După ce a reușit să domine atât de clar fazele incipiente ale primei probe în care a fost implicat la Budapesta, 200 de metri liber, performerul român nu a ezitat deloc în ocazia de a deveni campion mondial. Medalia supremă a seniorilor a venit ca o ultimă demonstrație fabuloasă într-un interval al recordurilor de juniori îmbunătățite consecutiv, până la 1.43.21.

În condițiile în care compatriotul său a creat efectiv istoria absolută, Robert Glință nu a reușit să exceleze la proba favorită unde cucerise titlul european în Ungaria. Cei 100 de metri spate au fost încheiați doar cu o simplă calificare în finală, unde s-a clasat pe poziția a opta.

****************

Privim tot mai atent prezentul și vom remarca o reală bulă a dezamăgirii, cât privește multe dintre sporturile considerate din vârful piramidei în România. Însă, deși unele domenii sportive nu se bucură la un moment dat de claritate, există excepții care să îndulcească imaginea. Astfel, dacă există sporturi în care publicul român era obișnuit cu rezultate pozitive, precum fotbalul, care acum produc dezamăgiri pe linie, sunt și unele discipline olimpice în care lucrurile rămân promițătoare, pe alocuri strălucitoare.

Nu de puține ori, în probele cu un impact individual încă major, un singur nume reușește să se sincronizeze cu așteptările întregilor comunități. Iar, când respectivul aspect are loc pe cele mai importante scene, cadrul va deveni de neuitat. În trecut, ne-am orientat des spre echipele naționale de anvergură, în sportul rege sau handbal. Cel puțin în ultimii ani, motivele pentru entuziasm au venit din alte direcții, angrenate mai cu seamă excelenței pe cont propriu.

Trebuie recunoscut faptul că înotul de performanță, în orice formă, nu se prezintă identic precum gimnastica, spre exemplu. Probele de anduranță în apă nu avantajează automat vârstele fragede, evoluția fiind cel puțin una treptată. Se spune de asemenea că angrenarea în contexte de elită va consuma o anumită perioadă, prospectele succesului pășind treptat în carieră. Dar, se întâmplă în același timp ca un exponent principal în direcția inversă să vină din țara noastră; locul unde toate probabilitățile sugerează, după cum am relatat, că excelența acvatică a fost mai degrabă subapreciată.

Prezentul natației a fost sprijinit enorm de ascensiunea superbă a doar doi oameni, în principal. Ei au reușit să ofere încă o dată interesul pentru o ramură masculină ce a adus performanțe notabile în trecut, însă nu tocmai majore. Încă totalul medaliilor olimpice în dreptul României este de una singură, dar entuziasmul în jurul sportului a atins noi cote. Numele la care ne-am referit sunt aceleași precum în ultima ocazie a celor cinci cercuri: Robert Glință și David Popovici.

Dacă primul va avea întotdeauna meritul de a reîmprospăta spiritul din bazin, nu în ochii pretendenților, dar ai privitorilor, al doilea pare să meargă pe o turnantă pe care puțini alți atleți au mai accesat-o, cu precădere în secolul XXI. Un foarte tânăr concurent care a reușit să exceleze în mediul competitiv la orice nivel, David Popovici a găsit și aplicat soluțiile pentru a domina aproape incontestabil la probele stilurilor favorite.

Încă adolescent, Popovici și-a reconfirmat supremația față de orice alt compatriot, junior sau nu, inclusiv pe durata anului în curs. Punctul cheie rămâne însă cel internațional, unde un talent atât de precoce și-a găsi foarte greu comparații în orice eră.

Fără să trebuiască să explorăm mai mult, probabil că cel mai mare sentiment de frustrare încă îl duce la Tokyo, unde doar două sutimi l-au împiedicat pe Popovici să plece acasă cu medalia de bronz. Nu trebuie să uităm că, la Tokyo, vârsta sa încă nu trecuse de 16 ani, iar nivelul competitivității sale urma să meargă numai în sus. Evident, pe lângă talent, este deseori nevoie ca determinarea să fie combinată cu o asemenea motivație a trecutului, pentru ca resursa să nu fie vreodată pusă la îndoială.

Scena pare să se fi așternut la Budapesta, la Campionatele Mondiale Acvatice, care inițial ar fi trebuit să aibă loc în Rusia, dar competiția a fost mutată după invazia Ucrainei de către forțele armate ruse.

