Carlos Alcaraz i s-a alăturat lui Stan Wawrinka, drept al doilea campion al US Open din ultimele șapte ediții, care a salvat o minge de meci în prealabil. Ieșind cu bine din ceea ce a reprezentat meciul anului (cel puțin), contra lui Jannik Sinner, excepționalul iberic a înaintat spre țelul suprem. După cele trei jocuri decise în cinci seturi anterioare finalei, spaniolul a evitat dramatismul maxim în fața lui Casper Ruud. Norvegianul și-a adjudecat doar o manșă în disputa care a decis cel de-al 28-lea ocupant al poziției de lider ATP, întinsă pe 3 ore și 20 de minute.

De la Ilie Năstase încoace, din 1973, până la Rafael Nadal, Roger Federer, Novak Djokovici sau chiar antrenorul lui Alcaraz, Juan Carlos Ferrero, niciun jucător nu a acontat acea poziție fruntașă mai rapid decât entuziastul iberic, triumfător la doar 19 ani pe scena americană.  

Așteptările pentru pilonii tenisului ce ajung în timp să reprezinte reperele absolute nu scad. Însă la un moment dat, totul este la mijloc și, în direcția noutății, aproape orice rămânând posibil. Pe lângă componenta emoțională aflată mereu în ascensiune, spectrul valorilor găsește ramurile evoluției, chiar dacă cele mai înalte nume vor rămâne aproape. În schimb, niciodată nu pare târziu ca lucrurile să adopte o altă turnură, într-o locație ușor predilectă pentru ele.

Raportându-ne cu precădere la episoadele aferente marii ocazii din așa-numita capitală a lumii, elementul dorit mai presus decât orice, rămâne spectacolul. Des, asocierea ramurii masculine s-a realizat datorită implicărilor maeștrilor pătrunși deja în legendă. Însă, Openul Statelor Unite nu a mai garantat recent scenariile perfecte protagoniștilor istorici. Printr-o sumedenie a factorilor, gloria a început să evidențieze pretendenții în complexul dedicat lui Billie Jean King. 2022 a menținut propriile opțiuni ale tendinței sugerate, iar punctul culminant s-a prefigurat pe măsură.

Pentru a ajunge spre fazele superioare, a devenit clar că va fi nevoie peste orice altceva, de o dispoziție excepțională a anduranței. Ținând seama de perspectiva unui Rafael Nadal încă afectat serios fizic, oportunitățile tabloului băieților au fost larg deschise. În ultima ecuație, deja nu îl plasam pe un Novak Djokovici deja mult mai împăcat cu ideea hiatusului newyorkez, comparativ controversei din Australia. Fără sârbul care a ratat probabil oportunitatea carierei în urmă cu un an, tinerii au accelerat clar. Deja, oricât de neașteptat ar fi sunat acum 12 luni, numele lui Casper Ruud semnifică elita.

Perimetrul scandinav a așteptat ani întregi pentru un nou jucător reprezentativ, al secolului XXI. Iar, în ciuda faptului că Robin Söderling a atins două finale pariziene de Mare Șlem, norvegianul ajuns la 23 de ani a arătat că ar putea ajunge mai departe. Semnalul categoric a însemnat un propriu titlu de vicecampion la Roland Garros, regele zgurii neoferindu-i apoi multe șanse. Pe hard, reperele pozitive au revenit în dreptul reprezentantului Țării Fiordurilor, chiar la timp pentru un parcurs cu potențial unic. 

De la început, lucrurile s-au așezat oarecum favorabil, dar nicio confruntare pe format lung nu va fi automat simplă. Un mare obstacol a fost înfruntat și depășit pe Arena Louis Armstrong, unde atâtea nume de top au găsit finalul turneului. Într-o notă remarcată pare-se tot mai des din actualul moment, Tommy Paul a izbutit să găsească inspirația pentru a-și trimite adversarul într-un real maraton. Jocul din șaisprezecimi a devenit atât de echilibrat, încât patru ore nu au fost suficiente pentru intrarea în manșa a cincea.

Acolo, prea puține soluții au rămas în contul reprezentantului gazdelor, un 6 – 0 într-adevăr sec propulsându-l pe capul al cincilea de serie către săptămâna secundă. Retrospectiv, vom ști că totul a început să se schimbe, odată cu jocul care i-a adus înfrângerea vechiului lider mondial. Apoi, va fi greu de confirmat că Nick Kyrgios ar fi trebuit să realizeze mai mult după eliminarea deținătorul trofeului. Dar, în eventualitatea unei semifinale împotriva lui Casper, șansele australianului ar fi fost categoric mai mari decât cele înregistrate de Karen Khachanov.

