Drumul către finala ce schimbă obișnuințele în NBA: Phoenix Suns – Milwaukee Bucks
Încă de la capătul precedentei campanii a reperului absolut în baschetul mondial, necunoscutele acopereau următoarea călătorie. Stagiunile au fost separate de o perioadă a repausului nemaiîntâlnit de scurtă pentru oricare dintre ligile majore ale sportului american. Drept consecință, o necunoscută stridentă, pe lângă măsura impactului publicului, se ilustra în capacitatea protagoniștilor de a-și doza corect efortul.
Aspectul respectiv era dificil de cuantificat. Contextul deosebit al reluării acțiunii promitea să ofere oportunități majore și structurilor ce așteptau de multă vreme clipa revirimentului. Ele au condus în direcții greu imaginabile în urmă cu aproximativ nouă luni, însă rezultatul avea să încânte majoritatea pasionaților neutri.
Perioada achizițiilor a cuprins un interval menit pentru ca echilibrul să fie restabilit în ambele poluri ale supremației în al 75-lea sezon din NBA. Refacerea fizică a fost coroborată cu o serie foarte interesantă de transferuri, înainte ca acțiunea să debuteze. Bineînțeles, alte mutări concretizate în cursul desfășurării regulate promiteau să aducă impactul major asupra raportului general de forțe. Câteva dintre ele nu puteau trece neobservate, altele prezentând o influență treptată, dar constantă. Pentru încercarea contestării supremației create în Los Angeles, pe de o parte, iar, ulterior, în New York, pe de alta, curajul avea, în cele din urmă, să fie răsplătit, sub auspicii profund nescontate.
Privind mai întâi spre Conferința de Vest, un aspect care nu a scăpat neobservat majorității pasionaților, demara pentru singura structură baschetbalistică a Arizonei, încă din vara precedentă. Phoenix Suns era invitată în bula din Orlando, având cel mai modest record dintre formațiile care puteau relua sezonul anterior.
O serie excepțională de opt victorii fără vreo înfrângere în complexul Walt Disney a menținut echipa ghidată în acel moment doar prin Devin Booker cu șanse până în ultima seară a acțiunii regulate. Chiar dacă dezideratul nu s-a și concretizat, impresiile viitorului din Valea Soarelui erau excelente. Pe fondul perspectivei respective, liderii executivi ai clubului au optat să profite de hotărârea Oklahomei City Thunder de a aborda calea reconstrucției complete.
Chris Paul, a fost adus în Phoenix, după unul dintre cele mai inspirate sezoane ale carierei, în care și-a reiterat adevărata valoare. Un adevărat maestru al poziției de conducător de joc părea să acopere, măcar în teorie, punctul nevralgic al lotului condus de Monty Williams.
Așteptările primului transfer important al pauzei competiționale erau transpuse minimum pentru Suns spre o revenire în playoff după 11 ani (atunci când Steve Nash, actualul tehnician al lui Brooklyn Nets controla ofensiva de pe parchet). Puțini pasionați puteau anticipa însă desfășurarea reală care avea să urmeze.
Până atunci, jocurile incipiente demonstrau rapid că mult anticipata chimie dintre experiența lui Chris Paul și setea de performanță a unui tânăr tandem format din Devin Booker și DeAndre Ayton urma traseul dorit. Un aspect la fel de important, care avea să conducă la acontarea celui de-al doilea record al ligii de către Phoenix (devansat în cele 72 de meciuri doar de Utah Jazz) era că deținătorul celebrului acronim CP3 părea să evite cu succes accidentările nefericite ale trecutului. Totodată, chiar dacă respectiva situație urma să apară, colectivul din deșertul vestic avea suficientă încredere pentru a-și măsura forțele cu orice adversar.
Într-adevăr, sarcina nu putea fi mai dificilă în prima rundă de playoff disputată din 2010 încoace. Los Angeles Lakers își începeau una dintre cele mai bizare aventuri din istorie pentru o campioană în exercițiu. Calificată dintr-o poziție fragilă a postsezonului, ea devenea prima favorită cu numărul 7 a unei conferințe, cotată cu întâia șansă la cucerirea trofeului.
În cadrul primei confruntări a seriei, Suns aveau parte de o victorie, venită totuși cu o mare îngrijorare. Chris Paul suferea un disconfort vădit în zona umărului, ce avea să îi reducă majoritatea potențialului ofensiv. Chiar și astfel, duelul se prezenta cu potențial de mare echilibru. Totuși, în urma partidei a treia, prin care L.A. prelua conducerea la general, lucrurile păreau să indice un deznodământ greu de evitat, Phoenix fiind dominată copios la Staples Center.
