Există multe motive pentru a caracteriza anul calendaristic european pentru CSM București drept sub așteptări. Însă poate chiar ultima reprezentație va însemna un profund imbold.

 Lăsând în spate un nou eșec înregistrat la ultima fază, al treilea doar în actuala campanie din Liga Campionilor la handbal feminin, campioana României a reușit să îi provoace formației omoloage din Ungaria prima înfrângere a sezonului pe plan continental.

Tigroaicele au izbutit să controleze în majoritate duelul retur contra lui Ferencvárosi Budapesta (numită în prezent și FTC-Rail Cargo Hungaria, din motive ce țin de sponsorizare), conturând o evoluție defensivă, în vreme ce atacul a fost ideal susținută de Cristina Neagu, autoarea unei treimi din reușitele gazdelor, triumfale cu 27 – 21.

Răbdarea și capacitățile de regenerare rămân atributele de care orice grupare va avea nevoie în disciplinele de echipă. Atunci când se arată lipsa de echilibru, care, într-o bună măsură, devine inevitabilă, consecințele sunt majore. Dacă gestionarea lor se realizează pe termen scurt, ipostazele confortabile par a fi intangibile, propria confidență a atleților de clasă mondială urmând să facă treptat diferența.

Poate că, mai mult decât în orice altă disciplină, remarcăm pe semicerc cum echilibrul nu va fi vreodată obținut fără momente grele. Asperitățile sunt deduse implicit pentru un joc cu schimbări importante și constante. Deși la suprafață, succesul arată simplu în practică, momentul respectiv va fi precedat și de numeroase clipe ale grelelor consolări. Moralul nu se obține ușor, însă misiunea protagoniștilor rămâne a păstrării calmului, chiar și atunci când totul pare să conducă în direcția opusă. 

Chiar dacă situația feminină a capătului de stagiune se va prezenta ușor diferit față de cele precedente, acțiunea handbalului nu cunoaște deloc pauză. Aici, bineînțeles, referirile se îndreaptă nu numai către contextele interne, ci spre cele, cu implicare internațională majoră, element de care țara noastră nu a dus deloc lipsă. Din contră, de vreme ce tradițiile performanței încă oferă roadele, spre deosebire de alte câteva discipline colective, aspirațiile sunt înalte. Argumentele există pentru asemenea ținte, ale pătrunderii în fazele superioare la capitolul cluburilor și nu doar în cadrul fetelor. Ultimele săptămâni au fost în mare parte frustrante, dar, când rezultatele nu au apărut, potențialul a fost redescoperit, inclusiv pentru disputele masculine. În afara lor, focusul se îndreaptă asupra formației capitoline asamblată pentru a rămâne în cele mai importante calcule continentale.

Dacă orizontul handbalistic ne arată apropierea noilor competiții internaționale reprezentative, misiunea cluburilor se transformă în închiderea ascendentă a toamnei. Categoric, cluburile bucureștene care au reușit să contureze reprezentarea autohtonă pe cele mai înalte scene au avut parte și de pasaje mai puțin faste, alăturate fie secvențelor istorice, remarcate în cazul lui Dinamo, fie altor evoluții importante.

În ceea ce privește pe CSM București, presiunea de a produce rezultatele scontate s-a acutizat cu atât mai mult, pe măsura acumulării frustrării. Puține argumente ar fi viabile pentru a afirma definitiv că formația feminină de top a capitalei nu se poate măsura cu cele mai importante dintre grupările continentului. Însă, un labirint al șansei și al lipsei de inspirație a continuat să se expună, în cea mai mare parte a anului curent, unul  ce s-a aflat, într-adevăr, departe de țintele fixate. Până să ajungem la modalitatea în care el se va putea închide pe un ton fericit, o mulțime de evenimente nu au funcționat conform planificării pentru stagiunea în curs.

Dar spirala mai puțin norocoasă și-a marcat debutul și un punct culminant încă din primăvara precedentă. Atunci, o accedere spre sferturile de finală, deloc imposibilă, a fost negată prin dramaticul final din capitala Rusiei. Lunga pauză până la viitoarea acțiune notată EHF Champions League a adus recăpătarea coroanei de campioană a României, bifată greu în compania noii rivale din Olt. Ca urmare, auspiciile actualei stagiuni s-au arătat puțin mai liniștite, cu toate că definitivarea lotului a condus spre multă inconsistență.