Realitatea evoluției tabloului a arătat de fapt un culoar pe care nordicul a reușit să îl utilizeze drept tenismenul mai constant și mai valoros, comparativ cu surprinzătorul rus. Brusc, cea mai mare ocazie a carierei îi ajungea în față lui Ruud, însă, în mod categoric, el nu se regăsea singular în contextul subliniat. Mai mult, spre jumătatea opusă a competiției, întreaga asistență a lumii tenisului a anticipat foarte serios o întâlnire cu destinul, nu tocmai clișeică dacă vom analiza mai atent calea noului fenomen al Spaniei la fileu.

Este viabil ca aventura lui Carlos Alcaraz Jr. să nu fi comparată altora, în timp. Dar, dacă un prim indiciu strălucitor ne revine în memorie, ediția precedentă din Corona Park va rămâne acela. La doar 18 ani, recordurile toreadorului au început efectiv să uimească martorii pe hardul american, un tărâm ce a părut fără limite pentru el. La un an distanță, cea mai tânără prezență în sferturile majore din istorie s-a întors cu alte așteptări. Poziționat ca al treilea favorit, fiecare confruntare a sa a însemnat un prilej pentru fani să ia parte la un permanent spectacol. 

Prețul lor a părut să crească pe măsură ce am avansat, o serie greu de crezut începând din optimi. Doar că, publicul a învățat ca indiferent de adversarul înfruntat, ibericul nu va renunța vreodată, dacă va fi apt fizic. Marin Čilić a oferit totul din postura unui fost deținător al titlului, optimea de finală fiind prima dintre cele două confruntări ale spaniolului de 19 ani care avea să mențină Manhattanul în picioare cu mult după miezul nopții. Ex-iugoslavul care s-a impus în 2014 a avut primul avantajul manșei decisive. Apoi, el a fost depășit de noul val al energiei, parcă mereu accesat de cel poreclit Carlito.

Mai departe însă, pentru descrierea sfertului de finală, nu există numeroase cuvinte care să fie exagerate, între cei mai talentați jucători ai circuitului născuți în actualul secol. Ritmul de joc a rămas sufocant din exterior, inclusiv la începerea celei de-a cincea ore a partidei. În condiții considerate obișnuite pentru majoritatea celorlalți jucători, nu ar fi trebuit ca Alcaraz și Jannik Sinner să mai ajungă acolo. Cedând două tie-break-uri după ce s-a impus în manșa întâi, elevul lui Juan Carlos Ferrero a apelat din nou la rezerve nebănuite ale energiei și voinței, fiind împins până la limită.

Dezavantajul s-a extins aparent implacabil la începuturile seturilor 4 și 5, dar atletul din Murcia a avut mereu ceva în plus. Iar, îndată ce game-ul din penultimul segment în care acesta din urmă a salvat șansa de meci, a fost răsturnat, nimic nu a devenit mai greu. Stabil pe propria dorință de a ține mai mult balonul în teren, Carlos s-a impus cu 6 – 3 în decisiv, însă nu până când ceasul a arătat ora locală 2 : 53 (9 : 53 la București). Iar, ținând cont de scorul final, cel mai târziu joc încheiat al istoriei US Open s-ar fi putut extinde și mai mult, peste cele 5 ore și 15 minute efective.

Dacă am alege un jucător ce se va putea reîmprospăta după o asemenea experiență, fără îndoială definitoare, Alcaraz este probabil la vârful listei. A fost nevoie de multă energie pentru ca un Frances Tiafoe aflat în momentul carierei, în semifinale. Deși jocul a conținut tot maximul de seturi, a fost suficient de limpede că americanul care îl eliminase pe Rafa Nadal, nu s-a putut ridica suficient la ștacheta celuilalt atlet iberic. Capul de serie 22 s-a impus în seturile 2 și 4, decise dramatic după tie-break, dar a fost dominat în celelalte secvențe.

Ca urmare, unul dintre puținele care puteau fi imaginate cu un punct de maxim absolut, în acord culturii spectacolului nord-american, s-a împlinit perfect. Poate ca drept magnitudine a finalelor din 2021 (Răducanu – Fernandez și mai ales Djoković – Medvedev ținând cont de contextul posibilului Grand Slam), miza a fost superioară. Dar acum, cei mai constanți doi concurenți din New York City s-au aflat față în față nu doar cu primul turneu de Mare Șlem, dar și cu șefia ierarhiei mondiale.

