Țările de Jos au interpretat cu un grad ridicat al pragmatismului o primă repriză într-adevăr înșelătoare pentru Statelor Unite. În cele din urmă, Portocala Mecanică s-a impus confortabil pentru asigurarea primului loc între ultimele opt.

Alături formației olandeze, într-un sfert de finală comun, urma să ajungă și Argentina, care nu a scăpat însă de emoții imense contra Australiei. În a doua optime, Leo Messi a semnat finalmente primul gol într-un regim eliminatoriu de Cupă Mondială, chiar la disputa 1000 din cariera profesionistă.

Puține și în același timp destule adjective pot însoți eficient caracterizarea turnantei ce a deschis drumul Campionatului Mondial din Qatar. Din fericire pentru întreaga noțiune a spectacolului fotbalistic deplin, cu cât am avansat mai mult într-o fază a grupelor de poveste, cu atât am descoperit reala magie. Între normalitate și succesiunile care nu păreau posibile într-o lume normală a fotbalului, maratonul inițial a deschis calea spre rundele eliminatorii ce nu puteau fi antepronunțate.

Țările de Jos – Statele Unite 3 – 1: Succes spectaculos pentru trupa portocalie 

Mai mult decât atât, povestea înfruntărilor de totul sau nimic ne aduce în față o altă foarte interesantă perspectivă. În general, nu am putea să găsim multe argumente pentru care să spunem că sistemul de joc batav s-a arătat eficient până acum. Însă, rând pe rând, nebunia pozitivă și scoruri surprinzătoare au cuprins toate seriile sub o formă sau alta.

Concluzia a fost că Țările de Jos au fost una dintre cele trei națiuni care nu a cunoscut înfrângerea pe scena qatariană. Este drept, trecutul ne atrage mereu atenția despre cât de ridicate sunt standardele pentru glorioasa echipă "oranj".

Și totuși, indiferent de ceea ce ar fi urmat, selecționata lui Louis van Gaal înregistrase oricum un pas în direcția bună, comparativ precedentului turneu absolut. Absenți din Rusia, motivația pentru exponenții olandezi nu putea fi mai mare, întrucât desfășurarea nu are cum să îi excludă din calcule. Jocul inaugural cu Senegal a conturat totuși un semnal că lucrurile vor arăta destul de complicat, în ciuda victoriei.

Probabil că un și mai mare pas în spate din perspectiva estetică, dar nu numai, s-a remarcat în fața Ecuadorului. Judecând după aspectul total al înfruntării, remiza a reprezentat categoric cel mai bun rezultat la care se putea spera. Epilogul Grupei A avea să confere conform așteptărilor o ocazie de reglare a coordonatelor ofensive, dar și a moralului. Țara gazdă a pus probleme doar sporadic, șefia olandeză a seriei fiind asigurată, iar rezultatul a însemnat un duel fascinant.

Nu există dubii, conform opiniilor pasionaților de peste Ocean și respectiv din întreaga lume, că actualul lot al Statelor Unite depășește ca talent orice altul din trecut. Însă, calea spre revenirea în optimi, o dată în plus după 2014, nu a fost deloc facilă, de la primul fluier până la ultimul. Privind spre startul seriei a doua, punctul din care problemele au început pentru gruparea americană, s-a dovedit remiza cu Țara Galilor. Deși jocul nu a fost rău nici contra dragonilor și nici în fața Angliei, rezultatul comun al respectivelor partide a însemnat un nivel enorm al presiunii.

Victoria contra Iranului a devenit obligatorie doar pentru o calificare in-extremis, iar, precum s-a intuit și în timpul confruntării, consecințele succesului s-au arătat mari. Christian Pulisic a marcat atunci cu prețul unei accidentări ce îl va fi menținut indisponibil pentru destule zile. Dar, datorită unei defensive suficient de stabile, obiectivul primordial a fost dus la îndeplinire, deși atleții pregătiți de Gregg Berhalter – fost jucător în Olanda de la acel moment – au înscris doar de două ori în actualul turneu. Potențialul ofensiv din partea singurei grupări a Americii de Nord și Centrale rămasă în joc, avea nevoie să intervină într-o nouă confruntare tratată din postura outsiderului. Posibilitățile vizau în schimb și ca formația neerlandeză să își confirme dispoziția pentru unui fotbal mai cursiv. Totuși, apariția decarului american în teren a subliniat că el aveau de gând să lase vreo fărâmă de energie neutilizată pe Khalifa International Stadium.

Evident, cea dintâi întâlnire între combatantele de sâmbătă cu o asemenea la mijloc, raportat la Cupa Mondială, promitea așadar mult spectacol. Impresia inițială a fost că însuși Christian Pulisic a oferit un plus moral formației din Statele Unite, extrema lui Chelsea punând primele probleme porții adverse. Doar că, în absența unei lovituri rapide pe tabelă, problemele au venit în propria jumătate de teren.

