Constantin-Florin Șari, coordonatorul comitetului local de organizare al EURO 2020, a vorbit cu EURACTIV.ro despre planurile și responsabilitatea Federației Române de Fotbal de a fi un lider în domeniul sustenabilității fenomenului sportiv.

De la gazonul pe care se joacă meciurile la paharele din care beau apă suporterii, de la iluminatul stadioanelor la felul în care se deplasează echipele și fanii la meciuri, lumea sportului începe să fie atentă la impactul pe care îl are asupra mediului prin activitatea pe care o desfășoară zi de zi. 

Pentru că această activitate e influențată tot mai direct de schimbările climatice accelerate din ultimii ani. Vedem tot mai multe meciuri întrerupte din cauza temperaturilor ridicate, pentru ca jucătorii să se hidrateze; vedem stadioane cu instalații de aer condiționat în tribune, sporturi afectate de poluarea apelor sau de topirea zăpezii sau sportivi care leșină pe teren din cauza căldurii și deshidratării. Am văzut, acum un an, hectare întregi de păduri cuprinse de flăcări și jucători de tenis care nu puteau respira, în timpul Australian Open. 

Dar și sportul, la rândul său – prin mega-evenimente ca Jocurile Olimpice sau Campionate Mondiale și Europene de Fotbal, prin construcțiile de stadioane sau călătoriile dese cu avionul –, lasă o amprentă asupra ecosistemului și comunităților în care își desfășoară activitatea și de care depinde pentru a exista. Iar această amprentă vine la pachet și cu responsabilitatea de a căuta soluții mai bune pentru viitor.

Unele cluburi sau organizații sportive au înțeles deja asta. Au construit stadioane alimentate cu panouri solare, și-au propus să devină neutre în privința emisiilor de carbon, servesc jucătorilor meniuri vegane sau transformă cojile de semințe de la meciuri în compost pentru ferme locale. Mai mult, lideri ai industriei au înțeles că un sport așa de iubit cum este fotbalul, practicat peste tot în lume, de la nivel de amatori la profesioniști, poate face un pas în plus. Își poate folosi popularitatea ca o portavoce pentru a aduce în dezbaterea publică preocuparea pentru mediu; poate ajunge la un număr mare de fani cu mesaje, proiecte sau campanii menite să-i ajute să-și schimbe comportamentele. Poate ajunge mai ales la copii și le poate transmite de mici importanța unei atitudini eco-responsabile.

În România, Federația Română de Fotbal își propune să-și asume un rol de lider și de exemplu în sustenabilitate, spune Constantin-Florin Șari, coordonatorul comitetului local de organizare al EURO2020 la București, într-un interviu acordat EURACTIV.ro. 

„Ne simțim responsabili să dăm un exemplu”

Impactul față de mediu e o preocupare pentru Federația Română de Fotbal de aproximativ trei ani, spune Șari, care face parte și din departamentul de CSR al organizației. Însă rezultatele acestor inițiative se vor vedea pe termen lung. „Vrem să fim un soi de deschizător de drumuri în mediul sportiv. Problematica mediului are un potențial foarte generos de dezvoltare în România, pe diverse paliere.”

Sunt două direcții principale în care poate avea impact o federație sportivă, spune Șari: prin acțiuni concrete de reducere a impactului și printr-un palier educațional. „Atunci când vorbim de fotbal, putem să vorbim de impactul imediat: în transport, în managementul deșeurilor, în tot ce înseamnă economia energiei. Dar putem să vorbim și de impactul de perspectivă, prin instrumentele educaționale pe care le avem la dispoziție și care joacă un rol la fel de important”.

Interesul federației pentru zona sustenabilității are la bază și o responsabilitate pe care organizația o simte, spune Șari. „Ne simțim responsabili în fața întregului fenomen, a tuturor stakeholderilor implicați, să dăm un exemplu și să ne folosim de toată puterea noastră de diseminare ca acest exemplu să fie cunoscut și urmat. Noi ne dorim să colectăm și să valorificăm tot plasticul care se produce în toate activitățile fotbalistice. Ne dorim ca toate facilitățile pe care se desfășoară fotbalul să fie niște clădiri cât mai prietenoase cu mediul, a căror încărcătură - de consum energetic, de producere de deșeuri - să fie cât mai redusă”.

