Finala, una încheiată excepțional cu patru lovituri câștigătoare mai mult decât erori neprovocate, a devenit răsplata pentru un spirit competițional excepțional.

Fără excepție, în toate confruntările precedente succesului dintr-un ultim act de doar 92 de minute cu Lucia Bronzetti, noul număr 33 WTA a apelat la limitele sale tehnice, energetice și mai ales mentale. Irina a fost permanent pusă sub o presiune severă, încă din runda inaugurală, dar a dovedit că poate trece peste orice piedici, când determinarea și jocul ating punctul maxim comun.

Astfel, încheind ultimul joc la mai puțin de 22 de ore după titanica bătălie încheiată tot duminică în semifinale, jucătoarea de 31 de ani a recucerit coroana siciliană pentru România. O anume altă Irina (Spîrlea) izbutea acest lucru în două ocazii succesive, pe finalul secolul trecut.   

Atât de rar vom vedea momente unde firea nu se modifică în circumstanțele sportive de înalt nivel. Dar, doar când căutările nu se opresc, noile provocări vor aduce și consecințe pozitive, când totul s-ar crede improbabil. Așteptările competitive sunt identice, ascendentul putând dispărea și apărea brusc, fără multe semnale. Drept consecință, remarcăm drumul spre succes drept realmente imprevizibil în sportul de la fileu, centrat pe încredere.

Ea continuă să ajungă departe, când alte barometre concluzionează mai puțin optimist. De aceea, țintele alteori improbabile vor deveni tangibile, prin plusurile complementare, în universul tenisistic. Ajustarea dincolo de sezonul ierbii se dovedește dificilă, multe sportive preferând restartul direct peste Ocean. Greutatea se poate transforma în oportunități echivalente poate singurului moment de grație stagională. Ca urmare, confruntările reluate pe zgura europeană au ilustrat direcția, inițial greu credibilă, pentru una dintre exponentele mereu relevante.

În ceea ce o privește pe Irina Begu, putem remarca foarte clar, că, până și la o vârstă ceva mai înaintată, talentul există din plin. În schimb, știm și că el nu va fi mereu propulsat la intensitate maximă, explicațiile regăsindu-se probabil aproape de dimensiunea mentală. Putem aborda o asemenea direcție întrucât atât de multe ipostaze au indicat un nivel al jocului ce poate să reflecte și imaginea topului mondial. Nu trebuie să uităm că atleta de 31 de ani a cochetat cu serpentinele superioare ale ierarhiei mondiale.

Dificilă, după cum spuneam, este regăsirea inspirației ce va putea face diferența, de la o locație la alta. În trecutul relativ apropiat, capitolina a subliniat câteva interesante destinații  favorabile, una dintre ele fiind metropola siciliană, de care Ana Bogdan cu siguranță nu își va aduce aminte cu bucurie, din 2022. În schimb, lucrurile au stat într-o dinamică total opusă pentru mai experimentata și mai completa (fostă) coechipieră din echipa de FED Cup. Evident, una dintre chei a fost reprezentată de primii pași și atunci când siguranța nu este maximă. Însă, mai important este să realizăm că fiecare dintre demonstrațiile italiene ale Irinei s-au dezvoltat diferit.

Atât în manieră, cât și în ansamblu, duelurile completate pentru a o imita cel puțin pe Gabi Ruse în complexul supranumit Clubul Timpului a avut propria poveste. În prima, imaginea este oarecum una contrariată, întrucât așteptările pentru un parcurs foarte lung, mai ales după cele întâmplate la Lausanne, nu au fost atât de mari. Concomitent, cedarea împotriva unei exponente clasate în afara primelor 200 de poziții, nu ar fi ajutat absolut deloc moralul. În plus, obstacolul Marinei Bassols a fost mai aproape să nu fie depășit decât oricare altul. Outsidera a fost singura care și-a dezvoltat un avantaj serios în setul final, pe care nu l-a putut gestiona până la capăt.

Ulterior, presiunea atât de mare a unei înfrângeri din turul inaugural a părut nu numai să dispară, dar să îi ofere soluții când totul a fost setat împotriva ei. Un element frapant a fost cât de înalt s-a dovedit nivelul pe care Océane Dodin l-a înregistrat în primele 25 de minute. Dar asaltul franțuzoaicei a fost treptat potolit, până când bucureșteanca a ajuns în mod clar la cârma disputei interioare. În ciuda a deosebit de numeroase reacții vocale poate nu neapărat necesare, jocul ei a găsit soluții atunci când tabela a indicat o mai mare nevoie.

