Dacă prima oportunitate spre o superbă medalie a fost stopată uluitor, pentru David Popovici, la 400 de metri liber, Robert Glință și-a asigurat primul o distincție în cont, pe distanța de 50 m spate. Bronzul repetat în 2017 și 2019 a fost finalmente îmbunătățit la capătul întrecerii pe distanța dublă a stilului spate.

Totuși, pentru ca setul complet de medalii să fie acontat pentru România într-o săptămână sub apă fără seamă, a fost nevoie de imperiala demonstrație a lui David Popovici, încoronat dramatic drept campion continental după finala de 200 de metri liber, cea dintâi performanță de aur a carierei la seniori.

Dintre ramurile sportului autohton care nu au avut parte constant de un grad ridicat al notorietății, dar care începe actualmente să atragă negreșit atenția în actuala perioadă este categoric natația. Pentru efortul protagoniștilor, dubiile nu vor exista, judecând faptul că nu foarte mult exemple s-au detașat pozitiv, de-a lungul ultimelor decenii. Tocmai printr-o asemenea abordare, reușitele au devenit cu atât mai importante, tendința începând treptat să se schimbe. În ultimii ani, consistența a devenit prezentă permanent. Într-o disciplină care își reface ștacheta într-un ritm asemănător handbalului inter-țări, spre exemplu, competiții de prim rang având loc în fiecare an, modificările ar putea să intervină și într-un sens negativ. Noi exponenți ai viitorului își fac apariția, căutând să surprindă cu fiecare ocazie, iar acum, respectiva afirmație a fost pusă serios la încercare în nordul continentului.

Până să ajungem acolo, este de remarcat în continuare cât de încărcate au fost doar ultimele șase luni ale înotului. Efectele pauzei forțate s-au transpus desigur, pe fond sanitar, în relocarea celei mai importante dintre competiții pentru anul curent. Însă, misiunile nu au început și nu s-au încheiat pentru protagoniștii bazinelor odată cu desfășurarea Jocurilor Olimpice.

Practic, deși țintele au fost îndreptate spre tărâmul nipon cu precădere, opțiunile importante ale țării noastre au rămas deschise în cadrele continentale ce au flancat experiența de la Tokyo. Cele mai încurajatoare semne, conturate la Roma, au subliniat potențialul sportivilor români, în raport cu națiunile galonate ale Europei.

Deja, la capătul Campionatelor de specialitate din mai, am avut ocazia să remarcăm în particular două nume ce poartă amprenta în analele dominate mai mult de excepționalele figuri feminine, încheind, desigur, cu actuala lideră a forului național de natație, Camelia Potec.

În aceeași măsură, am remarcat cât de complicat a fost pentru succesorii ei să îi urmeze performanțele la nivel înalt, pentru a nu mai aduce în discuție cât de rare s-au arătat izbânzile băieților. Finalmente, barierele au fost străpunse pe tărâmul maghiar de către Robert Glință, care, cu foarte multă răbdare și încredere, și-a croit drum către prima medalie supremă a României în regim masculin.

Doar că, în timp ce piteșteanul a împlinit destinul unui întreg ciclu, la proba de 100 m spate, un alt adevărat fenomen, a dezvăluit mijloace excepționale. Astfel, cu bună știință sau nu, atenția și așteptările au început să se mute inclusiv pe umerii unui absolut formidabil David Popovici motivat la capacitate maximă. Imaginea a fost mai mult decât confirmată în arhipelagul nipon, tânărul neavând încă motive pentru a-și așeza întreaga presiune pe umeri.

Rezultatul s-a consemnat atât de aproape de istoria absolută pentru țara noastră. Reperul celor două sutimi de secundă este într-adevăr antipatic pentru spiritul competitivității, însă acea diferență, dintre medalia șlefuită în bronz și poziția a patra a specialității libere de 200 de metri, va rămâne cu un impact ce nu va dispărea cel puțin înaintea următoarei reprezentații a festivalului celor cinci cercuri, de la Paris.