Câteva acțiuni concrete: scaune de plastic trimise spre reciclare, pahare reutilizabile și proceduri de achiziții verzi

În 2018, FRF a devenit partener într-un proiect european, Life Tackle, prin care își propune, alături de alte federații, autorități locale, universități și companii de management al deșeurilor din Belgia, Italia, Suedia sau Portugalia, să îmbunătățească managementul mediului din jurul meciurilor - prin reducerea deșeurilor, creșterea eficienței colectării și reciclării acestora sau manangementul eficienței energetice - și să contribuie la nivelul general de conștientizare a problemelor mediului în fenomenul fotbalistic, implicând principalii stakeholderi: organizații, cluburi, manageri de stadioane și fani.

Astfel, Federația a implementat deja câteva acțiuni concrete pentru a aduce mai multă sustenabilitate în jurul meciurilor care au loc pe Arena Națională și pe stadionul Anghel Iordănescu din Voluntari: 


  • Reciclarea scaunelor care se rup la meciurile de pe Arena Națională. Există la muncipalitate o procedură de trimitere a scaunelor către o firmă care se ocupă cu reciclarea plasticului, spune Șari.
  • Folosirea de pahare reutilizabile, pentru a reduce cantitatea de plastic. La meciul dintre România și Spania din preliminariile EURO 2020, jucat pe 5 septembrie 2019, FRF a distribuit, împreună cu PENNY, sponsorul echipei naționalei, 20.000 de pahare reutilizabile.
  • Achiziții verzi: FRF a propus o modificare a procedurii de achiziție care presupune ca ofertele care demonstrează că produsele și serviciile lor îndeplinesc criteriile de sustenabilitate să fie recompensate cu puncte.
  • La stadionul din Voluntari, FRF a sprijinit realizarea unui studiu de fezabilitate pentru instalarea unor echipamente de producere de energie regenerabilă pe o nouă clădire care urmează să fie construită.
  • Tot la Voluntari, a fost gândită, înainte de pandemie, o acțiune de înlocuire a paharelor de plastic distribuite la meciuri cu pahare de hârtie. 

Proiectul are și o componentă educațională, care presupune o serie de cursuri despre sustenabilitate pentru angajați și o campanie de informare publică, care urmează să fie implementată în perioada următoare. 

La nivel intern, federația colectează de trei-patru ani selectiv hârtia și plasticul. „Un alt pas e reducerea producției de hârtie și de plastic. Eu sunt un foarte mare susținător al reducerii producției de deșeuri și consumului de energie. Lanțul eficienței energetice pornește de la eficiența producției de energie, iar eu consider că producția de energie a ajuns la maturitate. Nu se va mai produce mai eficient de atât, cu tehnologiile actuale și cu resursele primare de care dispunem. Ceea ce înseamnă că trebuie să ne concentrăm pe transportul și pe consumul de energie”.

Expertiza și bunele practici acumulate în proiectul Life Tackle au avut ca efect și asumarea din partea Federației a unui rol de consultant în discuțiile cu autoritățile și cu stakeholderii implicați în construcția de stadioane. „Suntem într-un dialog consistent cu autoritățile și cu toți stakeholderii interesați în economia stadioanelor pentru a pregăti stadioane mai eficiente și mai puțin împovărătoare pentru mediu”, mai spune Florin Șari.

„Cea mai importantă investiție e în educație”

Sunt și alte proiecte pe care o organizație ca FRF le poate iniția. Există, spune Șari, planuri de reducere a consumului de plastic, în special de PET-uri - în cadrul acțiunilor loturilor naționale, și se caută soluții pentru a crește eficiența energetică a bazelor sportive de la Buftea și Mogoșoaia, prin instalarea de surse de energie regenerabilă. „Responsabilitatea noastră, ca utilizatori de terenuri de fotbal, de stadioane, de baze sportive, de hoteluri, e aceea de a ne asigura că eficiența energetică a acestor facilități este de la an la an mai bună, de la proiect la proiect mai bună”, spune oficialul FRF.