Povestea nu a făcut altceva decât să se repete în continuare, aducându-i un avantaj moral clar lui Begu, inclusiv în fața unei alte exponente a Hexagonului foarte hotărâtă. La rândul ei, Diane Parry a avut propriile oportunități clare de a complica lucrurile inclusiv pe tabelă, nu doar cât a privit jocul în sine din sferturile de finală. Șansa, pe de o parte, dar și consistența fizică, a deplasării absolut incredibile au dictat efectiv diferența, una care a putut păcăli foarte ușor prin rezultatul final dezechilibrat.

Apoi, a urmat testul care nu are de-a face cu nicio altă confruntare a întregului sezon pentru capitolină, exceptând poate duelul cu Maria Sakkari, din penultimul act de la Sankt-Petersburg. Sara Sorribes Tormo a oferit un scenariu și mai puțin previzibil pe orice teren de tenis modern. Ne putem exprima astfel întrucât trei ore petrecute alături de tenacea spaniolă se transformă într-o reală bătălia a răbdării și lucidității. Nu doar că românca a reușit cumva să îl treacă cu bine, în aproape 190 de minute, dar maniera în care a făcut-o este pur și simplu remarcabilă.

După startul ezitant în fața oponentei ce poate să ducă orice schimb în faze interminabile, identificarea soluțiilor a devenit tot mai limpede, în timp ce uzura confruntării a avansat. Contra ibericei mai bine cotate, am putut să remarcăm cu adevărat care este nivelul maxim al tenisului ofensiv practicat de câștigătoarea Openului Bucureștiului din urmă cu cinci ani. Obiectiv însă, sclipirile orei a treia au venit chiar începând din momentele cruciale, mai ales la nivelul scorului. Evitând, așadar, posibilitatea critică a unui major deficit, capul de serie cu numărul 6 a demonstrat că poate să se impună în orice condiții.

Căldura intensă, forța sau spiritul de luptă permanent din partea oponentelor nu au reușit să împiedice un parcurs absolut excepțional. El s-a apropiat (la peste o oră și jumătate locală după miezul nopții dintre sâmbătă și duminică) la doar un pas de performanța pe care Irina Spîrlea a izbutit-o, în 1994 și 1995. Pe partea opusă a tabloului, raportat la reprezentarea românească a actualei ediții, lucrurile s-au desfășurat cel puțin la fel de interesant. Pentru țara gazdă, speranțele au fost mari dintr-o prezență evident largă, în general tânără.

Lucia Bronzetti este una dintre exponentele care au început să acopere vizibilitate WTA chiar în Sicilia, nu mai departe de anul precedent. În 2021, așadar, chiar finalista Gabriela Ruse i-a oprit ascensiunea spre careul de ași. Între timp, evoluțiile ei mai ales pe zgură au continuat să se dezvolte, peste 12 luni imaginea confruntărilor strânse fiind diferită. Sprijinul tribunelor s-a dovedit instrumental în victoria tinerei din Rimini împotriva lui Caroline Garcia, respectiva partidă semnalând un alt duel la ore nocturne absolute.

În continuare, compatrioata Jasmine Paolini a plecat drept ușoară favorită într-o primă semifinală la fel de halucinantă precum a doua. Junioarea de excepție a anilor precedenți a reușit să se regrupeze exemplar după ce a cedat un set inaugural fără să închidă un game în favoarea ei. Cealaltă peninsulară a început să piardă serios din inițiativă și concentrare, permițându-i mai tinerei adversare să reintre cu șanse în calcule. O manșă decisivă cu foarte multe răsturnări a văzut-o pe Bronzetti menținându-și mult mai bine cumpătul, deși nu a atins tocmai nivelul maxim.

Oricum, finala WTA de debut a fost asigurată, chiar în țara natală, fapt ce i-a conferit un evident avantaj, însă doar unul dintre ele. Modalitatea în care partida precedentă a Irinei Begu s-a încheiat a semnalat o perioadă a repausului de maximum 17 ore, semifinala încheindu-se fără probleme la startul duminicii. Într-o așa dinamică, esențial de urmărit a fost modul în care sportiva din București își mai putea debloca resursele. Învinsă în Cleveland în vara precedentă de Anett Kontaveit, Begu a căutat să i se alăture unei formidabile Bernarda Pera, care a depășit-o pe estonă în finala paralelă de la Hamburg.

