Debutul campaniei tricolore în încercarea de a reînnoda șirul prezențelor la turneele finale intercontinentale a ilustrat un portret ce încă denota multe nuanțe ale nesiguranței. Evoluțiile inspirate încă se neutralizau în cu cele mai puțin reușite.

Un oponent ce arătase un profund vid al inspirației, în etapele concluzive ale jocului pusese probleme reale pe parcursul întâlnirii prime din preliminarii. Situația avea să se răstoarne aproape complet în ultimele ipostaze ale duelului, pentru care elevii lui Mirel Rădoi au fost nevoiți să ofere maximum de concentrare, pe de o parte și calm, pe de alta, în a rezista cu un deznodământ favorabil. Numeroasele semne de întrebare, persistente în urma experienței contra Macedoniei de Nord urmau să-și găsească răspunsul contra celui mai important exponent al Grupei J.

Influența destinului a făcut ca programul formațiilor reprezentative, în campaniile lor de factură diferită, să aducă în față un oponent comun. Într-un interval mai scurt de 24 de ore, atât selecționata principală, cât și cea de tineret urmau să-și măsoare potențialul în fața Germaniei. Ponderea vizitelor realizate de cele două reprezentative era una deosebit de redusă, la cel mai înalt nivel.

De-a lungul trecutului mai tulbure al comunității germane, inclusiv în planul fotbalistic, întâlnirile contra naționalei mari a țării noastre s-au menținut rare. Perioadele dominației nu s-au suprapus cu cele în care România excela în integralitate. Așadar, luând în calcul cele amintite, palmaresul direct era unul foarte redus. Mai mult, dintre cele patru partide contabilizate de FIFA, până în 2021, un singur eșec fusese înregistrat României. În plus, cea mai recentă întâlnire contra multiplei deținătoare a Cupei Mondiale prezenta una dintre amintirile plăcute ale vremurilor contemporane. În ciuda statutului unei dispute amicale, cele 90 de minute consumate pe stadionul Giulești, consemnate cu scorul final de 5 – 1, ilustrau un moment bine întipărit în memoria colectivă autohtonă. Pe lângă înfruntarea descrisă în 2004, alte două rezultate ale egalității fuseseră acontate în palmaresul direct, alături de un singur eșec. Acum este interesant de atras atenția că, în ziua în care echipa de sub Podul Grant obținea succesul dorit care a propulsat-o în play-offul ligii secunde, la capătul unui final de rezon regulat irepetabil de echilibrat, Germania revenea pe tărâm tricolor.

Însă, evenimentul marcant al vizitei formației lui Joachim Löw – care nu se afla la conducerea selecționatei la concluzia episodului descris mai devreme – se reducea din perspectivă istorică, la prima înfruntare oficială disputată în România după reunificarea statului german. Ascensiunea către înalte culmi s-a arătat a fi o constantă pe termen lung pentru una dintre cele mai solide formații din istoria recentă. Referindu-ne, spre exemplu, doar la preliminariile turneelor finale mondiale și europene, Mannschaftul înregistra 33 înfruntări fără vreun eșec, poposind întâia oară pe Arena Națională. Înregistrarea câtorva probleme de efectiv, în principal pe baza respectării criteriilor sanitare nu împiedica misiunea germană în a-și duce acea serie, greu mai departe. Informațiile nefericite ale accidentării unui Toni Kroos care contempla deja foarte serios cu retragerea din cariera internațională semnalau noi modificări la care selecționerul german era nevoit să apeleze.

În schimb, Mirel Rădoi încerca să rămână ferm asupra propriei filozofii de abordare a fotbalului. Mult mai tânărul tehnician născut la Drobeta Turnu-Severin, trecut între timp și de încercarea propagată de contextul pandemic, își menținea speranța în potențialul jucătorilor cu caracter profund ofensiv. Deși atenția a fost atrasă asupra faptului că echipa Macedoniei de Nord își crease facil nenumărate ocazii de a marca într-un joc de joi ce putea scăpa definitiv de sub control, tactica fostului căpitan roș-albastru rămânea înclinată spre dezvoltarea atacului. Titularizarea a doi fotbaliști de creație în zona central-mediană arăta mult curaj din partea sa, mai ales în contextul în care temerea generală era constituită în principal de natura scorului final. În mod evident, premisele îngrijorătoare porneau de la aspectul înfruntării inaugurale de la București, coroborat și cu cel al confruntării dintre Germania și Islanda, a cărui deznodământ era practic de necontestat după finalul primelor 7 minute de joc.

