Concluzie excepțională pentru un Masters Londonez vulcanic în 2022 și Neil Robertson
Un argument pentru care snookerul este un sport dăruit primordial publicului a fost prezentat într-o demonstrație desăvârșită, în revenirea la Alexandra Palace. Pentru opt zile de intensitate enormă, celebrul Masters și-a mai adăugat un capitol în istoria memorabilă, extinsă la aproape o jumătate de secol.
Din nou finalist, prin cele mai dramatice circumstanțe cu putință, după două snookere recuperate uluitor în jocul decisiv cu Mark Williams, Neil Robertson nu a ezitat în a-și trece în cont pentru a doua oară trofeul invitațional de cel mai mare prestigiu. Într-un ultim act la fel de zgomotos precum întreg turneul, datorită suporterilor londonezi, stângaciul australian l-a depășit pe Barry Hawkins cu 10 – 4, obținând un titlu ce i-a mai aparținut în urmă cu exact un deceniu.
Atunci când condițiile se îndeplinesc pentru creșterea performanțelor la nivel înalt, calitățile ajung să iasă la suprafață. Des, vom tinde spre curajul absolut, care să i se alăture deprinderilor tehnice. Totodată, însă, ne vom îndrepta atenția către adrenalina venită din numeroase direcții. Energia este capabilă să schimbe orice context competitiv, intrinsec sau nu, către secvențele devenite absolut aparte. De-a lungul spectrului individual, avem de-a face cu schimbări, însă o importantă cheie rămâne gestionarea elementelor ce nu sunt mereu sub controlul protagoniștilor. La prima vedere, s-ar putea spune că rolul suportului nu se extinde atât de mult, însă lucrurile ajung să stea invers. Mai ales în prezentul complicat, plusul este relevat tocmai prin creșterea aprecierii, știind că fiecare ocazie va arăta probabil diferit.
Orientându-ne în actualul debut de an, vom repera că nu doar atleții, dar și martorii lor, reușesc să fie implicați. Exemplele sugerează multe destinații favorabile, chiar dacă situația epidemiologică se poziționează încă departe de o reală zonă a confortului. Peste oceane, tabloul arată ceva mai pozitiv deși, cel mai important eveniment al sferei australe se remarcă, în cele din urmă, printr-o capacitate limitată a asistenței.
Doar că, dacă tenisul își începe drumul spre secvențele de vârf, la Australian Open – acolo unde Jaqueline Cristian și Gabriela Ruse și-au obținut impresionat primele lor victorii ale carierelor de simplu; ele urmând chiar să se înfrunte la dublu – alte ramuri tocmai își încheie ocazii aparte. Snookerul, poate chiar mai evident decât ar face-o sportul alb recent, are nevoie de public, nuanța suplimentară magiei petrecute la mesele de joc. Absența lui transformă disciplina, iar impactul perioadei pandemice a fost evident. Însă și mai remarcabil, pare să fie conceptul subliniat când pasionații se reîntorc în tribune, după numeroase luni ale așteptării.
După cum știm, stagiunea precedentă s-a dovedit alterată, însă, chiar și într-o perspectivă relativ sumbră, au existat motive ale speranței. Punctul de cotitură asupra maeștrilor tacului s-a dovedit Campionatul Mondial. După finala sa, prima confruntare desfășurată la capacitate maximă a spectatorilor într-o perioadă de peste 13 luni, contextul a mers gradual spre normalitate.
Prin urmare, actuala campanie s-a bucurat de secvențe asemănătoare celor clasice, pre-pandemice, începând din luna august, iar auspiciile au rămas favorabile. Alt constant element de ținut seama s-a înregistrat și la capitolul locațiilor. Tranziția către noul an s-a realizat fără dificultate, în interiorul Marii Britanii, cel mai probabil caravana urmând a părăsi finalmente Insula când cel mai important spectacol snookeristic din Germania va reveni la Berlin.
Până acolo însă, o mare ocazie similară s-a ivit pe postavul verde într-o altă capitală, referindu-ne la metropola londoneză. Deși ea nu organizează spectacolul pentru trofeul suprem, grandoarea orașului pentru șahul bilelor se remarcă permanent datorită argumentului celui mai important dintre turnirurile invitaționale. Respectivul titlu survine dintotdeauna, în istoria disciplinei, Mastersul, întorcându-ne în timp pentru 48 de ani.