Practic, ultimul context similar cadrului evocat, chiar dacă protagonistele erau mai avansate în vârstă, a fost actul final de la Australian Open 2018, dintre Caroline Wozniacki și Simona Halep. Cu alte cuvinte, amplitudinea unui astfel de duel la masculin a fost nemaiîntâlnită de întregi decenii, ambii jucători reacționând în consecință pe Arthur Ashe Stadium. 

Nesiguranța la serviciu s-a resimțit la startul amiezii newyorkeze, Casper Ruud având și el propriile ocazii ale desprinderii. O serie de opt puncte succesive l-a ajutat pe adversarul său să capete controlul asupra actului prim, decis fără alte răsturnări. Ferocitatea raliurilor a scăzut foarte rar însă, jucătorul norvegian încercând să controleze lucrurile mai des de pe fundul terenului. În schimb, Carlos Alcaraz a preferat să utilizeze fileul în orice ocazie, văzând că rivalul său a crescut presiunea și pe tabelă.

Reușind să se impună la retur, după care să apere cu mult efort avantajul la serviciu, favoritul al cincilea a părut a prelua serios controlul, în urma a două break-uri reușite în setul secund. Ulterior, finalistul de la Paris a anulat startul mai bun de act terț al spaniolului, însă nu a fost lăsat să evadeze. Oricum, în măsura în care ambii arătau încă dispuși în a depune efort maxim spre orice minge, nimic nu părea decis. Presiunea scorului a continuat să stea pe umerii lui Carlos, până când inclusiv o minge pentru set salvată ne-a condus către singurul tie-break al serii.

Întreaga desfășurare a turneului ne spunea că Alcaraz va rămâne cu șanse viabile și dacă va ceda un al cincilea joc decisiv din tot atâtea la New York. Dar, combatantul mai tânăr a găsit din nou căile resurselor suplimentare, în momentele în care o partidă este în balanță. Deși dădea impresia că evoluează pe piciorul din spate, la depășirea a 150 de minute de joc, latinul a reușit să se regrupeze perfect. Cu șapte puncte adjudecate succesiv în tie-break după un as advers la debut, spaniolul a indicat că a depășit cel mai sensibil punct al duminicii, nu tocmai comparabil altora din competiție.

De cealaltă parte, moralul a părut să scadă pentru un atlet care încă nu a învins un oponent de top 10 pe o scenă de Mare Șlem. Inclusiv Casper Ruud a știut că amprenta adversă nu se putea decât extinde pe măsură ce înaintam în partidă. Spectatorii l-au purtat pe oponentul său spre ieșirea din situații mult mai complicate, actualmente, controlul mental fiind nealterat și transpus în teren de partea sa. Desigur, în calculul psihologic nu puteam uita că nordicul cedase ambele confruntări precedent disputate, ultima dintre ele tot pe tărâmul american, cu un trofeu Masters pe masă, la Miami. 

În pofida faptului că schimburile formidabile nu s-au oprit, momentul ascendent i-a aparținut tot mai clar celui care demonstrează cu adevărat că poate fi adevăratul om care să îi urmeze calea lui Rafael Nadal. Inevitabil, după obținerea break-ului dovedit decisiv în manșa a patra, au existat emoții, dar momentul istoric a devenit inevitabil pe cea mai mare arenă a lumii. Serviciul nu este probabil atuul principal său, însă prima lovitură l-a ghidat pe elevul ultimului lider ATP stabilit la capătul unui US Open, în urmă cu aproape două decenii, către istoria absolută. 

Campionul din Manhattan al anului 2022 a preluat de departe recordul lui Leyton Hewitt, devenind întâiul ocupant al primului loc mondial înaintea atingerii vârstei de 20 de ani. Modalitatea în care un asemenea deziderat (închis printr-o finală decisă în doar 200 de minute) a fost împlinit, indică întreaga esență a tenismenului destinat gloriei și de acum înainte.

Viitorul pare să rămână la fel luminos pentru un campion meritoriu, care a realizat din cadrul Openului American, o poveste proprie. Combinația imbatabilă de valoare, instinct și mai ales dorință pentru a nu ceda l-a transformat pe Carlos Alcaraz în cel mai tânăr laureat major din 2004 încoace; mai exact de la idolul său cu 23 de coroane majore. La capătul duelului pentru întâietate, fie ea și temporară în jocul masculin, apariția unui nou erou al tenisului în Spania se îndreaptă treptat spre o certitudine.

Surse:

https://www.gsp.ro/sporturi/tenis/carlos-alcaraz-e-noul-rege-de-la-us-open-674274.html