Pe lângă coordonatele fizice, probabil că publicul, pentru prima oară partizan când bucureșteanca s-a aflat pe terenul central, a reprezentat imensul factor suplimentar ce trebuia înfruntat de atleta net mai bine clasată. La startul ultimei seri, tatonarea nu a durat foarte mult, în condițiile în care timpul a părut să se așeze, după cum reiteram, în defavoarea tricolorei. Mingiile de break au venit imediat, încă număr 45 mondial preluând inițiativa cât s-a putut de rapid.

Minutele inaugurale au părut să se evidențieze total sub controlul ei, o dublă greșeală inoportună venind în sprijinul peninsularei de a intra pe tabelă. Din fericire, senzația a fost aceeași, că mai tânăra combatantă s-a arătat pe alocuri depășită de miza întâlnirii, mai ales la capitolul raliurilor cruciale, foarte lungi. Treptat, un debut greoi pentru ambele sportive s-a transformat în zeci de minute agonizante în dreptul reprezentantei gazdelor. Aproape 40 de minute au fost necesare pentru ca Bronzetti să-și treacă în cont un prim joc pe propriul serviciu. În respectivul moment, soarta setului prim era deja decisă. Foarte interesant este și că atitudinea în general încordată a capitolinei până duminică a dispărut atunci când a fost mai mare nevoie.

Fără niciun dubiu, exponenta mai sigură pe propriile atuuri era cea care a plecat favorită la startul jocului. Ea se afla la un pas de momentul glorios al actualului deceniu în carieră, iar cu toate că peninsulara a mai răsturnat două deficite în săptămâna siciliană, aspectul jocului părea a-i oferi puține șanse. Intensitatea româncei a continuat să fie uluitoare, luând în calcul elementele petrecute în noaptea precedentă. De cealaltă parte, sportiva care a avut mai mult timp la dispoziție pentru refacere și-a putut ridica nivelul la timp. Atunci când șansele s-au ivit, replicile în mare măsură magistrale ale Irinei nu i-au permis să se agațe de jocuri ușoare.

În schimb, pentru prima dată în întreaga competiție, dacă priveam spre tabelă, tenisul capului de serie 6 a arătat virtual indestructibil, de la un capăt la celălalt. Deși la un moment dat, o  impresie ușoară a minusului de energie s-a remarcat, toate deciziile corecte au venit atât în atac, cât mai ales pe fond defensiv. În fiecare moment înconjurat de dubiu, soluționarea a venit mereu la timp și mai eficient comparativ cu toate rundele anterioare. Mica tentativă pentru revenire din partea Luciei Bronzetti nu a reușit să o aducă suficient de aproape, momentul triumfului pentru româncă devenind inevitabil, la o oră mult mai prietenoasă decât a semifinalei.

Pentru majoritatea celor șapte zile de concurs siciliene, noua campioană a oferit impresia că nu va permite niciunui obstacol să o depășească. Ele au fost într-adevăr foarte multe, însă finala s-a dovedit într-adevăr cel mai ușor dintre ele, încheiată cu un dublu 6 – 2, ce expune expresia controlului. Brusc, prin intermediul unei ultime lovituri transformată cu panaș în al doilea as, aventura a pus capăt unei pauze de peste cinci sezoane. Atunci, protagonista arenei centrale triumfa pe terenurile de zgură din orașul natal. Însă, considerând modalitatea desfășurării spectacolului sicilian, circuitul pare să fi asistat la cea mai completă săptămână din carieră.

Beneficiind și de sprijinul unei părți a familiei sale, Irina Begu a ținut să nu uite că circuitul WTA a fost reluat chiar în Country Time Club, în 2020. De la începutul perioadei pandemice și până acum, cel mai dulce moment a venit la Palermo pentru eleva lui Victor Crivoi și Gabriel Moraru care și-a adăugat în sfârșit al cincilea trofeu individual în palmares. Dacă laureata din proximitatea Mediteranei ar fi continuat fuleul spre Varșovia, ar fi făcut-o din postura celei de-a doua jucătoare (în clasament) a României; după un parcurs memorabil pentru iubitorii tenisului.

Surse:

https://www.gsp.ro/sporturi/tenis/wta-palermo-irina-begu-lucia-bronzetti-live-669818.html