Enea Bastianini stopează seria lui Pecco Bagnaia după nou episod dramatic al Moto GP, în Aragon
Atunci când am fi crezut că prea puține dueluri se pot compara cu etapa anterioară din Moto GP, runda cu numărul 15 a continuat pe aceeași lungime de undă.
Doar că, înainte să vedem noțiunea pozitivă a spectacolului pe MotorLand Aragón, am asistat și la un incident cu potențial terifiant.
Fabio Quartararo, Marc Márquez (abia reveniți în șaua de Grand Prix) și apoi Takaaki Nakagami au fost principali actori ai unui tur prim greu de rezumat. Cu piloții evitând în unanimitate accidentări serioase, atenția a mers spre actul secund dintr-o confruntare italiană impresionantă.
Învins la Misano pentru 32 de miimi de secundă, Enea Bastianini l-a învins în Spania pe un Pecco Bagnaia care aflat la câteva viraje distanță de o a cincea victorie consecutivă, deja record absolut Ducati. Devansat în ultimul tur, torinezul a anulat două treimi din diferența ce îl mai separa de liderul campionatului. Autorul primului podium al toamnei, Aleix Espargaró rămâne și el aproape de un Fabio Quartararo pentru care prezența în Japonia devine cu atât mai delicată.
Scopul spectacolului disciplinelor instinctului este să ofere oportunități ale parității. Punerea teoriei în aplicare se dovedește mai ușor de transpus într-unele situații de amploare, altele fiind martorele purei dominații. Perioada recentă a reținut ultima impresie mai serios ca niciodată, pe două roți, îndreptându-ne spre momente memorabile.
Ajungând aici, reiterarea unei teme deja recurentă în universul motociclismului de înalt nivel, atrage atenția. Poate că prezentul ce reflectă echilibrul este provocat și de momentele nedorite pentru niciun competitor, în special de la nivelul ghidonului. Însă, mai cu seamă în lumea motorizată prezentă, prețul pentru spectacolul privit din exterior se regăsește într-o continuă creștere. Fie modificări majore în contextele regulamentare fie progrese excepționale nimic nu prea mai provine dintr-o întâmplare. La vârf, se va lua în considerare și că un proces mai lung poate să ofere și roade.
Iar, în dreptul unei stagiuni din Motomondial ce pare a menține întreaga miză spre ultima parte, mulți dintre actorii implicați și-au așteptat rândul. Anii s-au scurs, la fel și generațiile de eroi și pretendenți, precum observăm acum și în alte discipline. Dar, miza pare mai acerbă ca oricând, în principal datorită entuziasmului pus în mișcare de un duel multiplu. Începând de la capătul deceniului precedent, am văzut contextul extins până la limită. Oricât de cinic ar părea să privim într-o asemenea manieră, dominația întreruptă a lui Marc Márquez continuă să remarce urmările.
Acum, devine în general imposibil să prezicem direcția fiecărei campanii, deși indiciile există pentru piloții care și-au ridicat deja un portret meritoriu. Însă, natura competiției curente ajută publicul să evite monotonia, pe care la un anume moment, legende precum Valentino Rossi și chiar Márquez, tind să o stabilească involuntar. Dar, pe măsură ce destinul și accidentările i-au cuprins pe maeștri, totul s-a deschis în dreptul viitorilor exponenți. Astfel, ne regăsim acum într-o clipă în care Fabio Quartararo încearcă să înceapă o călătorie ce l-ar putea aduce spre culmi promițătoare.
Doar că, ultimele trei luni ne-au arătat că rivalii primului campion mondial francez din istorie, vor rămâne foarte puternici, cu atuurile necesare în a pune probleme. Inițial, caravana Moto GP s-a putut doar minuna la ascensiunea Apriliei, ghidată în principal de Aleix Espargaró. Apoi însă, de ambele părți ale pauzei de vară, Francesco Bagnaia a schimbat efectiv o dinamică ce părea duală. Înaintea unei serii nemaivăzute în deja bogata istorie Ducati, puteam afirma că doar o asemenea șarjă ar fi fost suficientă. Pentru ca elevul și adversarul de pe pistă al Doctorului să își ofere măcar o șansă de a reintra în calcule, absolut fiecare dintre cele patru victorii succesive ale sale au fost necesare.
Desigur, în parte, deznodămintele nu au avut un scenariu identic, dominator, însă cel mai inspirat parțial al unei motociclete roșii, a fost posibil doar datorită torinezului. Pe tărâmul de casă la Misano, (la ultima întrecere oficială pentru Andrea Doviziozo) tabloul a devenit favorabil unui final de poveste, pentru toți spectatorii neutrii. Într-un fel, perspectiva sprinturilor ce vor fi introduse integral și revoluționar calendarului din 2023, a prins parcă mai rapid viață.