Dar fiecare inițiativă propusă trebuie cântărită bine, pentru a lua în considerare contextul și infrastructura disponibilă. Pentru că unele întrebări implică răspunsuri și acțiuni colective, cum ar fi: Unde se duc și cum sunt valorificate deșeurile colectate separat la un meci? Există piste de biciclete sigure pentru copii, ca ei să poată înlocui mașinile în drumul către antrenamente? Au cluburile capacitatea de a implementa măsurile și proiectele propuse?

„Trebuie să ne gândim foarte serios: ne asumăm un proiect ambițios și care poate să dea anumite rezultate pe care noi le considerăm benefice, și pe parcursul acestui proiect distrugem sau afectăm inițiative din simplul motiv că nu există capacități care să le permită să ducă proiectele și inițiativele noastre.” 

„Trebuie să fim conștienți de faptul că orice lucru, oricât de benefic ar fi el în aparență, trebuie să țină cont de realitatea faptică a celor care vor fi până la urmă afectați de o inițiativă sau alta. O autoritate de reglementare poate să ceara lucruri de la entitățile aflate sub jurisdicția ei, care până la urmă să dăuneze, sub această umbrelă a binelui, mai mult fenomenului pe care-l reglementează. De aceea, orice acțiune și orice inițiativă avem trebuie întotdeauna să fie cumpănită și prin prisma efectelor, dincolo de aria de intervenție.”


O măsură la nivel de grassroots, de exemplu, cum ar fi folosirea de biciclete de către copiii și antrenorii în drum spre antrenamente, ar aduce beneficii mai mari decât o reglementare strictă cu privire la managementul deșeurilor. „Cantitatea de CO2 produsă prin deplasarea automobilelor de acasă la teren pentru 50 de copii poate fi semnificativ mai mare decât cantitatea de deșeuri pe care le putem reduce prin alte mijloace, mai subtile, cum ar fi: distribuirea de recipienți de o calitate mai bună pentru apa pe care o consumă copiii, renunțarea la sticle de apă la PET de 0.5 sau de 2 litri și montarea unor dispensere de apă. Sunt măsuri mai subtile, care nu necesită o alterare majoră a cadrului de funcționare a acelor cluburi, în schimb vin cu beneficii semnificative.”  

Însă pentru un proiect cu un impact mai mare, numărul stakeholderilor implicați ar crește, la fel și efortul de modelare a abordărilor din partea acestora. „Ar trebui făcute piste sigure de biciclete. Ar trebuie să ne asigurăm că forțele de ordine - poliție locală și celelalte agenții implicate în zona respectării legii - înțeleg valoarea asigurării siguranței pentru acei copii care se deplasează cu bicicleta printr-o localitate, inclusiv din perspectiva traficului auto. Ar trebui ca inclusiv cluburile să înțeleagă că trebuie să-și dezvolte aceste activități de siguranță și protecție. Preocuparea pentru mediu trebuie să aparțină unui întreg ecosistem de stakeholderi.”

Astfel că cea mai importantă investiție, crede Șari, e cea în educație și în găsirea unor soluții potrivite. „Soluția cu care mergem către un stakeholder trebuie să fie fezabilă și acceptabilă de către acesta.” 

Responsabilitatea în fața unui prag atât de complex cum este criza climatică e una colectivă, dar și individuală. „Valoarea responsabilității colective e potențată de responsabilitatea individuală. Atunci când vorbim de responsabilitate colectivă, vorbim de programe, proiecte, proceduri, moduri de lucru. Atunci când vorbim de responsabilitate personală vorbim de percepții, de atitudini, de acțiuni. O simplă acțiune care privește doar aruncarea hârtiei în coșul de hârtie și a plasticelor în coșul de plastic dă o valoare semnificativ mai mare și un rezultat semnificativ mai bun procedurii de colectare.”