Concomitent, dacă amploarea performanțelor a crescut pentru Popovici, ritmul a reprezentat o problemă stridentă în privința unui campion european în exercițiu în bazin lung care s-a aflat destul de departe, Robert Glință obținând calificarea doar într-una dintre finalele tuturor probelor la care a luat parte. Dar, chiar și în pofida câtorva dezamăgiri evidente în capitala arhipelagului soarelui-răsare, optimismul a rămas la cote excelente pentru reprezentații țării noastre.

Următoarea țintă a vizat orașul Kazan, cosmopolita gazdă a competițiilor continentale în bazin scurt. Desigur, pentru pasionații natației, valențele efortului din apă sunt binecunoscute. Însă, făcând o paralelă nu neapărat identică cu aceea săriturilor, respectiv, zborului cu schiurile, nuanțele există.

Practic, când totalul schimbărilor de direcție ajunge să se dubleze pentru o întrecere de format Short Course, reperele se vor prezenta diferit, precum vom vedea în cele ce urmează.  Orânduirea internațională a desemnat nu mai puțin de 19 țări-gazdă distincte de-a lungul timpului, indiferent denumirii lor, care a inclus termenul sprintului, Federația Rusă fiind ultima pe respectiva listă.

Actualmente, dinamismul nu este pus la îndoială, mai ales că șansele au părut să favorizeze din plin și numele altor competitori, mai puțin adaptați anduranței lungimilor obișnuite. Pentru cei doi înotători români care și-au construit deja reputații solide, direcția avea să se prezinte diferit în cazul specialităților.

Pentru David Popovici, cea dintâi experiență într-un cadru scurt de concurs la nivel profesionist a început realmente grozav, însă avea să devină memorabilă din alte rațiuni decât cele dorite. Proba de 400 de metri pe stilul liber a fost declarată ca fiind cea mai dificilă la care atletul recrutat recent sub responsabilitatea lui Dinamo o va parcurge.

Evident, componenta rezistenței a fost una primordială, însă alături ei, aveam să o remarcăm uluitor pe cea mentală. Dominându-și de o manieră excepțională orice oponent în drumul spre finală, talentatul încă adolescent și-a întrerupt efortul cu două lungimi înainte de finalul unei serii în care s-ar fi impus fără vreo urmă de îndoială. Neatenția aritmetică în apă l-a costat în cele din urmă foarte scump pe sportivul român, care nu a avut șanse în a mai surmonta deficitul apărut în cea mai puțin scontată manieră.

Greșeala abordării întrecerii nu avea să îl dezarmeze pe David, a cărui misiune s-a recalibrat pentru un final de marcă al săptămânii. Până atunci, conaționalul său era așteptat să deschidă o nouă șarjă a succesului. Simțind cu o mare evidență diferența întâlnită între miza continentală și cea olimpică, Robert Glință a avut nevoie de un debut cu entuziasm pentru a pătrunde în calculele distincțiilor.

Foarte interesant este că în istoria exercițiilor în bazine scurte, zestrea masculină a României a fost asigurată exclusiv de sportivul din Argeș. El a bifat medalii și la precedentele două ediții, organizate în Scoția și Danemarca, astfel că așteptările nu puteau fi mai scăzute, odată cu primele experiențe din Rusia.

Specialitățile sale de concurs, rezumate în general la stilul spate, au debutat de o manieră foarte intensă, Glință preferând abordarea mai puțin agresivă pentru runda preliminară și deopotrivă, cea semifinală. Fără să forțeze limitele la provocarea de 50 de metri, românul a încheiat penultimul act pe poziția a treia în propria serie, cu un timp care i-a asigurat startul de pe culoarul al șaptelea, mai puțin favorabil. Însă, precum am văzut și cu alte ocazii, la Budapesta, atleții care își păstrează resursele pentru alergarea finală au mereu de câștigat.

Ca urmare a unui start foarte bine dozat, el și-a canalizat bine șansele pentru a forța suplimentar pe ultimul segment de 25 de metri. Dacă uluitoarea prestație a lui Kliment Kolesnikov, echivalentă unui record european absolut, nu a putut fi contestată, Robert Glință și-a dus sprintul cu bine la capăt, rezistându-i unui alt favorit al gazdelor, Pavel Samusenko, pentru a-și securiza o a treia medalie de bronz în bazin scurt.

