Finalul unei ediții a Jocurilor Olimpice a condus spre multe momente ale dramatismului maxim, incluzând a doua finală de fotbal masculin decisă după prelungiri în favoarea Braziliei. Singurii reprezentanți ai României rămași în calculele zilei și-au completat evoluțiile, însă fără a putea spera cu adevărat la rezultate care să ridice zestrea finală a medaliilor dincolo de cota 4.

Cătălin Chirilă a fost repartizat în finala B a probei individuale de Canoe, încheiată în poziția a treia, echivalentă cu locul 11 la general. În cursul după-amiezii, Alex Novac nu s-a putut ridica la nivelul propus în calificările aruncării suliței, el finalizând cu ultimul rezultat în competiția propriu-zisă. 

Clipele nu neapărat plăcute într-o călătorie de impact maxim sunt cele ale finalului. Indiferent de ponderea gloriei olimpice împărțite în întreaga lume, sentimentele vor căpăta întotdeauna o nuanță mixtă a impresiilor sportivilor și martorilor. O aventură care pentru mulți pretendenți va rămâne unică, gândindu-ne inclusiv la criteriile ei de organizare, ajunge gradual către ultimele acte, desfășurate cu miza supremă la mijloc. Răsplata pentru care fiecare concurent ajunge să se dueleze, cu șanse mai mici sau mai mari, ultimele medalii au început deja să fie acordate în multe situații.

Altele încă își mai așteaptă cu mult suspans secvențele respective. Cele din urmă momente de glorie, care nu au fost stopate nici în zilele anterioare, au ajuns să indice apropierea concluziilor absolute pe care ediția Jocurilor Olimpice datată pentru prima dată într-un an impar le va lăsa definitiv în urmă.

Referindu-ne acum în detaliu spre latura care ne-a atras în principal atenția pe durata a mai bine de două săptămâni consumate la Tokyo, progresia sportivilor români a fost una cu adevărat interesantă. Dacă debutul oficial a surprins, în bună măsură, o doză a rezervării, speranțele s-au ridicat substanțial, începând practic din prima zi oficială. Sub un val al optimismului semnele pozitive, alături de triumfurile remarcabile au continuat să își facă apariția în întreaga primă jumătate a competițiilor.

Ulterior însă, privind către punctul median, respectiv, dincolo de el, reperele au mers într-o direcție majoritar descendentă, pentru care multiple elemente s-ar putea extrage. Cert este că, de la o sesiune la alta, șansele pentru îmbunătățirea zestrei totale și implicit depășirea celei din Rio de Janeiro, au scăzut serios. Ideea respectivă s-a transpus nu numai din punctul de vedere al așteptărilor, ci și din rezultatele pure obținute. Totuși, pentru doi sportivi, pe care îi vom însoți în ordine cronologică, oportunitatea finală de a concura s-a extins până în al treilea week-end olimpic. Într-o zi cu o mulțime de confruntări supreme ale disciplinelor de echipă, tentativele finale de afirmare singulară s-au produs și în tabăra tricoloră.

Canoe: Călătoria pe apă a României se încheie, alături ultimelor manșe disputate de Cătălin Chirilă

În pofida faptului că întregul context părea soluționat, o certitudine a fost deja punctată încă dinaintea dimineții finale de concurs. Disciplina cea mai galonată în cadrul actualului periplu olimpic rămânea cu desfășurarea integrală pe Sea Forest Waterway, baza principală acvatică în aer liber. Cum canotajul a reprezentat ramura cu o desfășurare timpurie a curselor, atenția s-a mutat integral asupra concursurilor de canoe. Așteptarea relativ lungă pentru declanșarea șarjelor individuale a fost stopată abia în dimineața precedentă, atunci când Victor Mihalachi și Cătălin Chirilă au pornit încă din optimile de finală.

Cel de-al doilea sportiv moldovean a reportat direct calificarea în penultimul act, mai experimentatul său coleg nereușind să îl imite. Vicecampionul european în vârstă de 23 de ani s-a aflat în fața unei prime semifinale supreme dintr-o carieră ce se întrezărește lungă. Așa cum este cazul în proba de echipă a specialității libere de sprint pe 1000 de metri, debutul face de multe ori diferența. Un start cu adevărat puternic poate să facă diferența între o ocazie reală a implicării în zona podiumului și un context mai greu tangibil.

