Revenirea voleiului de nivel înalt în țara noastră după aproape șase decenii, la Cluj, a avut în prim-plan evoluțiile naționalei feminine, prezentă la o nouă ediție a Campionatului European.

Deși s-au bucurat de sprijinul publicului la toate partidele desfășurate în Grupa D, tinerele jucătoare autohtone nu au putut susține imboldul ce le-a propulsat spre obținerea primului set împotriva Turciei.

Cedând primele înfruntări, adăugând jocurile contra Suediei și Țărilor de Jos, o victorie ar fi fost virtual necesară în fața Finlandei. Din păcate, după un set inaugural controlat, duelul a suferit o răsturnare dureroasă, tricolorele pierzând următoarele trei acte la 22. Astfel, formația gazdă a pierdut orice șansă la acapararea uneia dintre cele patru poziții calificative în optimile de finală.  

Stagnarea este una dintre dilemele constante în analizele universului sportiv al țării noastre, nereferindu-ne exact la gravitatea perioadei pandemice. În materie de competitivitate, evoluția disciplinelor colective nu a fost rapid împlinită. Inițiativele s-au înmulțit recent, însă procesul atingerii performanțelor majore este unul lung. Cu siguranță, orientându-ne spre deceniile lăsate în urmă, activitatea de la fileu într-o probă îndrăgită a rezonat deosebit. Atât în cadru masculin, cât și feminin, voleiul a fost practicat cu bucurie și, în special la nivel reprezentativ. Comparând succesele îndepărtate cu prezentul descris, motivația este mare pentru ca țara noastră să parcurgă etape mai luminoase spre viitor. O oportunitate importantă se consumă actualmente exclusiv pe tărâm balcanic.

Persoanele familiarizate cu spectacolul și istoria disciplinei stăpânite la fileu pot recunoaște rapid ideea că tradiția există pentru performerii români. Desigur, o comparație interesantă s-ar putea realiza între începuturile handbalului suprem, respectiv ale voleiului. La fel de categoric este că, deși succesul a fost împărtășit mai mult în primul caz, pasajele de secetă nu au fost mereu absente. Referindu-ne la cea de-a doua probă, România regăsește în palmares două distincții notabile ale fetelor. Singura medalie continentală de bronz își va data însă foarte curând acontarea în urmă cu exact șase decenii. Totodată, perioada declinului, ulterior anului 1963, a echivalat ultimei organizării a unui turneu final în sălile autohtone, din Constanța. Finalmente, un nou capitol s-a ivit la orizont.

Mulțumită inițiativelor forului european de specialitate, diversitatea a atins noi cote, precum am remarcat, de altfel, și la recenta ediție a turneului final european fotbalistic. Chiar dacă acțiunea din jurul fileului va gravita în jurul a patru națiuni, dificultățile nu au scăzut. Dar, proiectul pus în practică pentru prima dată în urmă cu doi ani, și-a dovedit succesul, planificarea identică putând continua. Drept consecință, cvartetul națiunilor-gazdă în 2021 a inițiat un festival al sportului în estul Europei. Alături de Croația, Bulgaria și Serbia, România și-a asumat responsabilitatea preluării moștenirii lăsate pe malul Mării Negre, cu 59 de ani în urmă. Orașul care a îndeplinit condițiile primordiale organizării a fost principalul reper al Ardealului. 

Cluj-Napoca s-a aflat în mijlocul unui asalt al evenimentelor sportive majore, raportându-ne și doar la ultimele trei săptămâni. În pofida unei noi seri halucinante la Belgrad, unul dintre cele două cluburi locale, cvadrupla campioană en-titre CFR, va rămâne singura reprezentare autohtonă în fotbalul european, indiferent de soarta ultimului duel preliminar, plecat de la 0 – 4.

De asemenea, prima dintre cele două competiții de tenis a fost completată pe zgură, urmând ca Sala Polivalentă să primească amprenta unui profesionist turneu pe hard. Până atunci, însă, în decursul a opt zile extrem de încărcate, complexul inaugurat la finalul anului 2014, redenumit între timp BTarena se transformă în epicentrul atenției voleibalistice feminine.

În prezenta alcătuire a turneului final continental, cu 24 de formații, reprezentarea țării noastre a fost asigurată. Mai mult, chiar și o alcătuire complicată a fazei grupelor va permite accederea către duelurile eliminatorii pentru două treimi dintre grupări.

Repartizarea României a vizat Grupa D, în care două dintre favoritele spre un parcurs larg s-au remarcat deosebit. Vicecampioana europeană în exercițiu, Turcia, a fost adversara ce a deschis aventura tricoloră, susținută în totalitate pe parchetul propriei săli.

