Marocul și-a dus parcursul ideal mai departe, cucerind în termeni fotbalistici întreaga Peninsulă Iberică. După Spania, Portugalia a fost eliminată după timpul regulamentar, fără să înscrie la rândul ei, în fața formației care va plasa Africa și lumea arabă cel puțin în semifinale, într-o premieră fabuloasă.

Adversara exponenților Atlasului a fost decisă printr-o confruntare a Angliei și Franței ce deja ar fi putut intra în plan secund, dacă desfășurarea nu se plia afișului istoric. Condusă de două ori de campioana mondială, formația insulară ar fi putut reveni mereu de la punctul cu var. Harry Kane a ratat însă a doua execuție, iar Les Bleus și-au asigurat dramatic biletul ultim al semifinalelor.

Prea puține cuvinte ar trebui folosite pentru a descrie cu adevărat definiția magiei în fotbal ori poate a suspansului. Aspectele neprevăzute sunt cele care transformă orice sport, cu atât mai clar la înalt nivel, iar în mai puțin de trei săptămâni, Campionatul Mondial ne arată cumva calea, inclusiv în deja avansata fază a sferturilor, începută de-a dreptul epocal. 

Maroc – Portugalia 1 – 0: O nouă victorie la limită pentru istoria absolută

Dincolo de orice alte desfășurări, nu am fi putut realmente să ne așteptăm la un mai mare spectacol. În aceeași măsură, devenea la fel de improbabil să afirmăm că Marocul ar avea vreo șansă să încheie competiția după Brazilia, pentru a oferi doar un exemplu. Dar, pe rând, realitatea fotbalului din 2022 a contrazis orice argument considerat normal. Cât privește formația ultimilor lei africani semnele bune au venit încă din clipa debutului.

Ulterior, totul a mers din bine în mai bine, pentru a ajunge într-o postură atât de rară a câștigătoarei de grupă. Iar modalitatea în care elevii lui Walid Regragui și-au validat poziția a fost realmente exemplară, indiferent de ceea ce urma să aibă loc ulterior. De-a lungul întregului turneu, gruparea de la sud de strâmtorile Europei a fost una cu prea puține fisuri.   

Acum, poate că remiza obținută cu deja semifinalista Croația nu mai este atât de uimitoare ca rezultat în sine, dar semnalul a fost trimis fără îndoială. Continuarea din fața Belgiei a demonstrat că nivelul poate fi cel puțin repetat, în compania unui oponent considerat de elită în ofensivă. Succesele consecutive din cadrul seriei au oferit suficient elan pentru ca poziția din fața Spaniei să nu fie una de inferioritate pe gazon.

Iar, precum am văzut deja în multe alte dueluri ulterioare, cu cât jocul se extinde mai mult, cu atât favoritele vor fi cu adevărat puse în dificultate. Fără ca toreadorii să înscrie nici măcar de la 11 metri, din patru încercări, Marocul intra deja în sărbătoare. Dar, dacă Furia Roja a fost depășită, nici Portugalia nu se prefigura drept o misiune imposibilă. Drumul campioanei europene din urmă cu șase ani a arătat  neașteptat, de la un joc la altul.

Contextul a culminat efectiv printr-o optime de finală absolut dominantă cu Elveția, la care foarte puțini pasionați s-ar fi putut gândi, mai ales cu un Cristiano Ronaldo venind de pe bancă. Tripla memorabilă a lui Gonçalo Ramos trimitea trupa lusitană spre o șansă cu adevărat mare de a pătrunde în careul de ași, pentru prima dată din 1966. Singura diferență uriașă pentru elevii lui Fernando Santos față de jocul precedent se pregătea a fi aceiași precum în cazul Spaniei.

Publicul marocan a creat o reală atmosferă demnă de meciuri în deplasare pentru adversari, iar Al-Thumama Stadium se pregătea pentru cel mai important joc al istoriei naționalei din Atlas. În debut, indiciile au fost că niciuna dintre combatante nu vor plănui un risc enorm, câtă vreme situația nu o va impune. După cum a fost normal, insistențele au fost mai dese din tabăra europeană, care pentru al doilea joc succesiv, nu conta pe cel mai bun marcator al istoriei sale. Raphaël Guerreiro a fost cel care a încercat să-și asume mai întâi responsabilitatea unui șut în forță.

După ce exponentul uneia dintre echipele prezente la București pentru turneul inter-amical cu Rapid, anume Borussia Dortmund, a fost blocat, inițiativa a început să se schimbe. Nu era pentru întâia oară când africanii au arătat că va fi capabilă să forțeze, iar Youssef En-Nesyri a oferit un prim semnal aerian de alarmă. João Félix și-a văzut apoi un șut periculos deviat de doi adversari, balonul trecând peste poarta apărată de Bono. Sofiane Boufal a oferit răspunsul tânărului lui Atlético Madrid, înainte ca tot el să rateze buturile adverse.

