Deși anunțul iminentei retragerii pentru Suzuki din campionatul mondial a întristat cadrele cu albastru în prim-plan la Le Mans, întrecerea a marcat un triumf în culori similare.

Enea Bastianini a izbutit cea de-a treia victorie a carierei, în doar șapte întreceri scurse din 2022. Concurentul în vârstă de 24 de ani l-a pus sub presiune ce Francesco Bagnaia, autorul prestației de pole-position urmând să cedeze în ultima parte a Grand Prix-ului de pe Circuit Bugatti. La capătul celor 27 de tururi, învingătorul din tabăra Ducati Gresini a fost urmat de Jack Miller și Aleix Espargaró. Al treilea podium consecutiv pentru catalan a garantat trecerea în fruntea ierarhiei echipelor pentru Aprilia, într-o nouă premieră absolută și greu imaginabilă în 2022.

**********

Motomondialul de Viteză pare să rămână fixat asupra echilibrului, iar nimeni nu este exclus permanent din ecuație, chiar dacă nu se numără printre marii favoriți.

Încă ne aflăm în prima treime a sezonului curent, programat drept cel mai lung din întreaga istorie supremă a ghidonului, ce a depășit șapte decenii, și nu mai puțin de zece combatanți au reușit deja să bifeze minim un podium de la startul primăverii. În plus, vom spune că drumul caravanei abia a ajuns la punctul obișnuit al perioadei europene, toți constructorii bifând deja multiple clasări în top 3.

O nouă dovadă s-a transpus categoric și la Jerez, pe traseul andaluz ce de obicei oferă tonul și reperele pretendenților reali. Pentru un Francesco Bagnaia care s-a aflat până atunci într-o imensă dificultate, week-endul precedent de competiție a părut să însemne un punct de cotitură. Fără niciun rezultat realmente notabil până în urmă cu două săptămâni, actualul vicecampion mondial a reușit să dubleze stabilirea unui record absolut pe circuitul iberic, cu o eventuală victorie solidă.

Bătăliile s-au dovedit însă excepționale pentru oricare dintre pozițiile fruntașe, italianul rezistându-i perfect lui Fabio Quartararo în secvențele cruciale. În spatele lor, ambiția s-a remarcat poate și mai mult, Jack Miller, Aleix Espargaró și Marc Márquez, având în vizor poziția a treia. Din păcate pentru sextuplul campion mondial, dar în beneficiul Aprilia, eroarea sa i-a permis mai experimentatului catalan să profite. Drept urmare, momentul legendar al podiumului 100 pentru numărul 93 în Moto GP, trebuia să mai aștepte.

În schimb, atmosfera a devenit foarte greu de prezis în afara asfaltului, privind spre rezultatele finale din Spania. Dar, contrar tuturor expunerilor inițiale, nici măcar tema presiunilor suplimentare în pneuri, aplicate motocicletei învingătorului inclusiv, nu a reprezentat punctul central pentru dezbateri. Un aspect cu enorme influențe pe termen scurt și mediu, dar mai ales lung, și-a atins momentul deciziei finale, primită fără entuziasm în padock.

Abia dacă putem spune că ne regăsim la un an și jumătate de când Suzuki a plasat amprenta absolută asupra campionatului mondial. Într-un sezon, ce-i drept disputat în condiții inegalabil de particulare, Joan Mir a ghidat culoarea albastră deschis către un titlu care la piloți așteptase exact 20 de ani. Alături de mallorquin, a stat permanent Álex Rins, cei doi conaționali ghidând structura cu baza în Hamamatsu către obținerea laurilor echipelor.

Curios sau nu, postura niponă era identică înaintea rundei a șaptea, celei căreia tocmai i-am făcut referire. Și totuși, marile probleme întâmpinate de marca din Japonia în alte fronturi decât motociclismul, au echivalat hotărârii Suzuki de a renunța la capătul aventurii din 2022. După decenii de prezențe cumva fragmentate în cea mai cunoscută competiție pe două roți, pasionații au avut nevoie să se confrunte o dată în plus cu anunțul retragerii.

Un alt fapt neanticipat, pentru cei mai puțin familiarizați cu fenomenul, este că Álex Rins se arată pilotul cu mai multe victorii în palmares, deși nu s-a apropiat precum colegul său, de o coroană individuală. Ibericul cu mai multe starturi la activ nu și-a putut stăpâni emoțiile, adunate după sezoane fascinante, cinci la număr.

În același timp, pe lângă frustrarea perfect justificată, aproape de încheierea unui lung drum cu o singură formație de clasă mare, acesta este conștient și că locul său în competiție devine vulnerabil. Direcția în care ambii exponenți Suzuki se vor îndrepta reprezintă de-acum un alt imens semn de întrebare într-un viitor inter-sezon ce nu este ferit de alte importante întrebări. Până atunci, atenția Moto GP a avut nevoie să se îndrepte către a doua destinație din lunga serie clasică europeană, vizată în Franța.   

Zona care învăluie adevăratul complex reprezentat de către faimosul Circuit de la Sarthe nu mai are nevoie de multe prezentări. Dar, distincția importantă este că pe două roți, varianta de bază folosită în Mari Premii surprinde denumirea Bugatti, locație unde spectacolul și-a făcut mereu simțită prezența. Interesant de evidențiat, raportându-ne la perioada revenirii contemporane a traseului în calendar – care datează din 2000 – încoace, ploaia încă deține un procentaj de 50% în care și-a făcut apariția.

Pentru prima dată după mulți ani, a părut că aversele se situează departe de periplul sudic. În continuare, alte statistici s-au afișat impunător, aici socotind întreaga istorie din Hexagon. Niciodată un reprezentant al țării gazdă nu se impusese la Le Mans, întreaga atenție vizându-l în actualitate pe campionul mondial en-titre.