Prin urmare, al doilea joc al campaniei preliminare pentru prezența la Campionatul Mondial din Qatar se anunța și cel mai dificil pentru România din perspectiva gradului dificultății. Absențele unei mai mult sau mai puțin exagerate mașinării a fotbalului nu afectau ideea că peste jumătate din formula de start a lui Joachim Löw era formată din exponenți a deținătoarei titlului Champions League, Bayern.

Constituția ambelor garnituri trimise în teren garanta însă că privitorii vor asista pe cât posibil la un joc deschis, suplimentat evident și prin natura excelentă a gazonului Arenei Naționale. La primele momente oficiale petrecute pe stadionul național autohton, reprezentativa Germaniei etala deja că va domina autoritar capitolul posesiei. Drept consecință, nici oportunitățile mari de a marca nu urmau să întârzie pentru foarte multă vreme.

Calitatea atât de evidentă a oaspeților era de obicei dublată de percepția germană în privința jocului de fotbal. Fiecare acțiune declanșată în jumătatea adversă putea prezenta un pericol iminent, care a tins să vină în repetate rânduri din flancul drept al ofensivei, acolo unde Kai Havertz s-a regăsit în majoritatea situațiilor în fața unui duel favorabil contra lui Mario Camora, preferat ca titular pentru înfruntarea secundă. Atacantul ajuns la Chelsea semna primul moment în care un Florin Niță, aparent ezitant contra Macedoniei de Nord, avea să se remarce pentru prima oară. Din fericire pentru colegii săi, intervenția din minutul 9 nu avea să fie nici pe departe ultima. Anterior, Emre Can se aflase foarte aproape de deschiderea scorului printr-un șut ce ocolea marginal vinclul porții goalkeeperului advers. Prima replică a gazdelor era inițiată de unul dintre marcatorii în premieră ai întâlnirii precedente a echipei naționale.

Valentin Mihăilă declanșa o incursiune inspirată, însă reluarea ce a urmat din partea lui Claudiu Keșerü se prezenta modest ținând cont de claritatea poziției sale. După șansa descrisă anterior, Valentin Mihăilă s-a aflat la finalizare din interiorul suprafeței de pedeapsă, șutul său fiind, la rându-i, unul necadrat, la capătul unei lansări de calitate a lui Vlad Chiricheș.

Apoi, oaspeții au preluat din nou destinele balonului, chestiunea de timp în privința deschiderii scorului fiind elucidată după scurgerea primului sfert de oră. Găsit la limita unei poziții de offside, de către Antonio Rüdiger, colegul să de club Kai Haverts îi facilita un serviciu perfect lui Serge Gnabry. Atacantul bavarez finaliza simplu pentru prima reușită a întâlnirii.      

Văzându-și crearea propriilor ocazii serioase de a prelua inițiativa pe tabelă, reprezentativa noastră era condusă, fără a fi cedat complet capitolul inițiativei ofensive. Totuși, avantajul advers se putea extinde extrem de rapid, dacă Joshua Kimmich nu era negat de bara transversală, în căutarea unui gol excepțional. Neatenția putea duce la concluzia respectivă, românii începând să trimită din ce în ce mai mult servicii intermediare fără precizie, dându-le posibilitatea oponenților de a dezvolta constant posesii rapide. Către finalul primei reprize, aceiași Emre Can și Serge Gnabry îl mai puneau la încercare pe Florin Niță. Exploziva extremă avea să consemneze al doilea gol anulat pe drept adversarilor României (luând în calcul și reușita Macedoniei din prelungirile înfruntării anterioare).      

Impulsionați și prin pătrunderile greu rezistibile realizate de Leroy Sané, germanii ajungeau extrem de facil în posturi de unde puteau amenința buturile oponente, la aproape fiece acțiune intrată în treimea adversă. Însă, pentru o lungă perioadă, lipsa inspirației la finalizare era vizibilă înaintea intrării la cabine. Ieșirile din momentele de presiune prezentau, nu de puține ori, oportunități valoroase pentru restabilirea egalității. În cadrul actului secund, coordonatele înfruntării se puteau relua, de asemenea, de la un rezultat mult mai drastic. Totuși, precum afirmam anterior, ușoara hibă a coordonării în fața porții, coroborată cu un portar realmente inspirat, păstra diferența minimă.

