Orice activitate internațională handbalistică înregistrată sub egida EHF a fost suspendată începând din primăvară, iar șansele nu se arătau tocmai optimiste. Urmarea căutării unei alternative (considerată eficientă) a lăsat urme adânci în memoria colectivă a cluburilor de o mai mică anvergură continentală. 

Întregul proces culmina încă din martie, prin hotărârea radicală pe care forul european o aplica în cazul ambelor contexte asociate Champions League. Dacă acțiunea stagională feminină era complet neutralizată, atenția curgând spre toamna ce urma, tabloul băieților avea să continue într-o manieră bine planificată, însă deloc cruțătoare. S-a stabilit ca ierarhia grupelor să devină singurul reper luat în calcul, ținând cont totuși că optimile de finală fuseseră deja programate.

Scopul principal s-a dovedit menținerea și materializarea unui Final Four de intensitate maximă. Prin urmare, cele mai eficiente patru formații ale fazei incipiente au fost calificate în mod automat și trimise dincolo de sferturi. Între cele ce nu se aflau printre acestea, o remarcam pe deținătoarea titlului. Vardar Skopje nu a reușit un start suficient de bun al campaniei încât să obțină șansa de a-și apăra coroana adjudecată. În schimb, Barcelona, Veszprém, Kiel și Paris Saint-Germain se clasaseră pe pozițiile fruntașe în seriile A și respectiv, B. Formația franceză ar fi trebuit, în circumstanțe normale, să înfrunte Dinamo pentru marcarea unui reper de performanță unic al handbalului românesc; accederea în optimi. Din păcate, inițiativa de a trece peste primele etape preliminare, din partea federației europene a însemnat anularea acelei oportunității uriașe. 

Primul reper calendaristic pentru finalitatea campaniei țintit inițial, în mai, a fost zădărnicit, precum s-a întâmplat și cu cel din august. Treptat, pregătirile erau lansate pentru parcursul apropiat de normalitate a următoarei stagiuni, care să demareze la început de toamnă.

Între timp, cluburile care își obținuseră biletele pentru participarea la turneul Final Four din 2020 urmau să aibă parte de cea mai intensă acțiune continentală cu doar câteva zile înainte de trecerea în noul an. Intervalul de 28-29 decembrie a fost împlinit în condiții ideale de către orașul care a reprezentat de multe ori simbolul handbalistic la nivel continental. Lanxess Arena din Köln se pregătea să aleagă o nouă câștigătoare a EHF Champions League, dintre cele patru campioane interne care au performat la capacitate crescândă în grupele competiției.

Sesiunea oficială a tragerii la sorți, desfășurată în noiembrie, a conchis prin repartizarea lui P.S.G. și Barcelonei în prima semifinală, respectiv a lui THW Kiel și Veszprém în cadrul celei de-a doua. După luni de pregătire intensă, protagoniștii unui spectacol ce se anunța a fi la fel de dens din perspectiva calității. 

Toate cele patru membre ale formatului final își începeau mai mult decât încurajator parcursurile interne, drept pentru care speranțele erau mari pentru îmbogățirea unor palmaresuri deja impresionante. Catalanii plănuiau cel de-al zecelea titlu, în timp ce parizienii urmăreau, prin contrast, să câștige în premieră Liga Campionilor, misiune valabilă și pentru Veszprém. Kiel pleca spre trofeul cu numărul patru în istoria modernă care a ajuns acum la 61 de ani.

Prima rundă a penultimului act le punea față în față pe liderele Grupei A. Formația dominantă a handbalului spaniol și mondial nu mai suferise o înfrângere într-un meci oficial de aproximativ 15 luni. La rândul ei, P.S.G. controlează autoritar destinele campionatului din Hexagon, acolo unde eșecurile reprezintă adevărate rarități. Trupa lui Raúl González urma să aibă o sarcină mult mai dificilă în a doborî un alt colos al disciplinei.

Explicațiile erau evidente, în direcția respectivă, dacă ne orientăm către absențele uriașe, pe care tehnicianul iberic trebuia să încerce a le suplini. Nikola Karabatić, Luc Steins și Henrik Toft Hansen nu își putea aduce contribuția directă, din motive ce priveau fie probleme fizice serioase, fie din virtual inevitabilele cauze sanitare ale prezentului. Drept consecință, atleții catalani, cotați drept favoriți, au izbutit să respecte aparențele, în ciuda unui start ceva mai puțin reușit. Din momentul în care Barcelona s-a instalat confortabil la conducere, replica franceză nu a fost suficient de puternică, iar succesul a urmat relativ natural. Un adevărat festival ofensiv a fost dominat de către Dika Mem, care a izbutit să neutralizeze cele nouă reușite ale omologului și conaționalului său, Dylan Nahi. Echipa estetic și calitativ superioară ghidată de Xavi Pasqual și-a asigurat un final liniștit de joc în fața lui P.S.G. (tranșat cu 37-32). 

Aspectul subliniat putea fi valid și în duelul secund al semifinalelor, însă desfășurarea partidei dintre Kiel și Veszprém a depășit orice normă a convenționalului, chiar și în dinamicul handbal masculin. Vicecampioana din mai 2019 urmărea acel titlu care eludează efortul băieților de pe semicerc pentru foarte mult timp. O nouă tentativă părea să fie nereușită, rivalii germani arătând drept echipa mai bună, chiar și dincolo de pauza unei întâlniri uluitoare.