Interesant, în raport cu runda precedentă, este și contextul sub care Enea Bastianini și-a împins compatriotul până la limită. Cu toate că mai tânărul peninsular era deja asigurat de prezența în echipa de uzină a lui Gigi Dall`igna începând cu sezonul viitor, el nu s-a înlăturat aproape deloc din calea unui duel acerb. Este de notat că, deși Jack Miller a plecat din frunte în San Marino, viitori colegi ai Ducati Lenovo Team s-au contrat regulamentar inclusiv până pe ultima perioadă de accelerare.
Doar 34 de miimi de secundă i-au protejat cel de-al patrulea triumf la rând lui Pecco, evident, una dintre marjele cele mai reduse ale întregii istorii pe două roți. Deși rivalii săi direcți din ierarhia generală au fost departe să amenințe încleștarea memorabilă de pe circuitul dedicat lui Marco Simoncelli, cele șapte puncte suplimentare se pot dovedi în continuare cruciale, în dreptul omului momentului. În același timp, a zecea dintre victoriile sale de clasă regină a cuprins și o altă conotație, poate mai specială, odată cu trecerea anilor.
În circumstanțe mai sensibile decât pe riviera din Rimini, Bagnaia atinsese pentru întâia oară gloria pe MotorLand Aragón. Argumentul de bază și singurul necesar a fost că partenerul încleștării s-a numit nimeni altul decât Marc Márquez. Rar s-a putut vedea, până și după absențele ibericului, ca orice combatant să-i facă față sextuplului campion mondial într-o confruntare directă, atât de complicată. Dar, probabil că respectiva manieră de a cuceri prima treaptă a podiumului, va rămâne pentru totdeauna memorabilă.
Mai interesant este că de atunci, din perspectivă statistică, fostul laureat de la Moto 2 a înregistrat un procentaj de 50 % al Grand Prix-urilor disputate. La un an distanță, scena a fost gata în teorie pentru ca actualul vicecampion al lumii să strângă și mai mult deficitul care îl separa acum doar de Fabio Quartararo. Însă, a cincisprezecea rundă a calendarului devenea brusc mai interesantă nu doar pentru că urma să puncteze debutul unei structuri eminamente feminine, la clasa mezină.
În urma a ceea ce a reprezentat fără îndoială o recuperare mult mai rapidă decât ne-am fi așteptat la momentul noii pauze, secondantul lui Bagnaia din 2021 a decis că poate reveni pe asfalt. Sesiunile de teste cu prototipul Honda destinat următorului sezon nu s-au dovedit tocmai blajine cu cel mai titrat pilot rămas în competiție.
Chiar și astfel, Márquez s-a considerat pregătit pentru a lua parte la primul său week-end de concurs de la Mugello încoace. Plusul revenirii a atras atenția și asupra pistei de peste 5 km, parcursă în regimul favorit catalanului, invers al acelor ceasornicului.Imaginea completă din Aragon conturează un adevărat complex de motorsport, poate chiar cel mai pliabil din câte au fost imaginate.
Peste 200 de variante diferite sunt încă asociate în teorie unuia dintre cel mai nou construite baze din întreaga Europă. În ciuda acestui fapt, întrecerile oficiale de motociclism, calculând atât Motomodialul, cât și Superbike, au împlinit deja peste un deceniu. Până la precedenta experiență din proximitatea Alcañiz, traseul ca întreg nu a fost favorabil pentru Ducati. Înaintea succesului anului anterior, doar Casey Stoner mai reușise să se impună sub carena din Bologna, la ediția de debut a întrecerii.
Francesco Bagnaia a avut de gând să-și întărească senzațiile pozitive, într-o zi a calificărilor ce l-a remarcat aproape de Q2 și pe Marc Márquez. În schimb, cu Johann Zarco negându-i ibericului accesul în faza finală, aceleași motociclete au dictat ritmul. Spre stabilirea unui nou record absolut în Aragon (la 1.46.069), liderul Ducati l-a stopat pe Jack Miller din a găsi al doilea pole-position consecutiv.
Australianul ce anterior isprăvii din San Marino nu mai plecase din fruntea plutonului decât într-o singură altă ocazie, în 2018, l-a urmat pe echipierul său. Enea Bastianini a desăvârșit o nouă linie întâi eminamente aferentă motoarelor italiene, Fabio Quartararo plasând-se pe șase din ultima oportunitate disponibilă. Francezul putea găsi cu greu resurse mai mari, dar nu putea imagina exact ce avea să urmeze (după ce întreaga caravană și un Cal Crutchlow proaspăt revenit în șa a onorat-o într-un mod aparte pe Regina Elisabeta). Auspiciile penultimei amiezi iberice și europene a sezonului au fost ca autorul prestației-reper de sâmbătă să nu fie presat în primul viraj.