Ceea ce va rămâne permanent distinctiv pentru o competiție ce nu acordă puncte în clasamentul mondial este formatul. Câteva schimbări și-au făcut bineînțeles loc în timp, însă ștacheta a fost menținută la cel mai înalt standard, primii șaisprezece componenți ai ierarhiei alcătuind de obicei tabloul principal. Excepțiile conțin inclusiv un caz din actualul sezon, Luca Brecel pătrunzând în Top 16 după concluzia Campionatului Regatului Unit, ultimul reper de calificare pentru a doua stație din celebra serie a Triplei Coroane.
Exclusiv jucătorii de clasă mondială, așadar, pot fi suficient de norocoși pentru a pătrunde în măcar o ediție a turneului capitolin. Numele imense au inscripționat lista câștigătorilor, pentru trofeul ce i-a adoptat, între timp, moștenirea lui Paul Hunter, cel care s-a impus în trei rânduri doar în joc decisiv, referindu-ne la intervalul 2001-2004. La scurtă vreme după ce destinul a hotărât un alt drum pentru unul dintre marile talente ale actualului mileniu s-a luat în calcul ca distincția să îi rămână permanent conectată, procedură finalizată oficial abia în anul 2017.
Precum reiteram anterior, pentru aproape cinci decenii, orașul gază pentru The Masters nu s-a schimbat, intervenția pandemică aducând competiția pentru prima dată în afara Londrei în 2021. Atunci, la Milton Keynes, fără public în Marshall Arena, Yan Bingtao a completat cel mai important moment din tânăra sa carieră, ridicând celebrul suport triunghiular după finala dramatică, decisă cu John Higgins.
De atunci, a fost clar excepționalul nou exponent al Chinei va avea oportunitatea să deschidă următoarea ediție, din postura campionului en-titre. 12 luni mai târziu, revenirea către deosebitul Alexandra Palace nu a mai fost negată, iar consecințele s-au remarcat încă din disputa inaugurală. Pasionații snookerului din Londra și-au arătat un entuziasm absolut la fiecare intrare în arenă pentru Bingtao și Mark Williams. Dezamăgirea nu a venit întrucât legenda din Țara Galilor a produs o evoluție de-a dreptul impresionantă în repriza a doua a întâlnirii inaugurale, care s-a încheiat în favoarea sa, după un început superior al adversarului său din Asia.
Fără deținătorul trofeului, a devenit limpede, dacă mai era nevoie că oricine își va găsi ritmul posedă o șansă de a se impune, iar pretendenții nu au fost puțini. Ca de fiecare dată, în ceea ce privește jucătorii deveniți sinonimi cu istoria disciplinei, numeroase borne au ocazia să fie bifate în săptămâna celor 16. Simpla prezență pe tablou i-a conferit lui John Higgins recordul de prezențe formale în competiție, extins la 28, cu una în plus față de Sir Steve Davis și Jimmy White.
În oricare an în care va dori să participe, exceptând o imensă ispravă neașteptată, Ronnie O`Sullivan ar putea să devină atât cel mai tânăr, cât și cel mai vârstnic învingător al competiției ce deschide anul competițional. Semnul de întrebare va rămâne și de-acum în dreptul celui mai de succes combatant din istorie la Masters (cu opt distincții), în condițiile în care Neil Robertson a reușit să își ia revanșa pentru finala cedată în decembrie la Grand Prix-ul Mondial, după întâlnirea din sferturi.
Dacă analizăm în general prima jumătate a stagiunii în curs, australianul menționat mai devreme a demonstrat că nu poate fi exclus din calculele niciunui turnir, datorită prestațiilor sale consistente. El a avut nevoie de jocul decisiv pentru a-l devansa pe John Higgins în finala Openului Englez, urmând să cedeze la finalul lui 2021 în fața sextuplului campion mondial. Dar, drumul remarcabilului reprezentant al Antipozilor spre ceea ce s-a transformat a patra finală londoneză a carierei s-a arătat chiar mult mai greu imaginabil.
Depășindu-l mai întâi pe Anthony McGill, învingătorul de la Crucible din 2010 nu i-a permis apoi lui Ronnie să preia controlul tabelei în niciun moment, spre deosebire de ultimul act din Coventry. Rămânând calm, biletul în semifinala cu Mark Williams a fost acontat. Acolo, spre extazul total al tribunelor, a fost nevoie de o departajare printr-un joc decisiv ce va intra în istorie. Cu două snookere de cedat adversarului, galezul a evitat inclusiv trimiterea unei bile negre în buzunar, ce aștepta pe marginea sa un eventual fault (fiind lipită pentru multe minute de ultima dintre bilele roșii).