În plus, la capitolul confruntărilor europene, lipsa coeziunii dintre multe componente ale echipei a fost dublată și de multă neșansă. Drept consecință, cel dintâi obstacol al noii aventuri a Ligii Campionilor a setat tonul pentru următoarea perioadă. Eșecul uimitor de la Esbjerg s-a dovedit doar primul la acțiunea finală, într-o fază a grupelor care treptat continua să se scurgă nepotrivit.

Precum am remarcat, deznodămintele strânse (în maximul sens al cuvântului) au defavorizat elevele lui Adi Vasile. De fiecare dată, a fost necesară fie o izbândă cu o marjă de eroare mai largă, fie de concluzii absolut dramatice. Confruntarea cedată care nu s-a încadrat în tiparul respectiv a fost categoric cea împotriva lui Rostov-Don, decisă la un ecart mult mai mic decât a arătat-o scorul de fapt.

În rest, succesele confortabile s-au întrepătruns câtorva eșecuri interne mai puțin așteptate, dar și celor care ar fi putut să afecteze serios moralul Tigroaicelor. Într-o asemenea stare de spirit ar fi fost posibil ca Brest să lase campioana României, însă, în destul de scurt timp, s-a dovedit că exista loc și pentru un nou rezultat amețitor, din perspectiva impactului. Evoluția arătată constant de Ferencvárosi a încurajat handbalul maghiar că prezența țării vecine în Final 4, programat, ca întotdeauna, la Budapesta, poate să fie în sfârșit una dublă.

Pe lângă faptul că trupa din capitală a reușit să devanseze Győr din drumul spre reafirmarea supremației pe plan autohton, ambele echipe ale Ungariei își dezvoltaseră un parcurs imaculat, până la jumătatea efectivă a fazei grupelor. Handbalistele lui Gábor Elek au făcut ultimul pas în sensul respectiv, după o nouă partidă ce a devenit una de profundă tristă amintire pentru CSM. Dominate copios în prima treime a confruntării din deplasare, a părut că realizarea rezultatului pozitiv nu ar fi fost posibilă, luând în considerare mai ales prestația defensivă a româncelor.

Cele 20 de goluri marcate de adversare până la pauză au fost atenuate doar de o evoluție aproape egală ca modestie defensivă, din partea liderelor Grupei A. Brusc apoi, lucrurile au început să arate diferit în următoarele 30 de minute, în care jocul sportivelor pregătite de actualul selecționer de peste Tisa nu a mai avut deloc acuratețe.

Niciuna dintre echipe nu a fost mereu clară în exprimare, dar, trecând peste toate oportunitățile incredibil irosite, culminând cu cele ale Cristinei Neagu, același indispensabil căpitan a găsit resursele pentru a restabili prima egalitate a întâlnirii, la penultima acțiune disponibilă. Ulterior, la ultima, spre extazul publicului maghiar – care nu a putut fi imitat peste șapte zile în metropola bucureșteană – rezistența defensivă a cedat în fața Itanei Grbić.

Ex-iugoslava a punctat semnând un nou eșec înregistrat în cea mai dureroasă manieră posibilă pentru CSM. Deja a pierde un joc și șansa unui punct înaintea sirenei devine nedorit. Însă trei asemenea episoade, punându-le la socoteală pe cele din Danemarca alături înfrângerii cu Brest de pe propriul parchet, construiesc o adevărată raritate pentru orice club.

Urmările ei din clasament ar fi putut să nu se ridice la măsura impactului psihologic (ce se traduce în tratarea superioară a micilor detalii), pe care doar Adi Vasile l-ar fi putut gestiona direct. Pauza inexistentă exact la jumătatea competiției a semnalat oportunitatea revanșei, cu toate că nu toate prezumpțiile au fost favorabile în Sala Polivalentă.

În ciuda veștilor ceva mai încurajatoare care sosesc pe fond pandemic, devine evident că situația handbalului feminin cu spectatori nu se mai poate soluționa până la finalul anului. Așteptarea susținerii din tribună se va încheia abia după concluzia Campionatului Mondial. Prin urmare, un important minus al Tigroaicelor nu a putut fi neutralizat complet, pentru a nu mai adăuga recenta accidentare suferită de Barbara Lazović.

În schimb, punctele care au dat speranță pentru primul triumf în fața unor adversare de același calibru, referindu-ne la Grupa A s-au evidențiat de-a lungul reprizei secunde desfășurate la Budapesta. Campioana Ligii Florilor a arătat că își poate măsura forțele în defensivă cu Ferencvárosi, iar aspectul respectiv a fost notat drept crucial, în compania unui start mai convingător al partidei. Elementele respective au garantat că ofensiva va putea să fie construită cu o liniște superioară.