În confruntarea a patra, ce s-a reechilibrat după un început asemănător, un prim major punct de cotitură al întregului playoff urma să se producă. Sub zodia ce se dovedea inevitabilă a accidentărilor, Anthony Davis părăsea definitiv parchetul, iar outsidera profita negreșit. Reușind să readucă momentumul sub propriul control, Devin Booker și o companie productivă controlau confortabil restul confruntărilor.
Fundașul de 24 de ani, aflat la prima sa experiență majoră, avea nevoie de 22 de puncte marcate în primul sfert al meciului 6, încheiat cu 47 de puncte și opt coșuri de la distanță pentru a-i semna lui LeBron James prima eliminare în runda inaugurală (după 18 ani petrecuți în ligă). Sub circumstanțe ușor deosebite, Suns se vedeau trecuți de un imens obstacol, ce la un moment dat părea intangibil.
Căpătând multă încredere, fiind totodată conștienți că aportul lui Chris Paul nu putea decât să crească, semifinala de conferință era gestionată ideal contra lui Denver Nuggets. Deținând inițiativa în primele două meciuri de pe teren propriu, gruparea din Arizona se arăta mult superioară și la confruntările din deplasare.
În pofida performanței cu rezonanțe istorice produse de proaspătul MVP, Nikola Jokić – devenit al treilea centru după Wilt Chamberlain și Kareem-Abdul Jabbar cu minimum 30 de puncte, 20 de recuperări și 10 pase decisive într-un joc de playoff – PHX își asigura un succes la 0. O echipă din Colorado fără sprijinul lui Jamal Murray nu îl putea stopa pe Chris Paul din a-și recăpăta complet ritmul. Cu 37 de puncte înscrise în jocul final, ultimul act al conferinței i se arăta pentru a doua oară în lunga carieră, după experiența cedată cu Houston în 2018.
Contra fostei sale formații între 2012 și 2017, L.A. Clippers, el era nevoit să absenteze conform protocolului sanitar, în primele două jocuri. Dacă în cel dintâi, Devin Booker realiza un triple-double, alături a 40 de puncte, al doilea atingea punctul maxim al dramatismului. Suns își regăseau șansa finală într-o seară sălbatică a deșertului.
Cu nouă zecimi rămase de joc, Jae Crowder și DeAndre Ayton se conectau pentru un alley-oop câștigător, ce promitea să rămână în istorie, la 105 – 104. Fiind uluitor obligați să încerce o a treia revenire succesivă de la 0 – 2 în actualul postsezon, Clippers răspundeau în confruntarea terță. Fără contribuția lui Kawhi Leonard, californienii erau depășiți după o bătălie defensivă remarcabilă a jocului 4, presărat cu oportunități ratate în lanț.
Noaptea carierei lui Paul George (cu 30 de puncte din cele 41 reușite după pauză) prevenea apoi revenirea finalei în Phoenix după 28 de ani. Cu toată presiunea îndreptată asupra lui, Chris Paul avea să dea replica într-un stil identic pe fostul său parchet. Marcând la rându-i 30 de puncte (din 41) și cinci coșuri de la distanță în repriza a doua din meciul 6, CP3 își asigura primul său bilet către ultimul act, la a 16-a aventură stagională (pentru a cince franciză diferită). Formația soarelui devenea astfel prima echipă din istorie care bifa prezența în finală după ce ratase playofful pentru zece sau mai multe stagiuni succesive.
Dacă Phoenix se transforma din revelație într-o confirmare, Milwaukee Bucks pornea ca una dintre favorite în Conferința de Est. Totuși, emoțiile s-au arătat imense pentru Giannis Antetokounmpo și restul jucătorilor din Wisconsin. În primul meci de post-sezon, disputat în fața formației care i-a încheiat parcursul sezonului precedent, Miami Heat, doar un coș fabulos al lui Khris Middleton din ultima secundă a prelungirilor făcea diferența între succes și o nouă dezamăgire. Alte trei victorii clare veneau apoi în antiteza celor descrise anterior, spre eliminarea promptă a grupării vicecampioane.
Contra lui Brooklyn Nets, șansele păreau deosebite de scăzute, după primele două înfruntări ale rundei semifinale, controlate atât de autoritar de franciza newyorkeză, chiar și în absența lui James Harden. Un efort defensiv de excepție ținea outsidera în cadrul seriei, urmând ca jocul al patrulea să aducă și accidentarea lui Kyrie Irving. Sub semnul restabilirii echilibrului general, performanța legendară venită de la Kevin Durant obliga Milwaukee să revină acasă, cu prospectul eliminării în față.
