Încă de la prima sa victorie pe scena mondială a înotului, David Popovici a transformat istoria unei discipline în România. Al doilea pas pentru foarte tânărul concurent din Capitală a fost să își cimenteze mai departe un statut realmente legendar.

El l-a îndeplinit, chiar dacă într-o manieră absolut dramatică.

În ultimele aproape cinci decenii, niciun înotător nu a reușit să-și apropie victoria la 100 respectiv 200 de metri liber. Protagonistul de 17 ani – așadar încă eligibil pentru a stabili recordurile juniorilor – a bifat ambele borne, prevalând într-un finish memorabil.

În absența din finală a campionului olimpic, Caeleb Dressel, dominația învingătorului nu s-a mai manifestat aproape la fel de clar precum în ocaziile precedente. Însă cu minimul plus necesar față de adversari, dublul campion mondial a demonstrat în aproximativ 72 de ore, că poate deveni cu adevărat un reper nemaivăzut în bazinele lumii.

Ca urmare a secvențelor ce vor determina destine, viitorul și excelența, aproape la fel de importantă se dovedește consistența. Des, caracteristica eforturilor deosebite se remarcă drept un rezultat al anduranței. Desigur, la capitolul concentrării, până și cei mai rodați dintre protagoniști ar putea întâmpina dificultăți. Însă calitățile speciale ce se împart în integralitatea spectrului competitiv ajung să realizeze mutările potrivite. Apoi, va fi fascinant să exemplificăm diferențele abordării între disciplinele de interval lung și altele care au nevoie de un moment. Nu trebuie să presupunem, chiar și în asemenea condiții, că pregătirea este mai puțin intensă. Indiferent mizei puse la mijloc, vârfurile sportului rămân tangibile doar cu aceeași dedicație. 

Va fi, așadar, imposibil să nu realizăm comparații între apogeele atleților din țara noastră și moștenirea lăsată de ei în urmă, inclusiv în prezent. Numele de legendă ne vor reveni cu destulă rapiditate în memorie, chiar și din domeniul dominant acvatic, cu Ivan Patzaichin încă în fruntea lor. Totuși, admirația față de figurile legendare se mărește, cu cât timpul a trecut și noile repere au întârziat să vină. Dar, cel puțin în ultimele 12 luni, bucuria este cu atât mai mare, spre prezent.

Se poate reafirma cum natația nu se află printre gândurile majoritare ale pasionaților, pentru sportul major din România. Însă, orice ramură a învățat să crească, în inimile celor ce au devenit pasionați. A fost nevoie, în fiecare situație, de un singur exemplu, dus la standarde uluitoare, pentru ca majoritatea să recunoască un model absolut, poate fără egal. Precum fotbalul a devenit sinonim în primul rând cu Gheorghe Hagi, tenisul s-a centralizat mai recent în jurul Simonei Halep. Urmarea a fost că suporterii au avut permanent un scop, acela de a încerca să fie și mai performanți, în propriile activități.

Cam astfel se poate defini pe scurt apariția unui model, dar în niciunul dintre cazuri, nu putem afirma complet că transcenderea disciplinei în sine s-a realizat. Pare, deși este într-adevăr foarte devreme să ne pronunțăm, că drumul lui David Popovici în universul înotului poate să preia o asemenea traiectorie.

Dacă analizăm atent, uluitor sau nu, în urmă cu aproximativ 12 luni, un real fenomen în bazinele lumii abia începea să primească atenție, deși semnele au venit foarte rapid. Încă de la 16 ani, spiritul competitiv dar și calitatea au intervenit atât de evident, încât actualul exponent al clubului dinamovist a demonstrat că se situează minimum la același nivel cu restul competitorilor seniori de top.

Apoi, pe măsură ce experiența, respectarea rutinelor fizice, dar și calitățile native au fost șlefuite în timp, concluzia a fost că potențialul se va afla întotdeauna în creștere. Primele dovezi majore nu au întârziat, chiar dacă doar una dintre întrecerile olimpice l-au adus aproape de o medalie. Ulterior, cu absolut fiecare oportunitate care a urmat, Popovici a etalat că își poate elibera oricând un potențial care, sincer vorbind, devine greu de crezut că este accesibil prea multor colegi de circuit.