La prima acțiune rapidă a europenilor, Denzel Dumfries s-a infiltrat perfect și l-a găsit liber pe Memphis Depay. Titularizat pentru a doua confruntare succesivă, atacantul Barcelonei a finalizat cu siguranță, oferind startul ideal pentru batavi. Deși tendința a indicat în continuare că nord-americanii ar avea capacitatea să răspundă, șarjele adverse au arătat la fel de periculos, spre buturile lui Matt Turner. Daley Blind și Memphis Depay au irosit oportunități imediate ale dublării avantajului, tot pe contraatacuri excelent punctate.

Spre jumătatea actului inaugural, inclusiv insistența reactivă a favoriților a început să scadă, dar amenințarea rămânea reală, după cum urma să remarcăm. Până atunci, cei mai periculoși rivali pentru defensiva lui Virgil van Dijk s-au dovedit Serginho Dest și Tim Weah. Dacă primul a intrat într-o poziție ideală în careu, dar a ezitat în momentul execuției, atacantul l-a testat din afara suprafeței de pedeapsă pe Andries Noppert. Intervenția sa sigură din minutul 43 avea să devină mult mai valoroasă odată cu intrarea în scurtele prelungiri.

La o combinație ceva mai așezată după destule minute, Denzel Dumfries a furnizat încă un serviciu absolut perfect printr-un balon pe jos. Daley Blind nu a mai greșit execuția, punctând pentru doar a treia oară în întreaga carieră, sub echipamentul naționalei. Brusc și dureros înaintea intrării la cabine, reprezentativa americană își vedea dezavantajul dublat, deși au oferit impresia că pot înscrie în la fel de multe situații. Din momentul reluării însă, fotbaliștii echipați în alb aveau nevoie de o repriză mai productivă decât în toate celelalte șapte la un loc.

Scânteia putea veni foarte rapid, dar Cody Gakpo și-a dovedit pe deplin utilitatea și în faza defensivă. Atacantul care a deschis scorul în toate confruntările din grupe i-a îndepărtat balonul lui Tim Ream din fața liniei porții. Uluitor sau nu, fundașul american a fost foarte aproape să-și înscrie și în propria poartă, la alte zeci de secunde distanță. Matt Turner a ținut speranțele colegilor în viață, dar atacurile lor păreau să nu vină cu aceeași vigurozitate. Din contră, pentru un interval prelungit, doar goalkeeperul lui Arsenal a semnat intervenții colosale care să mențină tabela respectabilă.

Ambii atacanți neerlandezi au fost opriți in-extremis, iar toate intervențiile lui Turner și-au primit cumva, la intrarea în ultimul sfert de oră. Nou-intratul Haji Wright a reușit să-și treacă în cont o reușită absolut aparte, cu o anumită doză a șansei, după ce și-a văzut o nouă minge scoasă de pe linia porții. Reluarea sa cu călcâiul s-a oprit cumva în plasă după săritura înaltă a balonului, speranțele Statelor Unite fiind relansate. Ușor descumpăniți, sportivii pregătiți de Louis van Gaal au rezistat până la urmă presiunii pentru a-și înregistra ultimul cuvânt pe tabelă.

Dacă Denzel Dumfries a fost responsabil pentru două assisturi absolut formidabile în prima repriză, talentatul jucător de la PSV și-a văzut serviciul întors pe final. Mulțumită viziunii lui Daley Blind, omul meciului avea să și înscrie cu multă finețe pentru a parafa un succes ce nu poate fi în cele din urmă contestat. Deși cea mai puțin experimentată a Campionatului Mondial a avut motive să spere la un scor final mai generos, SUA își vedea a treia aventură supremă consecutivă în optimi. De cealaltă parte, Țările de Jos își duc parcursul fără eșec mai departe, care datează remarcabil din finala anului 2010 încolo.

Argentina – Australia 2 – 1: Pumele trec de un prim obstacol, dar la mare limită

Continuarea serii ne aducea atenția asupra unei întâlniri mult mai puțin previzibile, la debutul aventurii din Qatar. Emblema fotbalului (fie romantic sau modern) nu poate fi scrisă în vreun mod în absența amprentei argentiniene. În 2022, noul capitol nu a început deloc în maniera dorită, însă chiar și o înfrângere de magnitudinea celei cu Arabia Saudită, a putut fi îndreptată. Cumva, răspunsul oferit de pume în condițiile maxime ale presiune, a arătat din ce în ce mai pozitiv, începând din a doua parte a duelului cu Mexic.

