Mai ales în prima repriză, reeditarea duelului din Grupa F a adus total spectacol, între Croația și Maroc. Într-un joc ce a arătat incomparabil mai bine decât primul, pentru fotbaliștii lui Zlatko Daliić golul de generic reușit de Mislav Oršić a făcut diferența.

Succesul cu 2 – 1 al ex-iugoslavilor a consemnat continuarea unei serii incredibile, în care bătrânul continent nu a mai cedat vreo finală mică din 1978 încoace. Maroc a rămas în consecință cu a patra poziție drept cea mai bună performanță a Africii pe scena competiției-reper a fotbalului.  

În ceea ce se putea considera până nu demult inima deșertului, mingea rotundă a avut un drum aparte, cu destul timp înainte ca anunțul oficial să declare curs Peninsulei Arabă. Puține au fost excepțiile începând din grupe unde să nu contabilizăm fabuloasele răsturnări de situație ale jocului de cea mai mare intensitate. Răspunsul în plan larg asupra celor mai importante întrebări au început să arate conform așteptărilor.

Dar, aspectul respectiv nu a însemnat, fără vreo îndoială, că actualul Campionat Mondial nu și-a rescris cu adevărat povestea sub dozele neașteptatului. În majoritatea situațiilor, rar vom găsi o dinamică a mult râvnitului careu de ași care să arate mai puțin interesant. Iarna din 2022 ne-a purtat la un alt nivel, dar în parte mulțumită echipelor care, pur și simplu, au reușit să își maximizeze fabulos potențialul. Din setul celor 32 de grupări, va fi imposibil să spunem că cea care simbolizează vechiul Atlas se regăsea în zona superioară.

Chiar dacă, aruncând o largă privire asupra fotbalului de nivel suprem în Africa, vom remarca ideea că Marocul a spart multe bariere – printre care inclusiv primul punct obținut, cu 52 de ani în urmă – așteptările continentului nașterii omenirii, veneau din alte direcții. Însă, precum a fost cazul și în 1970, leii au reușit să dea peste cap aproape orice calcule. Totodată, a fost la fel de greu să intuim că va fi posibil că destinul prilejuit de program să se repete complet în dreptul marii revelații a turnirului.

Însă, de la cea dintâi și până la ultima întâlnire, conturată împotriva aceluiași oponent, o cale memorabilă s-a dezvoltat pentru grupul poate eterogen, dar perfect unit al Marocului. Precum a fost nevoie să realizăm de-a lungul unei luni întregi, pentru a porni spre mari înălțimi va fi nevoie de o singură scânteie. Curajul expus printr-un debut reușit a purtat elevii lui Walid Regragui mai departe, către a crede cu adevărat posibilități grozave. Deja tehnica și dezinvoltura au devenit greu rezistibile pentru aproape orice adversar, începând cu Belgia, Semnalul clar era complet printr-una dintre cele mai debordante calificări obținute din grupe, însă senzația și realitatea corespundeau că factorul tensiunii nu avea să fie deloc plasat asupra lor.

În schimb, necunoscuta se poziționa în dreptul mult mai titraților adversari, dacă o defensivă atât de clar organizată va fi neutralizată. Pentru început, părea că misiunea mai ușoară va rămâne în dreptul Spaniei, dar adevărul a devenit tot mai dureros pentru toreadori pe măsură ce am avansat. De notat a rămas și precizia avută de la punctul cu var, iar o asemenea dovadă de calm lansează într-adevăr aventuri. Portugalia a părut pentru multe minute neutralizată chiar mai clar, prin comparație cu vecina din Peninsula Iberică.

Rezultatul final a fost stabilit devreme într-o partidă cu aer, indiferent de care i-ar fi fost finalitatea. Până atunci, absolut niciun adversar nu trimisese balonul în plasa lui Bono, statistica schimbându-se doar în cadrul semifinalei.Varianta scurtă a primului duel din istorie contra Franței se poate descrie prin concluzia unui gol primit mult prea rapid. Va fi greu să analizăm ce s-ar fi putut întâmpla dacă tabela a fi rămas egală pentru mai mult timp, dar un lucru a fost cert.