Deși așteptările nu au putut fi altfel decât rezervate, entuziasmul a fost prezent în tribune pentru majoritatea unei provocări imense. Tensiunea intrinsecă a cuprins valori atât de mari pentru un contingent de jucătoare relativ redus ca medie a vârstei, încât reacția inițială s-a dovedit una grozavă. Indiferent direcției pe care campania avea să o urmeze, ideea câștigării unui prim set împotriva lotului de calibru al națiunii semilunii a transformat debutul într-un mic triumf, însă teoretic, un important imbold. Manșa începută consistent a continuat într-o manieră identică, marile favorite ale seriei nereușind să capete controlul.

Un mare moment a fost dus până la capăt, spre extazul publicului partizan și spre bucuria elevelor conduse de Luciano Pedullà. Bineînțeles, reacția pretendentei la o medalie cât mai strălucitoare era așteptată în a fi una promptă. Pe măsură ce confruntarea a avansat dincolo de prima manșă, controlul asupra punctelor a fost imposibil de negat. Emoțiile s-au acutizat chiar și pentru cele mai experimentate dintre românce, controlul tabelei trecând indubitabil în tabăra adversă. Vreme de aproximativ 25 de minute în seara inaugurală, ritmul a fost menținut cu brio.

Ulterior, în cadrul a două treimi din partidă, Turcia a reușit să stăpânească ritmul jocului, nemaipermițând neatenții majore. În consecință, misiunea gazdelor s-a rezumat la reducerea proporțiilor scorului. Actele finale nu au fost contestabile la nivelul scorului, sportivele noastre fiind obligate să se concentreze spre duelul contra Suediei, unul ce se anunța crucial.

Plecată din postura favoritei, România nu a reușit să imite demarajul entuziasmant al confruntării inaugurale, oferind șansa confortului în partidă formației scandinave. Brusc, un prim act ce părea complet dezechilibrat s-a transformat apoi într-o imensă ocazie pentru o revenire remarcabilă. Deficitul de șapte lungimi a fost neutralizat excepțional, însă ajustările importante din finalul segmentului au favorizat structura oaspete.

Punctul de cotitură al jocului secund nu s-a materializat complet într-un mod frustrant, ce nu le-a permis Alexiei Căruțașu și colegelor sale să își regăsească liniștea. Manșele cu numerele doi și trei au avut parte de o gestiune mult superioară din partea Suediei, care a pus capăt suspansului fără alte emoții, trimițând echipa autohtonă într-o postură precară. Argumentul respectiv era întărit prin prezența în Sala Polivalentă a selecționatei olandeze, singura ce nu comisese niciun pas greșit anterior. Impresia inițială a conturat o nouă misiune virtual imposibilă, româncele fiind dominate aproape complet într-o primă manșă duminicală încheiată cu 12 – 25.

Improbabil la prima vedere, dar fezabil din perspectiva scăderii presiunii, outsiderele au izbutit treptat să răstoarne complet soarta unei secvențe a doua începute la fel de nefast. Schimburi cu imensă însemnătate s-au înlănțuit, avantajul fragil rămânând însă permanent pentru jucătoarele noastre. În prelungirile respectivului set, la a patra oportunitate, ele au reușit să restabilească egalitatea la general (27-25), declanșând încă o dată extazul în tribune.

O formație batavă pe deplin surprinsă a întâmpinat dificultăți serioase în a-și găsi ritmul apoi, actul terț având o desfășurare majoritar echilibrată. Experiența la nivel înalt a făcut ca o altă echipă de calibru să controleze un context ce se putea acutiza serios. Ultima pătrime a întâlnirii a văzut Țările de Jos cu o prestație mult mai hotărâtă, pentru care răspunsurile adverse au fost insuficiente. Astfel, două seturi atât de valoroase în plan estetic nu puteau să evite clasarea pe ultimul loc al Grupei D în urma a trei întâlniri.