Lionel Messi a găsit lacătul, atât în sens sportiv, dar poate mai ales unul mental în fața rivalilor latini. Ulterior, traseul lansat cu mult dramatism negativ, a început să arate precum al unei echipe ce fără îndoială are propriile șanse de a excela, în căutarea trofeului ridicat ultima oară de către Diego Maradona. Închiderea convingătoare a Grupei D contra Poloniei a garantat o rută din optimi ceva mai simplă, evident însă, dintr-un unghi pur teoretic.

Dacă Arabia Saudită nu a reușit să completeze o poveste de succes cu potențial fabulos după debut, Australia a găsit cheia pentru aplicarea rețetei inverse. Eșecul cu actuala deținătoare a titlului nu a descurajat gruparea curajoasă a cangurilor. Un fapt ce nu trebuie deloc subestimat cât privește exponenții Antipozilor a devenit maniera în care ei au condus în fiecare joc din cadrul propriei serii.

Nici Tunisia și nici Danemarca nu au conturat o revenire, rezultatul fiind unul absolut istoric, care a generat o bucurie nemaiîntâlnită pe străzile australiene, în actualul secol fotbalistic. A doua calificare în fazele eliminatorii a adus în același timp o ocazie atât de rară, în care evident, presiunea nu se putea plasa decât pe umerii sud-americanilor. În tabăra opusă, maximul istoric era deja atins, dacă nu chiar depășit, ținând seama de nivelul competiției.

Susținuți mult mai evident decât Socceroos, ultimii purtători ai tricourilor celeste au căutat controlul pe Ahmad bin Ali Stadium. Rezistența asupra posesiei a fost minimă, dar nici soluțiile nu au venit ușor, fără precizie de la distanță. Pe măsura trecerii minutelor, o ușoară impacientare părea să se instaleze în dreptul argentinienilor, iar adversarii au forțat suplimentar. Numai că, în minutul 35 a venit momentul când al 1000-lea joc din cariera lui Leo Messi a intrat în istorie.

Fiind găsit în careu după o lovitură liberă respinsă, decarul echipei lui Lionel Scaloni a punctat foarte elegant la colțul lung. Primul și singurul șut pe spațiul porții lui Matt Ryan s-a dovedit suficient în a face diferența, până la fluierul de final al părții întâi. Cu bariera îndepărtată pentru liderul sud-american în orice joc eliminatoriu, lucrurile ar fi trebuit să se așeze printr-un plus de răbdare. Într-o comparație cu jocul de debut, nimic surprinzător nu a mai avut loc după reluare, iar Messi nu a fost departe să realizeze dubla rapid.

Apoi însă, avea să vină eroarea uluitoare a lui Matthew Ryan, care i-a oferit efectiv mingea din propriul picior lui Rodrigo de Paul, Julián Álvarez fiind cel care doar a îndeplinit formalitatea din minutul 57. Fără ca gruparea australă să mai rămână în expectativă, spațiile s-au creat și mai serios, tot dirijorul principal al Argentinei provocând cele mai bune momente pentru conaționali prezenți în tribune. Totuși, vraja actualei competiții ne-a arătat aproape de fiecare dată că o singură acțiune are capacitatea de a reseta orice ne-ar fi indicat impresia artistică.

Fără să înregistreze o ocazie mare pentru a reveni pe tabelă vreme de peste trei sferturi din partidă, cangurii au marcat mulțumită unui șut al lui Craig Goodwin, deviat nefericit de către Enzo Fernández. Brusc, vulcanul se putea așadar muta complet spre poarta lui Emiliano Martinez, chiar dacă riscurile adversarilor erau absolut maxime. După ce Lisandro Martínez i-a blocat tentativa lui Aziz Behich, atacurile Argentinei s-au întețit pentru un gol nou al liniștii.

Fără succes, atât Leo Messi, cât mai ales Lautaro Martínez sau Exequiel Palacios au irosit multiple șuturi din poziții ideale, doar în prelungiri. Încercările finale din partea Socceroos au arătat destul de greoi, însă poziția perfectă spre trimiterea confruntării în prelungiri a venit chiar în ultimul minut, 90 + 7. Garang Kuol nu a reușit să îl depășească pe un formidabil Emiliano Martínez. Parada sa în doi timpi a făcut într-adevăr diferența între o revenire absolut miraculoasă a Australiei și o victorie clar meritată pentru Argentina.

Pentru încă o seară, după multe altele, vom putea expune total dramatismul drept element de bază la Doha. În schimb, plăcerea fotbalului găsește și alte modalități de a se înfiripa, pe măsură ce nivelul așteptărilor se vor înălța pe măsură. Balanța confruntărilor decisive este doar la început, dar memorabilul și-a găsit locul și în ipostazele mai calme, care se schimbă apoi la Campionatul Mondial al Qatarului.