În condițiile în care ne putem exprima astfel, realitatea nu este construită decât din dovezi și mai puternice că adolescentul din Capitală arată deja completitudinea unul atlet aparte. Niciun context unde un debutant va opera la rang profesionist nu este ușor de abordat, pe absolut orice plan al sportului. Excepțiile sunt foarte puține, iar românul ajuns acum la 17 ani și nouă luni, a continuat să convingă; el face parte din acea categorie selectă, de unde excelența este de nestăvilit.

Desigur, odată ce în palmaresul său mondial și-a făcut loc deja o medalie de aur la Budapesta, prin intermediul celei de-a patra performanțe din istorie la 200 de metri, uluirea și întrebările continuă. Până atunci, însă, în absolut niciun moment al primei sale probe de specialitate, o replică evidentă nu a părut să îi poată fi pusă în cale. Iar, pe lângă orice dietă care ar putea fi adusă în discuție, etica antrenamentului nu face decât să asigure redeschiderea permanentă a unui talent incredibil.

Efortul este completat de o constituție corporală uimitoare – despre care nu trebuie să uităm că se află încă în dezvoltare – echivalentă unei agilități pe măsură. Aceste aspecte ne oferă imaginea prezentului la care David a ajuns, datorită pasiunii începute inițial pentru înlăturarea problemelor medicale. Pare aproape neverosimil că cel mai valoroși înotători ai momentului, incluzându-l aici și pe Robert Glință, au ajuns în bazin aparent accidental. Dar, întorcându-ne la cel mai tânăr dintre români, impactul produs de el, referindu-ne mai ales la adversari, este realmente incredibil.

Aproape că fiecare dintre ei deține o experiență în plus enormă, însă respectivul fapt s-a dovedit practic irelevant în prima probă a stilului liber masculin. Atunci, niciun alt concurent nu a reușit să-i pătrundă măcar în aceeași jumătate de secundă, în sesiunile care într-adevăr au contat. Mai mult, când ne-am întors asupra finalei, lucrurile au arătat, după cum am văzut chiar și mai clar, dominația fiind absolută.

În continuare, cea mai valoroasă medalie pentru natația românească – doar prima în contul masculin din întreaga istorie a campionatelor mondiale – nu a fost nici pe departe ultima stație la Budapesta. Dar, contextul întrecerii de 100 de metri liber s-a prezentat categoric mult mai interesant. Aici, ne putem orienta nu doar din perspectiva proaspătului învingător pe distanță dublă, ci și din cadrul adversarilor. Fără îndoială, cele două lungimi standard de bazin formează în continuare încercarea iconică a bazinului, unde un titlu cimentează moștenirea.

Continuând perspectiva anterioară, garnitura de elită i-a inclus, bineînțeles, numele celebrului Caeleb Dressel. Trebuie amintit că americanul ajuns la 25 de ani a fost deja recunoscut pe bună dreptate ca unul dintre performeri absoluți de la Tokyo. În fiecare cursă în care a participat, sportivul din Florida și-a demonstrat deplina superioritate, conducând spre medaliile locului întâi de fiecare dată. Însă, în 2022, provocarea a părut să îi survină chiar și lui, la un complet alt nivel. Notabil a fost că, deși David Popovici a încheiat respectiva cursă olimpică pe ultima poziție, el a fost considerat și în vara precedentă amenințarea de prim rang.

Prezentul a arătat o imagine foarte clară încă din prima sesiune, întotdeauna considerată mai puțin relevantă în natație. Fără ca vreunul dintre competitori să fi forțat cu adevărat, bucureșteanul și-a arătat capacitățile, ce au părut realmente intangibile. Până și pentru un cvintuplu campion în Japonia pe specializarea stilului liber inclusiv, nu a putut stabili un timp inferior cu aproximativ 35 sutimi lui Popovici. Dacă mai era nevoie de orice demonstrația pentru ca întreaga lume a sportului să fie conștientă că trăiește mai multe decât o simplă istorie națională, ea a venit încă din calificările probei regine.