Deși elanul publicului partizan s-a mai domolit, printr-o comparație cu un rezultat de 0-0 persistent, outsiderii nu au făcut altceva decât să arate că merită fără îndoială poziția pe care au obținut-o. În fapt, prea puțini martori ai semifinalei vor putea spune că superioritatea campioanei mondiale a fost uriașă.

Înfrângerea nu a șters cu nimic o imagine de excepție, din partea pierzătoarei care a arătat mai bine în propriul penultim act. Însă, inclusiv pentru veterana formație a Croației, așteptările se resetau pentru o ultimă reprezentație cu miză uriașă. Duelul pentru o medalie nu era un obiectiv care să se întrevadă la modul serios, mai ales precum au arătat tabloul și debutul ex-iugoslav la Doha. În același timp, o aură a unei vicecampioană mondială în exercițiu încă, nu va trebui niciodată lăsată de o parte.

Pe măsură ce am avansat în faza grupelor, am văzut cum într-un fel sau altul, formația care onorează celebrele tricouri în carouri a trecut de orice piedică, printr-un joc mai puțin ofertant la o primă vedere. Nici excepția remarcată împotriva Canadei, în poarta căreia s-a înscris mai mult decât în restul turneului la un loc, nu s-a datorat doar jocului mai agresiv al ex-iugoslavilor. Tocmai curajul ofensiv al nord-americanilor, poate peste măsură, a facilitat o victorie clară pe tabelă. 24 de zile mai târziu, niciun alt succes croat nu a mai fost înregistrat într-o partidă, dacă ne rezumăm la durata normală a unei partide.

Însă, începând cu Belgia, fiecare dintre confruntări a fost abordată cu atitudinea de totul sau nimic, ce a convenit atât de mult grupului lui Zlatko Dalić. Marele plus al experienței i-a susținut pe jucători până la sesiunea penalty-urilor care a însemnat calificarea în sferturi. Apoi, din nou abordarea aparent minimalistă a izbutit să aducă Brazilia până într-o zonă critică. S-a dovedit deosebit de important că momentul psihologic al deschiderii scorului de către Seleção a fost anulat cumva contra cursului jocului. Înaintea minutului 120, devenea evident care tonus va fi superior în Lusail, iar la lovituri de departajare, europenii au prevalat o dată în plus.

În schimb, o parte a pasionaților au intuit că energia consumată împotriva echipei ghidate de Neymar și Tite, ar putea fi prea mare pentru a rezista și în fața Argentinei.Senzația unui joc echilibrat a existat, dar în clipa deschiderii scorului, toată planificarea unui joc fără goluri a fost anulată. Iar, precum mai devreme am amintit, Croația nu a arătat la fel de bine având șansa a doua și fiind nevoită să vină din spate. Fără răspuns pe termen lung în niciuna dintre fazele jocului primei semifinale cronologice, Croația a cedat până la urmă, fără drept de apel. Însă, pentru Luka Modrić mai ales, dar și pentru ceilalți colegi, șansa unei noi medalii mondiale încă exista. Pentru a captura bronzul, impresia a fost că formația care a mai atins și finala mică din 1998, încheiată cu victorie, avea nevoie să facă ceea ce nu a putut în prima confruntare a competiției.

Când nimeni nu putea să prevadă povestea Grupei F în general, Maroc a oferit unul dintre primele reale rezultate neașteptate. Desigur, rezultatul a fost unul nul, însă forța defensivă africană a descoperit atunci o rampă care să-i lanseze foarte departe pe exponenții unei mândre națiuni arabe.

Este drept, a fost nevoie și pe 23 noiembrie ca intervențiile lui Bono să iasă în evidență, dar respectiva remiză transmitea un semnal puternic, cum țara de la granița continentelor avea propriile argumente. Luând în seamă atât confruntarea lor inițială contra balcanicilor, dar și restul aventurii, a devenit aproape imposibil să determinăm o favorită, în ultimul joc programat pe Khalifa International Stadium. Precum în fiecare altă ocazie, mareea roșie din tribune nu avea să înceteze deloc intensitatea, întrucât performanța absolută a istoriei rămânea încă în joc. Mai mult decât atât, garanția nu este existentă pentru Leii din Atlas că s-ar mai putea apropia de asemenea înălțime a fotbalului.