Retragerea neașteptată din echipa națională anunțată de Ciprian Tătărușanu era preconizată a lăsa un ușor punct nevralgic în defensiva României. Fiind hotărât cu siguranță să înlăture un asemenea context din mințile pasionaților, Florin Niță avea să-și păstreze nivelul prezentat în primele 45 de minute, considerat în apropierea celui maxim posibil.

În căutarea unei reușite care să liniștească ecuația celor trei puncte, Germania era așteptată să își intensifice presiunea. Acțiunile de atac începeau să curgă în același ritm constant, însă nu sufocant, în principal datorită goalkeeperului legitimat la Sparta Praga. Leon Goretzka producea prima șansă mare de gol a reprizei finale. Coechipierul său de la Bayern Leroy Sané izbutea ulterior să-l depășească pe Niță, însă unghiul finalizării sale devenise inaccesibil. După intrarea în a doua oră de joc, senzația era că exponenții Die Mannschaft nu puteau găsi soluțiile optime, indiferent de atletul aflat la finalizare.

Auspiciile respective puteau da naștere unui final tensionat, chiar dacă gazdele păreau incapabile să se apropie susținut de careul lui Manuel Neuer. İlkay Gündoğan și Leroy Sané aveau să mai rateze agonizant înainte ca Mirel Rădoi să forțeze revirimentul cu alocarea unor noi modificări ofensive. Intrarea lui George Pușcaș se dovedea una importantă, în condițiile în care frustrarea și oboseala se aduna inevitabil și în tabăra oaspeților.

Pe măsură ce tabela rămânea nemodificată (de cele opt șuturi cadrate pe poarta română, cu excepția izbânzii validate a lui Gnabry), șansele creșteau și pentru tricolori. Ritmul afișat de elevii lui Joachim Löw, rămași în aceeași formulă pe gazon până în minutul 77, începea să scadă simțitor. Drept rezultat, oponenții lor au recâștigat din inițiativă. Primul moment după multă vreme care putea restabili echilibrul tabelei cumva injust îi aparținea lui George Pușcaș.

După o nouă paradă a lui Florin Niță, în fața altei rezerve Timo Werner, atacantul lui Reading ajungea cu multă vivacitate în interiorul suprafeței de pedeapsă. Șutul său a poposit însă exact în mânușile lui Manuel Neuer. Prelungirile au văzut formația echipată în negru nevoită să câștige timp pentru evitarea egalării.

Și, totuși, dacă Nicolae Stanciu își plasa ideal tentativa după o incursiune pe flancul stâng ori opta pentru un serviciu în fața porții acolo unde doi coechipieri i-ar fi urmărit pasa, rezultatul final, (România – Germania 0 – 1) putea fi altut. Evident, concluzia de față ar fi fost oglindită contrar cursului major al partidei. Arătându-și nemulțumirea pentru o gestiune necaracteristică a unui final de încleștare devenit complicat, actualul căpitan al cvadruplei laureate mondiale a transmis sincere felicitări. Ele s-au îndreptat în special către un omolog din poartă care realizase una dintre prestațiile carierei. Florin Niță a oferit realmente oportunitatea colegilor de a acumula o remiză valoroasă, indiferent de circumstanțele în care aceasta s-ar fi materializat.

În urma unei dispute aparte, ce a lăsat impresii aparent contradictorii pe Arena Națională, formația tricoloră de seniori ajungea pe locul al patrulea al clasamentului intermediar al Grupei J. Rezultatele paralele bifate în cadrul seriei creșteau suplimentar importanța deplasării României din Armenia, a doua echipă cu maximum de puncte, în cursa palpitantă pentru apropierea Campionatului Mondial din 2022.   

Surse:

https://www.digisport.ro/fotbal/cm-2022-qatar/felicitari-romanul-laudat-marele-manuel-neuer-dupa-victoria-germaniei-de-pe-arena-nationala-1037781