El a oprit cronometrul la valoarea unui reper național al tuturor timpurilor, 22,74 secunde, iar recompensa ultimului loc pe podium i-a fost mai mult decât suficientă, în scopul moral al parcurgerii probei favorite din repertoriul său. Cei 100 de metri spate la Kazan nu au reprezentat un sprint, precum în circumstanțe clasice, dar șansele de izbândă erau la fel de importante, considerând ritmul în care el a fost deja implicat.

Depășirea seriilor s-a realizat fără niciun fel de probleme, iar în cadrul semifinalelor o demonstrație de forță a avut loc efectiv în manșa secundă. Fiind la maximum implicat încă de pe primii metri, Robert a căutat să își securizeze cu marjă locul în ultimul act. În ciuda faptului că nu a putut înregistra un deficit mai mic de 66 sutimi în urma aceluiași imperial Kiment Kolesnikov, timpul obținut a fost al doilea pe întreaga fișă a rezultatelor, o proiecție a celei mai inspirații prestație din întreaga sa carieră în bazin scurt.

Într-adevăr, așteptările s-au ridicat din nou la ora ultimei bătălii, presiunea nefiind decât în a replica o evoluție similară, desigur, mult mai ușor de evidențiat decât de realizat. Lansarea în apă s-a arătat fulminantă, sportivul rezident în capitală reușind să dezvolte un avans interesant față de restul plutonului. Însă, înotând spre o dublă remarcabilă de stil spate, Kolesnikov a controlat fără dificultăți destinul medaliei supreme. Pentru Robert Glință, aspirația unui perfect meritoriu argint s-a materializat cu 17 sutimi întârziere față de campionul rus. Performanța de vârf a carierei în cadrul Short Course pentru piteștean a fost celebrată pe măsură, cu toate că auspiciile s-au poziționat și mai favorabil în dreptul țării noastre.

Netulburat după secvența rarisimă descrisă anterior din dimineața de marți, David Popovici arătase deja că țelul său nu poate să fie altul decât vârful ierarhiilor. În cadrul sesiunilor introductive din proba de 200 m liber, atletul în vârstă de 17 ani și-a dus cu bine la capăt misiunea, completând cursele preliminare și semifinale nu oricum, ci cu cea mai bună performanță cumulată.

Calmul s-a instalat la cotele necesare pentru ca a doua oportunitate a gloriei să nu mai fie irosită. În contexte precum cele ale marelui favorit, lipsa de experiență ar fi putut să conteze serios. Pentru cel mai talentat exponent al natației autohtone, născut în actualul mileniu, detaliile mici au dispărut finalmente spre favoarea lui.

După un debut nu tocmai ideal, precum a obișnuit majoritatea pasionaților, românul a izbutit treptat să surmonteze un deficit serios, alături de olandezul Luc Kroon. Compatriotul acestuia, Stan Pijenburg a condus plutonul până la intrarea în ultima turnantă. Acolo, de departe cel mai tânăr concurent al finalei a făcut diferența. Noul record național de 1.42.12 i-a adus un avantaj de opt sutimi în fața principalului rival batav și momentul istoric al primei medalii pentru natația României pentru bazinul scurt.

Chiar dacă nu a mai avut resurse pentru calificarea directă în finala de 100 metri liber, la capătul unei serii în care a luat startul alături de Robert Glință, ocupantul poziției a șasea duminică, David Popovici și-a completat propria pagină de istorie, la Kazan; într-o seară, în care, spre exemplu, o legendă cu peste dublul vârstei sale, în persoana lui Novak Djoković și-a asigurat la fel de dramatic, la Paris, recordul all-time de șapte stagiuni bifate în fruntea tenisului mondial.

Excepționalul, așadar, deține diferite modalități prin care se poate afișa, iar bornele atinse de înotătorii de top ai țării noastre demonstrează că întreg progresul, precum și dedicația spre succes își vor retrimite aportul decisiv. În îndepărtata Rusie, Robert Glință și mai ales David Popovici și-au reconfirmat statutele, ținând cont de faptul că următoarea ediție a campionatelor continentale va avea loc la Otopeni, spre finalul anului 2023.

Surse:

https://www.digisport.ro/natatie/prima-reactie-dupa-ce-david-popovici-a-castigat-medalia-de-aur-in-proba-de-200-m-liber-un-sportiv-de-exceptie-1357531