Foarte multe acțiuni periculoase au precedat acțiunea care a însemnat delirul în tribune, cu un ușor concurs al lui Diogo Costa. Yahia Attiyat Allah a reușit finalmente să-i furnizeze centrarea de gol lui Youssef En-Nesyri, în minutul 42. Ezitarea golkeeperului lusitan i-a permis vârfului Sevillei să trimită în plasă, după un salt ce va intra în istorie. De notat a fost că odată ce Maroc a deschis scorul, niciun adversar nu a reușit să mai răspundă pe tabelă.

Totuși, înaintea capătului de primă repriză, o execuție fantastică, sub traiectorie de parabolă din partea lui Bruno Fernandes, a izbit doar bara transversală. În mod evident, ibericii au avut destule resurse pentru a răspunde, însă provocarea a fost uriașă pentru orice fotbalist portughez. În plus, pentru Cristiano Ronaldo, posibila ultimă repriză pe scena mondială, începea cu o presiune imensă. Până atunci, outsiderii au trecut atât de aproape de dublare a avantajului, din centrarea lui Hakim Ziyech.

Marcatorul golului precedent nu a reușit să reia în plasă din câțiva metri, împreună cu Jawad El-Yamiq. Treptat, odată ce asediul a crescut în intensitate, timpul nu mai era partenerul jucătorilor lui Fernando Santos. În ciuda unei organizări excepționale în defensiva opusă, ocaziile au  venit și au fost foarte mari, începând de la Gonçalo Ramos, până la Bruno Fernandes. Mai întâi, Cristiano Ronaldo a intrat ulterior în rolul servantului, dar execuția spre vinclu a lui João Félix a fost stopată de Yassine Bounou.

Parada formidabilă avea să fie urmată chiar la startul minutelor de prelungire (opt la număr), de negarea reușitei egalizatoare și pentru un Ronaldo bine demarcat. Suspansul a fost unul continuu pentru și după o reluare agonizantă a lui Pepe, din apropierea porții. Pe contraatac, Maroc a mai avut anterior o oportunitate grozavă de a închide jocul, însă varianta neinspirat aleasă de către Zakaria Aboukhlal, a păstrat revenirea lusitană în calcule.

Din fericire pentru rezerva lui Walid Regragui, finalul a sosit cu bine, chiar și după eliminarea lui Walid Cheddira. Cu adevărat, înfrângerea Portugaliei (din nou fără gol primit) de către exponenții mareei roșii ce a afundat din îndepărtatul deșert, înseamnă momentul de referință pentru întreg fotbalul african. Cea dintâi prezență în semifinale conturează rodul efortului nemărginit, iar o singură altă victorie din două șanse, va garanta medalia; unui parcurs marocan oricum unic, la nivel absolut.

Anglia – Franța 1 – 2: O bătălie a istoriei și a nervilor revine campionilor en-titre

Ultima necunoscută a sferturilor trebuia să fie fără îndoială și jocul cu cel mai mare impact neutru. Deseori istoria se întâmplă să lege două națiuni, în circumstanțe bune ori mai puțin bune, iar ideea anterioare se potrivește ideal pentru relația dintre Albion și Hexagon. O mare dispută culturală a fost transpusă și pe terenul de fotbal în timp.

Cu toate acestea, va fi destul de important să menționăm că Anglia și Franța nu s-au mai întâlnit de peste un deceniu într-o dispută oficială. De la EURO 2012 (în Ucraina) și până în prezent, uluitor de multe aspecte arată diferit, pentru a nu mai menționa numele mari prezente în acțiune în urmă cu un deceniu. Actualitatea ne pune la curent cu noi mari jucători, însă și cu statutul campionilor lumii de ușor favoriți.

Deși au arătat câteva slăbiciuni, precum aproape fiecare echipă de top la un moment anume în faza grupelor, jucătorii lui Didier Deschamps și-au arătat clasa. Este uluitor să vedem cum spre exemplu Lionel Messi l-a egalat Gabriel Batistuta în fruntea golgheterilor argentinieni de Cupă Mondială, cu zece reușite. Dar, Kylian Mbappé a ajuns deja la cota celor nouă după recitalul oferit pe finalul disputei cu Polonia, înainte de a împlini 24 de ani.

Următoarea sa provocare avea să fie o defensivă britanică ce a arătat solid atunci când a avut mai mare nevoie, datorită în principal lui Jordan Pickford. Primind gol doar în fața Iranului, portarul lui Everton a reprezentat principalul motiv pentru care englezii au traversat o repriză a doua foarte liniștită contra Senegalului. Însă, îndată ce scorul de neprezentare a fost stabilit acolo, toată atenția mergea spre înfruntarea-reper a sferturilor, pe arena Al-Bayt.

Relativ recent, Anglia reușise să mai treacă un test eliminatoriu absolut, printr-o victorie în fața celeilalte mari rivale, Germania. Dacă la precedentul turneu final european, capitalul succes i-a propulsat pe elevii lui Gareth Southgate spre finală, isprava ar fi trebuit acum repetată cu Franța, însă fără avantajul terenului propriu. Atmosfera se anunța electrizantă, proporțiile find echilibrate, într-un duel început de la intonarea celebrelor imnuri.