THW înregistrase chiar și un avans de șapte unități, care era conservat în mare parte, la intrarea în a doua jumătate a timpului regulamentar. Un parțial realmente inimaginabil a transformat un deficit serios pentru Veszprém într-un context de unde revenirea germană se arăta improbabilă. Timp de 14 minute, maghiarii au încasat doar două goluri, marcând nu mai puțin de paisprezece.

Avantajul obținut nu a fost însă apărat cu succes, chiar dacă victoria se situa la doar 9 minute distanță. Dimpotrivă, Kiel a fost echipa care era mai bine plasată la intrarea în secvențele finale. Maghiarii au reușit să revină, forțând intrarea în prelungirile pe care le-au început mult mai bine. Conducând la două posesii, ei au fost din nou surprinși de replica elevilor lui Filip Jícha. Ultimul cuvânt i-a aparținut lui Niklas Ekberg. Excepționalul suedez puncta pentru 36-35, respingând apoi într-un mod dureros, tentativa finală a egalării.

Zebrele își obțineau astfel prezența în finală după un penultim act în care schimbările inițiativei au atins noi cote. În plus, efortul suplimentar depus de campioana Germaniei se putea arăta hotărâtor, ea având la dispoziție mai puțin de 24 ore pentru o refacere eficientă. Barcelona deținea avantajul evident din acest punct de vedere. Calea către prima distincție EHF Champions League, la capătul unui hiatus de peste cinci ani și jumătate nu se anunța însă deloc facilă.

De notat, bineînțeles, este că cele două combatante ale serii de marți își reînnoiau o poveste remarcabilă, prin a treia finală din Liga Campionilor în formatul modern. Kiel se impusese în 2000 (după o dublă manșă), iar Barça o făcea zece ani mai târziu (odată cu prima ocazie a evenimentului ultimelor patru. Miza uriașă avea să-și spună cuvântul și într-o încleștare aparte, desfășurată fără aportul spectatorilor în interiorul Lanxess Arena.

În urma concluziei finalei mici, în care P.S.G. a trecut de Veszprém cu 31-26, două formații implicate în aceeași grupă a ediției 2020-2021 se pregăteau să decidă destinația unei competiții începute cu mai bine de 15 luni în urmă. Barcelona câștigase atât acasă, cât și în Germania pe 19 noiembrie, creându-și și o dimensiune psihologică a prospețimii fizice deja superioare.

Primele minute ale finalei le-au fost favorabile catalanilor, conform previziunilor. Avansul lor a fost anulat, deși înfruntarea a început exploziv de ambele părți. Kiel a reușit să ofere replica necesară pentru conservarea unor șanse reale. Dinamismul era prezent inițial în ambele fazele ale jocului. La capătul primei șesimi de handbal se înscriseseră deja de douăsprezece ori, iar formația care pleca cu a doua șansă își păstra excelent cumpătul. 

Golgheterul ediției punctase în cinci ocazii până la jumătatea reprizei întâi. Niklas Ekberg era motivat să-și treacă în cont, pe lângă titulatura de cel mai prolific marcator european din istoria lui THW, un al doilea titlu suprem. La confruntarea cu numărul 300 din Champions League, campioana Bundesligii a demonstrat o eficiență neverosimilă, marcând printr-o ușurință fantastică. Scandinavul menționat anterior rata șansa contraatacului unui potențial ecart de cinci goluri. De atunci, tabela a fost reechilibrată de formația Blaugrana. Gonzalo Pérez de Vargas și-a adus imediat contribuția în poarta iberică limitând parțial pagubele realizate de oponenții din atacul lui Kiel.

Finalul primelor 30 de minute a fost favorabil echipei aflate sub conducerea unui fost mare jucător care își încheia cariera la Barcelona. Filip Jícha și-a văzut elevii intrând la cabine cu 19-16, demonstrând că adrenalina și precizia pot contracara oricând semnele oboselii.

Xavier Pasqual avea nevoie în schimb ca proprii elevi să adopte un interval secund fără greșeală pentru a atinge borna trofeului cu numărul 10. Ieșirea de la vestiare se producea sub o situație de superioritate, însă adversarii au rămas adepții unei abordări agresive. Insistând pentru desfășurarea atacului în regim de 7 contra 6, THW se putea detașa în debutul reprizei secunde. Evoluția lui Niklas Landin galvaniza o defensivă perfect pusă la punct. Cel mai bun jucător al planetei din 2019 și-a ridicat exponențial nivelul de joc, închizând la propriu buturile.

Treptat, timpul a început să se arate împotriva spaniolilor, care erau împiedicați din a combina rapid. Ei se confruntau cu lipsa soluțiilor cursive, iar dezavantajul creștea. Cu mult calm, cu un lot vădit afectat din punct de vedere numeric, Kiel și-a dus improbabila misiune la capăt, impunându-se cu 33-28. Zebrele conduse de un tehnician aflat la primul sezon ca principal au demonstrat că limitele umane pot fi împinse suplimentar. Principalii artizani ofensivi ai un succes memorabil au fost Niklas Ekberg, Sandren Sagosen și Steffen Weinhold, care au marcat împreună 20 de goluri Barcelonei.

Cel mai scurt sezon ca uzură, dar fără egal din punctul de vedere al calendarului handbalului masculin, a oferit două zile ultime pline de intensitate. Fără a fi cotată cu primele două șanse în Final Four, THW Kiel a depășit două oponente superioare pe hârtie, devenind cvadruplă campioană europeană, pe tărâm natal. Mai mult, întreruperea unei serii greu de replicat a victoriilor rivalei din Catalonia s-a realizat într-un context puțin scontat, la capătul unui ultim act care a avut parte de un ritm uluitor de la prima și până la ultima posesie a sa, la Köln.