Flancat de colegii de filieră, Pecco Bagnaia nu a fost martorul unui prim tur absolut halucinant. Explicația a cuprins contrastul dintre plecările liderului campionatului și cvintuplul învingător din Aragon. Marc Márquez s-a lansat excelent de pe 13, însă pierzând controlul punții spate în virajul al treilea, ibericul a fost acroșat de El Diablo. Într-un contact direct la peste 200 de km / h, francezul a avut marea șansă de a scăpa pe propriile picioare.
Motocicleta de uzină Yamaha s-a aflat foarte aproape de un impact propriu-zis cu pilotul, fără ca cel mai întunecat scenariu să se transpună. Nevătămat, Quartararo a putut accepta mult mai ușor un abandon altfel dureros și în planul calculelor. Deși nimeni nu îi contesta întâietatea la general în respectiva clipă, incidentul putea însemna un imens moment de cotitură stagională. Așteptările au vizat o întrerupere iminentă a cursei, Takaaki Nakagami fiind și el dezechilibrat pe următoarea linie dreaptă de aceeași Honda instabilă a lui Márquez.
Incredibil dar adevărat, fără vreo neutralizare, cele trei abandonuri descrise urmau să rămână singurele ale întregii după-amiezi. Brusc, aceasta a căpătat o cu totul altă însemnătate, chiar dacă liderul plutonului nu se schimbase. Pecco Bagnaia și-a concentrat propriul ritm, unul mai lent, dar perfect de înțeles în asemenea condiții particulare. În spatele său, un Brad Binder venit de pe poziția a zecea se instalase temporar pe un loc secund atât de greu tangibil pentru KTM. Jack Miller și Enea Bastianini au preferat să se regrupeze, în condițiile în care Aleix Espargaró își păstra poziția, la rândul său în avanposturi.
Nu a trecut foarte mult timp până când Ducati să arate care ar fi cadența pe circuit, australianul echipei oficiale fiind lăsat totuși în spate de tânărul care îl va înlocui din următoarea campanie. Ca urmare, pentru a doua rundă consecutivă, excluzând orice eroare, singurul care îl putea stopa pe Francesco Bagnaia, era cel supranumit Bestia. Spre deosebire de acțiunea din San Marino, unde cel mai probabil, concurentul echipei Gresini a fost sfătuit să nu fie prea ofensiv, numărul 45 și-a arătat intențiile mult mai clar. O eroare după cea dintâi manevră de depășire, l-a convins pe întâiul învingător din 2022 că varianta eficientă este așteptarea ultimelor tururi. Deja, finalul nu se putea prezenta altfel decât electrizant, Brad Binder nereușind să țină de poziția a treia, în fața liderului de la Aprilia.
Dar, în fața fratelui mai mare din familia Espargaró, întrebarea a subliniat care va fi locul manevrei decisive a lui Enea Bastianini, una ce trebuia să vină pe ultimii 5 kilometri. Cu siguranță, al șaptelea viraj nu a reprezentat răspunsul așteptat de Pecco, cel care s-a lăsat depășit. Ruleta miimilor de secundă a făcut apoi diferența pe linia dreaptă de start / sosire, în favoarea mai tânărul italian, autor al victoriei cu numărul patru în anul curent. 042 unități i-au separat pe protagoniștii peninsulari într-o nouă rundă de pomină, care i-a lăsat lui Fabio Quartararo doar 10 puncte avans față de Bagnaia, respectiv 17 în raport cu Aleix Espargaró. Pentru a reitera ideea principală, totul se putea prezenta mai neplăcut pentru toți cei ce au remarcat apoi incidentul zilei.
În continuare, pe măsură ce Motomondialul va încerca să recucerească așa-zisele stații îndepărtate începând cu Japonia și Montegi, suspansul a căpătat într-adevăr noi conotații la clasa regină. Pentru etape consecutive, diferențele s-au înregistrat la limita percepției ochiului uman, aspect ce poate fi trecut cu vederea prea rapid. La capătul unei runde lipsite de liniște în Aragon, trei opțiuni pentru titlu sunt mai viabile ca niciodată. Mai impresionant este că succesul nu a revenit niciunui protagonist aflat actualmente în acel trident, ci unui Enea Bastianini impecabil.
Surse:
https://www.motorsport.com/motogp/news/aragon-bastianini-win-quartararo-dnf/10371098/
Comentarii