Ulterior, destulă prudență s-a remarcat într-o profundă evidență pe gazon, cu un mic plus fiind inițial punctat de partea insularilor. Numai că, Olivier Giroud nu a avut nevoie de mult spațiu ca să pună probleme cu capul la poarta lui Jordan Pickford. Reprezentantul lui Everton nu a avut inițiale dificultăți, dar la următoarea acțiune finalizată, intervenția a fost târzie. Însă, șutul foarte puternic al lui Aurélien Tchouaméni va primi întreg creditul, într-un moment al deschiderii scorului ce avea să aprindă acțiunea.

La scurt timp după minutul 17 subliniat mai devreme, nici Luke Shaw și nici colegul de echipă Harry Kane din poziție favorabilă de 1 la 1, nu l-au putut învinge pe Hugo Lloris. Reflexul foarte bun din partea căpitanului și noului recordman de selecții franceze, urma să fie dublat de alte intervenții salvatoare. Mingea ar fi putut să-i ajungă în plasă la o fază prelungită în careul mic, dar fundașii galici nu i-au permis lui Jude Bellingham să finalizeze. Celălalt purtător al banderolei a solicitat și o lovitură de pedeapsă, intervenția lui Dayot Upamecano la Harry Kane fiind totuși considerată corectă.

Fără a mai forța peste măsură, albaștrii s-au mulțumit să apere rezultatul desprins dintr-o minunată execuție individuală. Pentru prima oară condusă de-a lungul întregului turneu, Anglia avea nevoie de o repriză a doua mai exactă spre a surprinde defensiva lui Didier Deschamps. În postura de a aștepta mai degrabă situațiile de contraatac, deținătorii titlului a fost protejați de același Hugo Lloris. Torpila lui Jude Bellingham nu l-a depășit pe veteranul lui Tottenham, care a avut ceva emoții și la faza fixă următoare.

Presiunea a continuat să crească, iar incursiunea lui Bukayo Saka din minutul 51 a rezultat într-o intervenție complet neinspirată a autorul primului gol. Eroarea lui Aurélien Tchouaméni avea să fie taxată de Harry Kane, fără vreo emoție de la punctul cu var, nouarul egalându-l și pe Wayne Rooney în ierarhia all-time a golgheterilor englezi. Les Bleus au amenințat imediat ce a plasat mingea la centru, Jordan Pickford fiind la post în momentul încercării surprinzătoare a lui Adrien Rabiot.

În cealaltă parte, entuziasmul a crescut, cu toate că finalizările au lăsat serios de dorit până la un punct. Harry Maguire a avut următoarea oportunitate venită prin fază fixă, dar reluarea sa a fost atenuată de bară. Ulterior abia după minutul 75, adevărata nebunie s-a declanșat. Fiind în mare parte dominați pe plan ofensiv, francezii s-au bazat pe Olivier Giroud pentru a răspunde. Găsit formidabil de Ousmane Dembélé, vârful lui AC Milan nu l-a putut învinge pe Jordan Pickford, dintr-o poziție clară de gol. O a doua șansă nu a mai fost ratată din centrarea lui Antoine Griezmann, fără a scoate din calcul devierea aceluiași Harry Maguire.

Întrebarea devenea dacă leii din Marea Britanie vor mai avea forța de a răspunde, momentul de cumpănă venind la următoarea acțiune notabilă. Fără a avea nevoie de o intervenție forțată, Theo Hernández l-a busculat efectiv în propriul careu pe Mason Mount, decizia corectă venind din camera arbitrajului-video. Față în față din nou cu al său coleg Hugo Lloris, Harry Kane și-a luat mai puțin timp decât la prima instanță de la 11 metri. Rezultatul din minutul 84 a fost opus celui dintâi, șutul fiind trimis mult în afara cadrului porții celuilalt căpitan.

Deseori, istoria negativă a Angliei moderne s-a scris și de la punctul cu var, iar în 2022, un nou capitol va fi astfel asimilat, deși marcatorul a oferit anterior și speranță colegilor. Fără a străluci, în fapt cum au stat lucrurile și contra Poloniei pe alocuri, Franța a trecut un nou obstacol, după ultima execuție din lovitură liberă ratată agonizant pe acoperișul porții de Marcus Rashford. Întâiul succes din istorie pe scena supremă contra Albionului a garantat laureaților din Rusia apropierea obiectivului sacru, împlinit doar de două ori în istorie (Brazilia lui Pelé apărând coroana în 1962).

Indiferent de rezultatele finale care au compus întregul tablou al sferturilor de finală, era clar că actuala Cupă Mondială va avea parte de nuanțe speciale. Realitatea neutră este foarte probabil să arate mai bine decât orice așteptare a neprevăzutului. Doar patru meciuri cu potențial legendar ne mai despart de marele deznodământ din Qatar.