Pentru o ultimă dată, avantajul figurat al unui teren propriu se pregătea să influențeze din startul său, întâiul joc pentru bronz cu implicare din Africa.S-a arătat dificil pentru oricare adversar să găsească variante pentru a merge spre poarta lui Yassine Bounou. Debutul sâmbetei decisive putea aduce însă un autogol de zile mari, tocmai de la grozavul portar al Sevillei. Degajarea sa paralelă cu linia de fund a reprezentat totuși un prim moment periculos pentru colegii săi din apărare. O schemă interesantă din prima fază fixă adversă a adus și reușita remarcabilului Joško Gvardiol. Fundașul central de 20 de ani – acum cel mai tânăr marcator al țării sale la un asemenea nivel – a plasat ideal lovitura de cap pentru o a doua deschideri de scor rapidă și defavorabilă marocanilor.

Marea diferență față de jocul cu Franța a reprezentat-o rapiditatea reacției pe tabelă, una care a fost facilitată și adversari. La doar două minute după ce au primit golul, africanii au profitat de o fază fixă. O deviere total nefericită a lui Lovro Mejer i-a oferit șansa facilă de egalare lui Achraf Dari, care nu a ezitat. Nu ne aflam în minutul 10, iar deja celebrul statut al spectacolului din finala mică era deja confirmat. A fost de așteptat ca după asaltul de debut, dinamica să mai scadă, dar Mislav Oršić și Marko Livaja au semnat alte ocazii rapide.Apoi, a venit și rândul lui Luka Modrić să pună în pericol buturile rivale, dar Bono a fost atent pentru a respinge în doi timpi.

În general, câștigătoarea Grupei F a preferat să nu se aventureze prea mult în ofensivă, însă a pus destule probleme pe contre. Devierea lui Youssef En-Nesyri dintr-un nou corner bine executat nu a găsit cadrul porții lui Dominik Livaković. Cu ceva emoții, ex-iugoslavii și-au putut relua acțiunile, urmând ca perioada dinaintea pauzei să aducă una dintre execuțiile turneului. Dacă anterior nu izbutise să cadreze încercările de la distanță, Mislav Oršić avea să o facă de o manieră fenomenală, după o acțiune prelungită. Execuția de mare finețe și precizie a atins mai întâi bara, dar l-a depășit pe Yassine Bounou pentru a oferi un plus de liniște medaliatei de argint din Rusia în misiunea de a nu părăsi podiumul competiției.

Pentru a încurca respectivele calcule, era nevoie de o altă replică din tabăra lui Walid Regragui, destul ce clar dominată la nivelul incisivității în atac.Imediat după reluare, tendința a rămas aceeași, în condițiile în care autorul celei de-a doua reușite croate nu a fost departe să realizeze dubla cu un alt șut de la distanță. Alte momente ale presiunii au urmat în defensiva leilor, însă gradual lucrurile s-au liniștit pentru ambele formații, pe un fond fragmentat.

Cauza multiplelor accidentări a conturat și ceva mai puține faze cu potențial, până la intrarea în ultima treime a timpului regulamentar. Doar că, o acțiune suspectă de lovitură de la 11 metri în careul marocan, ar fi putut fi urmată de un gol egalizator la cealaltă poartă. Youssef En-Nesyri nu a reușit să fructifice din câțiva metri, în fața lui Dominik Livaković, iar capacitățile marocane de a reveni urmau să se bazeze în principal pe atacantul din La Liga. Până atunci, servit pe un culoar la fel de favorabil, Mateo Kovačić nu a finalizat de maniera dorită în minutul 87, permițând o ultimă speranță Marocului. Regăsit chiar în ultimul minut suplimentar, același Youssef En-Nesyri s-a înălțat formidabil, dar a trimis cu capul doar pe acoperișul porții.

Așadar, datorită unui joc ceva mai activ și mai precis în cadrele hotărâtoare, Vatreni s-au impus la limită și au împlinit o participare remarcabilă, printr-o nouă medalie. Pentru Luka Modrić, prin propriile spuse, ultima participare la Campionatul Mondial ajungea la final într-o dulce manieră.

De-a lungul a trei decenii în care și-a construit destinul independent, națiunea războinicilor în carouri a produs o moștenire deja formidabilă în jocul din iarbă. După clasarea pe poziția a treia la debutul din 1998 și finala din urmă cu patru ani, Croația se regăsește din nou într-un trident mondial completat în Qatar de autoarele capitolului final, Argentina și Franța.