Fabio Quartararo, autorul unui podium muncit la ediția precedentă, a fost conștient că misiunea nu va fi deloc simplă. Recordul din Moto GP al pistei s-a dovedit devansat încă din prima sesiune de antrenamente libere. Enea Bastianini și-a respectat blazonul unui excepțional start stagional și atunci, însă doar exponenții de uzină Ducati au reușit să extragă maximul din propriile pachete, pe finalul ultimei secvențe din calificări. 

Din nou, prestația de pole-position a părut să poată veni din orice direcție, incluzând aici și Aprilia lui Aleix Espargaró. Pe rând, piloții au întâmpinat probleme în a menține ritmul modelelor roșii din Bologna în sectorul al treilea al traseului. Astfel, deși amenințat, recordul absolut al lui Pecco Bagnaia, de 1.30,450, nu a mai fost depășit, italianul asigurându-și a doua plecare succesivă din fruntea grilei. Jack Miller l-a urmat îndeaproape, în a marca primul 1-2 Ducati din istoria calificărilor franceze, în vreme ce principalul favorit al tribunelor nu a reușit să atingă linia întâi la start.

Fratele mai mare al familiei Espargaró și-a menținut poziția a treia, Fabio Quartararo având într-adevăr o misiune dificilă pentru un triumf. Întreaga asistență, situată la peste 110.000 de persoane, știa importanța startului, chiar și într-o ediție a Marelui Premiu de la Le Mans desfășurată pe asfalt uscat. 

Primul moment de maxim suspans al rundei cu numărului 7 i-a aparținut însă lui Jack Miller, care și-a devansat confortabil partenerul pe sprintul până la schimbarea primă de direcție. Atât Enea Bastianini, cât și Álex Rins au încercat să rămână în contact cu italianul asociat numărului 63, în niște secvențe de debut enorm de aglomerate.

Deja, pentru liderul clasamentului general, premisele evocate mai devreme au fost evident afectate, pe măsura unui contact între El Diablo și Marc Márquez. La scurt timp, puteam asista la o adevărată clipă de cumpănă, în sensul în care un model Suzuki scăpat în decor a scurtcircuitat șicana Dunlop a pistei, urmând să cadă foarte aproape de trasa liderilor cursei. Din fericire, impactul cu solul pentru carena lui Álex Rins a evitat calea lui Jack Miller și Pecco Bagnaia. Revenit în poziția secundă, torinezul nu a mai rămas multe secunde în așteptare, declanșând și reușind atacul asupra exponentului de la Antipozi.

Pe măsura avansării și a golirii rezervoarelor de carburant, nu a fost o surpriză să îl remarcăm și pe Enea Bastianini revenind puternic în avanposturi. În ciuda faptului că mai tânărul peninsular deține cel mai vechi material de concurs dintre cele opt garaje Ducati, el a continuat să exceleze la capitolul vitezei pure. Întocmai când a părut că liderul s-ar fi putut desprinde mai evident în frunte, Bestia a știut că va avea nevoie să treacă rapid de partenerul acestuia, fapt îndeplinit pe măsură.

După ce Joan Mir a completat un week-end cu amărăciune maximă pentru Suzuki, semnând dubla căzătură de pe poziția a patra, atenția s-a reîndreptat către primele trepte ale întrecerii. Părând tot mai clar că Jack Miller nu se va mai putea implica direct pentru o a doua victorie succesivă pe Circuit Bugatti, duelul a rămas la discreția celorlalți doi actori. Teoretic, Pecco Bagnaia a avut aceeași misiune de completat, însă împotriva unui adversar mult mai incisiv. Chiar ca urmare a presiunii pe care Enea Bastianini a indus-o la maximum, erorile conaționalului nu au întârziat.

O eroare pe frânare ce l-a costat șefia pe vicecampionul mondial a precedat o căzătură cu influență majoră. Dacă liderul și-a putut continua rularea către o a treia victoria stagională, în ultimele șase parcurgeri, lucrurile s-au tensionat brusc pentru ultima treaptă a podiumului. Spectatorii galici din tribune nu au avut parte însă de rezultatul dorit, Aleix Espargaró și-a menținut perfect calmul în fața lui Fabio Quartararo.  Deținătorul întâietății piloților nu a fost dispus să riște un atac nechibzuit, fiind mulțumit să își păstreze statutul subliniat inclusiv după runda de casă.

Rezultatul s-a transpus în prima triplă clasare succesivă în top 3, raportându-ne la întreaga istorie a Motomondialului de Viteză. Mai mult, gruparea din Noale a preluat în premieră și conducerea clasamentului echipelor, într-un alt moment istoric, datorat liderului său catalan. Jack Miller, în schimb, pregătit mereu pentru spectacol, s-a regăsit la mijlocul podiumului, în spatele unui pilot al echipei Ducati Gresini care a depășit de multă vreme statutul revelației. Atât de greu de prevăzut și totuși, ascensiunea în combinezonul mov spre bleu al lui Enea Bastianini devine imposibil de negat, după ce la ultima sa experiență franceză, a plecat chiar ultimul de pe grilă.

În ciuda echilibrului absolut pe care încă ierarhia Moto GP ne-o arată în continuare – cu primii trei combatanți clasați în 8 puncte – suntem obligați să remarcăm cum învingătorul de la Le Mans, își demonstrează, fără îndoială dorința pentru a domina. Până când caravana pe două roți se va întoarce pe unul dintre circuitele sale de casă, la Mugello, Enea Bastianini își reafirmă, ca pilot independent, candidatura reală spre coroana din 2022.