presiunii maxime și-a dus echipa în avantaj printr-o aruncare ideală din fața tânărului Trey Lyles. Cel mai bun marcator al lui Jazz nu s-a putut opune momentului în care Staples Center celebra un scenariu aproape ireal. Cumva la fel de natural, ultimele două libere, completate de un assist final pentru Jordan Clarkson duceau scorul final la 101-96 în favoarea lui L.A. Lakers. 

Părăsind parchetul doar pentru 4 secunde ale reprizei a doua fiind înconjurat de ovații fabuloase, Kobe Bryant reușea să devină cel mai vârstnic baschetbalist ce ajungea la 60 de puncte. La 37 de ani și 234 de zile – cu fiecare dintre cele 50 de încercări din acțiune – el părăsea sportul căruia avea să-i datoreze inclusiv un premiu Oscar, depășind chiar așteptările lui Shaquille O`Neal. Acesta din urma își provocase vechiul coleg să-și găsească limitele pentru un nou act al unicității. La capătul său, un discurs similar în grandoarea prestației lua sfârșit prin doar două cuvinte, mai mult amărui decât dulci, privind retrospectiv: Mamba out! 

Cinci ani au trecut de la data de 14 aprilie 2016, atunci când sportul profesionist îl vedea pe Kobe Bryant în teren. Maniera inconfundabilă de a rescrie istoria oricărui sport în zorii dimineții în România rămâne un simbol la fel de viu precum întreaga amintire a cvintuplului campion NBA. Moștenirea lui nu putea fi întărită mai puternic pe parchet decât prin ilustrarea esenței sale, într-o carieră greu imitabilă.

Surse:
https://www.espn.com/nba/story/_/id/15202045/kobe-bryant-final-game-flurry-jump-shots-glory