Oricât de greu ar fi fost de crezut, adolescentul a continuat să domine orice pachet competitiv, format din majoritatea uriașilor favoriți, exceptând exponenții din Rusia. Uluirea deja a părut un sentiment prea mic, dar mai erau secvențe de parcurs până la aparent inevitabila încoronare. Ne-am putut exprima în asemenea manieră, deoarece practic singurul nume ce a arătat că poate crea dificultăți pentru fantasticul junior, a ales să nu forțeze. Caeleb Dressel și-a consultat echipa în privința problemelor medicale care au persistat după serile de 100. Retragerea a survenit drept o decizie absolut normală, în opinia sa, fapt care a indicat un scenariu și mai favorabil, spre marele favorit al clubului Dinamo.

Semifinala secundă a reprezentat altă secvență prin care elevul lui Adrian Rădulescu și-a putut extinde marja, fără a împinge la maxim resursele. Iar, cronometrul a confirmat respectiva tendință, deși competitivitatea s-a mărit pe celelalte culoare. Precum în proba soră, românul și-a confirmat poziția în ultimul act corectând recordul mondial al juniorilor. 47,13 a însemnat o performanță superioară cu minimum patru zecimi tuturor celorlalți concurenți, seara decisivă de miercuri fiind ultimul obstacol.

Notabil, în asemenea momente, este că până și revenirea personală a anului pentru Simona Halep, la Bad Homburg, a trecut în plan secund. Însă, departe de iarba Germaniei, arena maghiară a Dunării a fost pregătită pentru o altă pagină a istoriei, pe culoarul al patrulea. Singurul minus înregistrat pentru român a fost cel al reacției de start, despre care s-ar putea spune că ar fi mai greu de remontat pe doar două lungimi de bazin. Într-adevăr, timpul de start a fost doar al patrulea, iar distanța a fost într-adevăr mai dificil în a fi recuperată. Până la jumătatea distanței însă, doar foarte talentatul canadian Joshua Liendo a atins panoul înaintea românului.

Acum, pentru prima oară pe parcursul întregii competiții maghiare, separația nu s-a făcut nici după momentul întoarcerii, unde combatantul Hexagonului, Maxim Grousset, părea să fie poziționat mai bine. Pentru ultimele mișcări, bătălia pentru aur a părut să se ducă între trei combatanți. Dar până și la cea mai puțin convingătoare prestație a sa, cu aproape jumătate de secundă în plus față de cel obținut joi, David Popovici a semnat prima prestație, la 47,58, cu francezul  de 23 de ani, ajuns cu cinci sutimi în spate. Podiumul urma să fie completat, într-o ipostază enorm de strânsă, de reprezentantul frunzei de arțar.

Nu fără emoții, uluitorul a fost realizat în templul Dunării din Budapesta, autorul său recunoscând imediat că se simte mai mândru de prestațiile anterioare. Cea de miercuri devine însă, fără cea mai mică îndoială, prima ca valoare, tocmai pentru că nu a văzut perfecțiunea, ci plusul determinării aferent doar marilor campioni.

Precum ar fi normal să amintim în continuare, niciun maestru al apei nu a realizat dubla supremă a stilului liber înainte de împlinirea vârstei maturității. În fapt, cele mai importante nume nu au mai reușit să multiplice triumful, raportându-ne înapoi la 1973 și Jim Montgomery. Trebuie să luăm în considerare că nici măcar ajustarea dinspre o întrecere către alta nu este deloc un proces simplu, după cum am văzut.

Datorită traversării fiecărui obstacol cu succes, în plan fizic, tehnic, dar mai ales mental, eroul absolut al bazinului demonstrează resurse și calități incredibile, spre a deveni o adevărată legendă a sportului. Teoretic, niciun element sportiv nu va putea să împiedice o asemenea traiectorie, pentru un deja dublu medaliat suprem la Budapesta.

Explicația ultimei premise se dovedește, încă o dată, că David Popovici nu se află în nicio măsură aproape de vârful carierei, precum el a dorit să reitereze. Prima sa ediție a Campionatelor Mondiale a fost caracterizată doar printr-un singur termen: măreția, chiar și în dificultate. În continuare, presiunea va fi mare, însă, dacă ar fi ca fenomenul român să nu mai realizeze orice alt rezultat, înotul autohton și mondial are deja parte de prestații cu o însemnătate uluitoare.

Surse:

https://www.digisport.ro/natatie/david-popovici-a-castigat-medalia-de-aur-la-100-de-metri-liber-romanul-in-istoria-natatiei-mondiale-1759117