La Budapesta, în urmă cu doar un an, Robert Glință și-a înscris și el numele în panoplia natației românești. Cea dintâi medalie europeană de aur a înotului românesc masculin îi aparține piteșteanului, care însă nu a reușit aceeași performanță și la nivel mondial, în 2022.

La specialitatea sa, proba de 100 de metri spate, Glință a obținut ultimul timp de calificare în finală, oferindu-și din nou o șansă precum cea din iarna trecută, transformată la Abu Dhabi într-o medalie mondială de bronz, în bazin scurt. 

Dar la Budapesta, o clasare pe podium nu a fost posibilă, într-o cursă în care Thomas Ceccon a stabilit un nou record mondial. Românul a încheiat la peste două secunde de timpul italianului fără să aibă vreo șansă în a evita ultima poziție.

Trăirile generale nu au fost însă nici pe departe afectate, în condițiile în care publicul știa, chiar dacă nu prin intermediul televiziunii, ce s-a transpus deja: proba de 200 de metri în stilul liber. 

Însă, nicio barieră nu a părut să-i stea în cale lui David Popovici, care și-a obținut culoarul al patrulea la start în finală de o manieră absolut excepțională. Încă din zona seriilor, programate duminică dimineață, s-a remarcat că niciun oponent, teoretic mult mai experimentat, nu i-au putut menține ritmul. Diferența, așadar, a atins proporții realmente enorme, extinse din prima lungime de bazin, traduse în calificări la peste o secundă. Ulterior, semifinalele nu au făcut decât să surprindă și să confirme o poveste identică, David explodând de la start și obținând o detașare completă.

Rezultatul, pe ultima lungime de bazin, a condus la stabilirea celui mai rapid timp din istorie raportat la juniori pe 200 de metri: 1.44.40. Rezultatul respectiv a contat prea puțin deoarece, vorbind de o competiție a seniorilor, tocmai fostul deținător al său, sud-coreeanul Sun-woo Wang, s-a situat al doilea acum la peste șase zecimi distanță de român.

Conform oricărui standard întâlnit în bazin, timpii setați în finală ar trebui să fie, fără vreo îndoială, cei mai buni ai competiției. Desigur, miza a fost enormă, în special la nivel psihologic și istoric pentru Popovici, deoarece România se afla în fața unei prime medalii de aur mondial a natației masculine. În același timp, însă unicitatea momentului nu ștergea consensul că excepționalul combatant din capitală începea cursa ca un enorm favorit. Mai mult decât atât, el a reușit de-a dreptul să se înalțe peste orice fel de presiune, după un start solid. 

Problema de la Jocurile Olimpice a fost lăsată în spate acum și, din nou, opoziția nu a avut nici cea mai mică șansă în a-i face față lui David. Noul maestru al celor 200 de metri a dorit să demonstreze că diferența dintre el și concurență va fi chiar și mai mare, cu resursele la maximum. Oferindu-și întreaga energie pe fiecare sector, ecartul s-a tot mărit, în condițiile în care nici urmăritorul său din Asia nu a avut vreo problemă în a-și asigura argintul.

Dar, timpul lui Sun-woo Wang a fost de 1.44.47, așadar, cu șapte sutimi mai mult decât ceea ce românul bifase în ziua precedentă. Cu cronometrul de pe culoarul patru oprit la un absolut excepțional 1.43.21, un nou record al juniorilor a fost stabilit. Dacă orice dubiu se mai punea asupra unui nou triumf istoric, campionul serii a arătat o prestație de aur, cu cel puțin o clasă peste orice alt rival prezent la 200 m liber.

Prin intermediul abilității, agilității și determinării ieșite din comun, David Popovici a demonstrat că poate domina cu adevărat înotul, încă de la 17 ani. De drept, va fi nevoie să menționăm și că exponenții de clasă ai Rusiei, în frunte cu Kilment Kolesnikov, nu au putut să ia startul în Arena Dunării, unde adevărata bătălie s-a dat pentru poziția a treia.

Campionatul Mondial se află doar la început în Ungaria, dar David Popovici a făcut deja suficient pentru ca vara din 2022 să rămână absolut memorabilă pentru natația din România. La mijlocul ei, se regăsește un fenomenal și simplu tânăr, care într-adevăr, ar trebui să aibă întreaga carieră încă în față, fiind deja categoric, cel mai valoros înotător român.