Reușind să ducă seria într-un epic duel decisiv (primul decis într-o perioadă adițională după San Antonio – Dallas, în 2006) la Barclays Center, Bucks rezistau ca echipă unui nou asalt uimitor al lui KD, ce a inclus un nou record de puncte înscrise într-o partidă a șaptea: 48. Ultima sa aruncare reușită trimitea jocul în prelungiri, centimetrii făcând diferența între overtime și triumful gazdelor. Repriza suplimentară fabuloasă nu vedea decât trei coșuri din acțiune, verzii prevalând mulțumită defensivei lui Jrue Holiday și Brook Lopez, lui Khris Middleton și celor 40 de puncte bifate de Giannis Antetokounmpo. Cu victoria carierei asigurată în fața marii favorite, grecul își conducea echipa contra rezilientei structuri din Atlanta, care eliminase Philadelphia 76ers, principalul cap de serie al Conferinței de Est după șapte întâlniri halucinante.
Ghidați de Trae Young, alt protagonist aflat la întâiul postsezon, Hawks se impuneau într-un al treilea joc întâi disputat în deplasare, prin intermediul a 48 de puncte și 11 assisturi din partea spectaculosului conducător de joc menționat. După performanța fabuloasă, de vârf a carierei, el primea o corecție dură în partida a doua, adjudecată de Milwaukee la 34 de unități. Odată ce seria se muta în Georgia, la State Farm Arena, zodia accidentărilor de calibru revenea în prim plan.
Chiar Trae Young ateriza nefericit pe piciorul unui arbitru, afectându-și serios glezna. Inconstantul Khris Middleton găsea inspirația maximă, într-un sfert al patrulea încheiat cu 20 de puncte, pentru a-și readuce formația în avantaj la general. Fără ca principala amenințare ofensivă adversă să fie disponibilă în partida a patra, Bucks se aflau în dezavantaj atunci când dublul MVP Giannis Antetokounmpo suferea la rândul său o aterizare severă pentru genunchiul său stâng.
Atlanta părea să dețină elanul înaintea unei confruntări cu numărul cinci în care ambii principali marcatori erau obligați să lipsească de pe parchet. Elevii lui Mike Budenholzer s-au adaptat mai bine delicatului context.
Brook Lopez aducea o evoluție explozivă, cu 33 de puncte, el fiind sprijinit de Bobby Portis, în vreme ce Jrue Holiday nu avea să dezamăgească la rându-i. A treia favorită din East conducea întâlnirea de la un capăt la altul, un singur pas rămânând până la prima finală din 1975 încoace. Fără ca The Greek Freak să fie nevoit a-și asuma riscul unei reveniri premature pentru jocul 6, Trae Young era nevoit să o facă.
În speranța menținerii șanselor pentru întâiul titlu de la relocarea din Saint-Louis (după magicul an 1958), el încerca să rămână afectiv, dar disconfortul nu îi permitea să-și găsească ritmul, mai ales la aruncările de 3. Atunci când, gazdele au ratat șansa de a prelua un prim avantaj, după pauză, Khris Middleton regăsea încă o dată zona ideală.
Cu doar 5 puncte marcate în jumătatea primă, versatilul baschetbalist de 29 de ani avea să trimită 21 de puncte în coșul advers doar în actul al treilea. Desprinderea părea decisivă, iar în ciuda eforturilor lui Cam Reddish și Bogdan Bogdanović, sezonul fantastic al Atlantei lua sfârșit sâmbătă.
Pentru Bucks, o campanie în care achiziția lui Jrue Holiday din New Orleans se arăta pivotală, era dusă până la primul mare obiectiv, chiar dacă Giannis Antetokounmpo nu s-a aflat permanent pe parchet. Până la a-i călca pe urme lui Kareem Abdul-Jabbar și Oscar Robertson, giganții artizani ai singurului triumf absolut din Wisconsin, din 1971, un complicat ultim obstacol mai rămâne de trecut.
Deși accidentările au avut un rol determinant în structura actualului playoff din NBA, meritele nu pot fi negate pentru două formații ce și-au primit revenirile fastuoase în orașele lor, pe bună dreptate. Tot ceea ce a mai rămas de lămurit pentru Phoenix și Milwaukee este soarta unei confruntări atât de puțin predictibile, care să ducă spre trofeul Larry O`Brien din 2021.
Comentarii