Ca dovadă, eficiența Cristinei Neagu a revenit brusc la standardele normale sezoanelor ei de glorie. Celebrul inter-stânga a oferit un ton încurajator, iar într-o secvență incipientă foarte intensă, CSM a reușit să mențină controlul disputei.

Evitarea deficitelor rapide nu a făcut altceva decât să crească șansele gazdelor, care au oferit primele semne că ar putea orchestra o desprindere notabilă. Inițial, replica sportivelor maghiare a arătat solid conform așteptărilor, deficitul extins pentru prima oară la două lungimi fiind anulat prompt. Însă, fosta câștigătoare a Ligii Campionilor, privind deja cu cinci ani și jumătate în urmă, a menținut cadența la nivel optim în atac, finalizările venind cu siguranță din toate ariile vecine semicercului, datorită lui Carmen Martín, Elizabeth Omoregie și Emilie Antzren.

Totuși, a părut că disputa va continua pe un ton echilibrat, câteva eliminări survenind în ambele tabere. Doar că, pe măsură ce golurile au venit în continuare susținut în plasa Blankăi Bíró, câteva baloane trimise în bară, coroborate cu intervenții succesive din partea lui Marie Davidsen, au declanșat un parțial excelent pentru CSM, poate cel mai productiv al întregului sezon. Diferența consfințită cu multă siguranță, ar fi putut să meargă și dincolo de șase unități, în ultima treime a primei părți.

Însă, multiple ratări din posturi mai mult decât favorabile au menținut ecartul la o valoare teoretic surmontabilă, pentru ocupantele poziției de lider al grupei după pauză. Reușitele grele au fost mai bine transformate, iar scorul de 16 – 11 cosemna, fără îndoială, cea mai bine susținută defensiv primă repriză a întregii toamnei. Motivul de îngrijorare al repausului ar fi fost că, teoretic, echipa lui Gábor Elek cu greu putea să evolueze mai imprecis decât pe finalul actului inaugural. Atenția liniei de 9 metri a româncelor trebuia să rămână aceeași și după reluare.

Deși spectaculoasa Emily Bölk a oferit câteva indicații ale unei puternice reveniri, Cristina Neagu, sprijinită din plin de colege, a reușită să răspundă la timp prin execuțiile caracteristice. La scurt timp, în puținele momente în care tabela s-ar fi putut reechilibra serios, după timpul de odihnă dictat de celebrul tehnician al Ungariei, paradele în serie ale lui Marie Davidsen au subliniat de ce nordica va merita să fie luată în calcul pentru de titular și către viitor.

Practic, fiecare paradă a reprizei secunde, dintre cele cinci, au stopat orice elan prelungit al lui Ferencvárosi, oaspetele neputând să scadă în vreun moment diferența sub patru lungimi. În plus, jucătoarea de coordonare din tabăra Tigroaicelor despre care știm sigur că nu va lua calea Spaniei în luna decembrie, și-a urcat propria zestre la nouă goluri, înaintea binemeritatei vacanțe.

Cu o evoluție în general solidă, Cristina Neagu a putut, așadar, urmări finalul confruntării din Sala Polivalentă de pe bancă, remarcând cum inclusiv Jelena Grubišić a dictat o apariție grozavă între buturi.

Un ritm neașteptat de scăzut al reușitelor în partea secundă a disputei semnala că noua campioană a Ungariei a izbutit să înscrie cu un gol mai mult la București decât în întreaga primă repriză de pe teren propriu, ultima reușită dintr-un an dificil, i-a revenit celei care a îndurat suferința teribilă a rupturii de tendon ahilian, chiar la penultima fază a bătăliei cedate la Moscova în aprilie, Siraba Dembélé. Învingând clar cu 27 – 21, jucătoarele lui Adi Vasile și-au văzut recompensa nu doar în joc, ci și în clasamentul Grupei A a Ligii Campionilor, unde clubul capitolin ocupă locul al patrulea.

În ziua în care și SCM Râmnicu Vâlcea și-a asigurat calificarea în grupele Ligii Europene, pe tărâm spaniol, CSM București a ilustrat că poate accesa un nivel ridicat pentru orice alt oponent. Ferencvárosi a fost învinsă pentru prima oară în actuala ediție din cadrul EHF Champions League, câștigătoarele duelului direct punând capăt cu o revanșă frumoasă unei perioade cu multe clipe tulburi, într-o manieră de care aveau mare nevoie.

Surse:

https://www.sport.ro/handbal/csm-bucuresti-ferencvaros-live-text-de-la-17-00-sa-vina-revansa.html