Însă, ultimele patru puncte de penalizare necesare au venit pentru Robertson în urma unei lovituri aparent mult mai simple, executate incorect cu efect de triplul campion mondial. Mai mult, acesta i-a lăsat și masa la dispoziție australianului, care nu a putut decât să răsufle ușurat pe masă după ultima lovitură a unei confruntări absolut unice, ridicată de susținători la un alt nivel. Barry Hawkins, unul dintre favoriții locali, a fost complet de acord cu respectiva notă, precum toți ceilalți combatanți la Alexandra Palace.
Pentru englez, celebrarea a fost și mai intens remarcată, mai ales după propria confruntare semifinală tranșată la capătul ultimului duel, contra lui Judd Trump. Anterior, niciunul dintre cei doi finaliști ai ultimei ediții de Campionat Mondial, Shaun Murphy și Mark Selby, nu i-au putut contesta superioritatea. Șoimul a sperat să înainteze la fel de bine în confruntarea duminicală, încercând să evite deznodământul singurei sale finale a Mastersului, cedată cu 10 – 1 împotriva lui Ronnie O`Sullivan. Rezultatele precedente i-au oferit așteptări, însă trofeul a presupus o altă provocare.
Pentru Neil Robertson, combatant ce a mai simțit gustul coroanei invitaționale în urmă cu exact un deceniu, misiunea nu avea cum să fie superioară ca dificultate psihologică celei din penultimul act. Drept urmare, el a fost condus doar o singură dată de-a lungul întregii partide, aspect consemnat după un lung prim joc, început cu o confuzie la lovitura de deschidere. Adversarul său a continuat să rămână amenințător, în ciuda faptului că niciun jucător nu a evoluat la capacitate maximă, după semifinalele realmente istovitoare evocate. Evidența s-a format în numeroase vizite scurte la masă, favorabile teoretic jucătorului din Albion plecat cu a doua șansă.
Chiar și așa, punctul psihologic a apărut pe undeva foarte rapid, în debutul părții a doua din repriza inaugurală. Londonezul a părut pe cale să revină în avantaj. Însă atingerea bilei verzi cu mâneca – remarcată de prima arbitră într-o finală a Matersului originară din spațiul est-european, tânăra reprezentantă a Bulgariei, Desislava Bozhilova – i-a oferit nu doar punctele snookerului de care avea nevoie, ci și o poziție de free-ball favorabilă adversarului. Închiderea mesei a urmat respectivei mari neatenții, reperul Oceaniei profitând pentru a construi ascendent. Deși Hawkins a oferit senzația că poate răspunde, diferența fiind minimă la final de sesiune inaugurală, al cincilea cap de serie și-a reglat ținta execuțiilor de distanță, începând cu secvența de seară.
Fiind obligat să răspundă cu vizite prompte la masă pentru a păstra șanse la o revenire, finalistul de la Crucible din 2012 a irosit șanse importante, oponentul său urmând să profite cu mai mare atenție de fiecare ratare. Acumulând un grad al încrederii sporit, vizibil de la joc la joc, învingătorul din urmă cu 10 ani a fost hotărât să nu cedeze inițiativa. Pauza finală dintre reprize a consemnat întâia oară un ecart de patru lungimi, favoritul al 11-lea nereușind să mai găsească o consistență impetuos necesară.
În ciuda scandărilor devenite frenetice din tribunele Ally Pally, deznodământul a devenit inevitabil la capătul unui break de 114 puncte. Tunetul de la Antipozi a parafat printr-o altă singură vizită scorul unui act ultim încheiat fără emoții, cu 10 – 4. De la triumful din 2012, au venit și alte șanse londoneze pentru Neil Roberston. Într-o ipostază obișnuită, cea atribuită ediției actuale ar fi putut la fel de bine să nu existe, dacă nu aveam parte de o semifinală încheiată fără seamăn, contra lui Mark Williams. Al doilea trofeu al Mastersului pentru sportivul de 39 de ani, primul cu amprenta Paul Hunter atașată lui, a venit datorită unui episod unic, într-o atmosferă apreciată unanim drept memorabilă, în capitala Marii Britanii.
Fiind foarte des la mare depărtare de orașul său natal, actualul epicentru al tenisului, Melbourne, eroul revenirii celui mai important turneu de snooker invitațional la Londra s-a bucurat cel mai mult, alături întregii familii într-un mediu dorit de orice artizan al tacului. Simbolul revenirii spre normalitate este deseori amintit prin urale, iar London Masters 2022 a remarcat din nou entuziasmul maxim însoțind marii performeri între bilele roșii.
Surse:
https://www.gsp.ro/sporturi/snooker/neil-robertson-l-a-maturat-pe-barry-hawkins-masters-652046.html
de Mihail Radu Severineanu 25 Ian 2022 08:22