Multe semnale pozitive au fost extrase, însă importanța lor ar fi crescut doar prin intermediul succeselor complete, care ar mai putea relansa calculele calificării. Finlanda, națiunea nordică fără imensă notorietate voleibalistică, s-a aflat într-o situație asemănătoare. Fără vreun punct în cont, întâlnirea din fieful ardelean a echivalat practic ultimei șanse realiste de a spera la accederea dincolo de faza inaugurală din cadrul Campionatului European din 2021. Așadar, presiunea din BTarena s-a ridicat serios încă de la primele schimburi ale confruntării cu numărul patru, gestionate superior de favoritele unui public înflăcărat. Un start care a devenit totuși foarte echilibrat prefața o seară foarte lungă în căutarea primului succes. Nordicele au fost primele care să inițieze ușoara desprindere, însă revenirea a fost una pe măsură. Șase puncte consecutiv obținute au contribuit enorm la schimbarea momentului ușor crispat, Alexia Căruțașu selectând eficient secvențele ofensive. Inițiativa a continuat să baleeze în terenul finlandez, avansul fiind suficient pentru ca finalul actului să nu fie amenințat.

Chiar și astfel, fiecare schimb trebuia abordat cu mare atenție, destule erori făcându-și loc de ambele părți. Servicii mai bine direcționate, alături de intervenții propice au menținut permanent entuziasmul publicului, pregătit pentru a celebra o gestionare excelentă a primului set. Un forcing în ultima lui parte a transformat diferența finală într-una considerabilă.

Fără îndoială, demonstrând superioritatea teoretică oferită de exponente cu mult aplomb, România a trecut în avantaj, impunându-se cu un ecart considerabil, de șapte lungimi. Urmarea încheierii unui asemenea parțial ar fi putut reprezenta lampa de lansare pentru o seară pozitivă. Startul actului cu numărul doi a semănat celui precedent. O primă intervenție a arbitrajului video a contribuit la un debut fragmentat. Exponentele din Țara celor 1000 de lacuri au profitat pentru a se instala în frunte, avansul fiind protejat cu succes în primă instanță.

După ce linia secundă a gazdelor a oferit replica, cinci lovituri câștigătoare succesive au semnalat cel mai important ecart pentru formația îmbrăcată în nuanțele alb-albastre. Deseori, remarcăm cum un avans ce pare fragil la prima vedere, ajunge să fie gestionat cu suficientă atenție încât ecartul strâns la o lungime ori ușor extins apoi este menținut în favoarea echipei din frunte. Utilitatea grozavă a serviciului a permis Finlandei să reziste oricărei tentative oponente de a restabili măcar egalitatea. Într-un final tensionat de segment, româncele nu au reușit să găsească resursele de a mai reveni. Lucrurile au părut să degenereze apoi foarte serios în actul al treilea, pe care tricolorele l-au traversat aproape în totalitate în dezavantaj.

Marja vizitatoarelor a crescut simțitor, iar pe măsură ce treceam de jumătatea setului cele opt unități atârnau foarte greu. Publicul a reușit să le anime uluitor pe românce care au declanșat apoi o serie de 10 puncte dintre următoarele 13. Momentul trecerii în avantaj așteptat de întreaga asistență a fost anulat de o intervenție a blocajului ce a acordat punctul de 22 – 21 în cealaltă tabără. Nordicele și-au păstrat avansul și cumpătul, încheind cel mai amar al turneului în dauna echipei cotate cu poziția a 38-a în ierarhia mondială.

Fiind obligate să lase micile detalii în urmă, componentele ei au încercat să atenueze momentele absolut dramatice ale cedării manșei a treia. Însă, schimburile de după repaus au jucat din nou în defavoarea lor. Finlandezele s-au distanțat din nou considerabil, o nouă tentativă de revenire fiind blocată, în ciuda efortului de adjudecate a 9 dintre ultimele.

O prestație începută atât de convingător care ar mai fi putut oferi speranțe spre calificare împotriva Ucrainei s-a deteriorat substanțial. Oponentele dominate copios în prima jumătate de oră a serii de marți au propulsat Finlanda către prima ei victorie, în turnirul de la Cluj-Napoca. Nereușind să profite în momentele de maximă intensitate, elevele lui Luciano Pedullà au cedat a treia confruntare diferită cu 3 – 1 (25 – 18 ; 22 – 25 ; 22 – 25 ; 22 – 25).

Deși tabela a arătat cu adevărat strâns, dispunerea scorului putea fi mult mai clară. Aventura tinerei selecționate va lua sfârșit în faza grupelor, ultima oportunitate de evitare poziției a șasea în seria C, urmând să se transpună miercuri, tot în Sala Polivalentă.

Deosebita aventură a uneia dintre cele patru gazde asociate ediției cu numărul 32 a Campionatului European de Volei Feminin. La Cluj, două partide disputate în fața selecționatelor de calibru s-au încheiat și cu momente frumoase pentru echipa României. Celelalte două meciuri, în care șansele arătau cel puțin egal pe hârtie, au adus concluzii triste ale căror învățăminte vor fi valoroase, dar greu de digerat.