În cazul semifinalei, Cătălin Chirilă nu a înregistrat cel mai bun demaraj fapt ce l-a îndepărtat mult de topul 4 în care ar fi fost necesar să se claseze. Deja după al doilea punct de control, dispunerea ierarhiei nu mai putea fi amenințată de român, care a încheiat în poziția a șasea, la aproximativ cinci secunde față de ultimul loc calificativ.

Prin urmare, prima și singura finală B a pentru România în canoe a urmat pentru a pune punct aventurii japoneze. Având parte de un start mult mai bun față de primul al dimineții, sportivul din Suceava a emis pretenții pentru puțin timp la o victorie simbolică. Ritmul său avea să mai scadă în jumătatea secundă a manșei, locul al treilea fiind asigurat, după un sprint extrem de echilibrat. Ironia a făcut ca ritmul aplicat în finala a doua să fie unul mai bun decât cel al duelului pentru medalii. Cu un timp de 4.03.973, cel mai bun al întregii evoluții individuale, Cătălin Chirilă a ocupat locul 11 într-un clasament final ce a adus Republicii Moldova o nouă medalie de bronz, prin Serghei Tarnovschi.

Atletism: Actul olimpic final aduce un rezultat modest pentru Alex Novac 

Ulterior, în timpul serii nipone, pe măsură ce marile dueluri decisive din fotbal (acolo unde Brazilia și-a apărat titlul finalmente după prelungiri în fața Spaniei), handbal sau baschet se pregăteau de start, un singur exponent al țării noastre a mai rămas pentru completarea parcursului. Într-un fel, devine și logic ca disciplina care a înconjurat de fiecare dată adevărata aură olimpică să compună o ultimă serie de evenimente foarte densă. Exceptând echipele de fotbal, respectiv, canotaj, delegația română a atletismului a avut parte de o prezență respectabilă în rundele de calificare ori în probele propriu-zise (așa cum a fost cazul marșului de 50 km).

Dacă reprezentarea feminină din finale a avut un singur membru (Bianca Ghelber izbutind chiar să își depășească propriile standarde în secvența decisivă a aruncării ciocanului), singurul pretendent masculin ce a reușit să depășească marja calificărilor pe Stadionul Național al Japoniei, se pregătea să aducă parcursul autohton la final.

De asemenea, Alexandru Novac și-a văzut accesul împlinit în poziția de top a mânuitorilor suliței, având parte de un singur, dar vizibil moment de inspirație. Aruncarea sa inaugurală i-a permis accesul în actul final din poziția a șaptea fără ca o altă îmbunătățire să mai apară la lungimea de 83,24 metri. Cunoscând importanța simbolică, dar și valorică a momentului său ultim, tânărul competitor, de asemenea din Moldova, și-a propus o evoluție și mai hotărâtă, sub premisa că orice deznodământ poate fi posibil.

Cea dintâi aruncare nu a fost nevoită să aștepte foarte mult. Fiind totuși în ingrata postură a ultimului concurent la start în finală, fostul vicecampion continental de juniori și-a trimis sulița până la 77,03 metri, cea de-a doua aducând o îmbunătățire (până la 79.29), însă una insuficient de mare pentru al trimite în apropierea pozițiilor calificante în ultima etapă a concursului.

Totul depindea acum de o a treia și posibil ultimă tentativă pe care Novac a părut să o lanseze cu maximul energiei rămase disponibilă. Din păcate, plutirea a fost una fără mai amplitudine, aterizarea obiectului în afara zonei regulamentare însemnând eliminarea din competiție. Nereușind măcar să se apropie de propriul reper stabilit joi, el a fost nevoit să se mulțumească doar cu ultima poziție. În acest timp ,vecinul de peste Prut, Andrian Mardare, și-a asigurat continuarea competiției chiar la limita primilor opt atleți clasați, încheind pe locul al șaptelea. Un nou debut convingător s-a dovedit până la urmă scurtcircuitat de o manieră supărătoare în ultima reprezentație a delegației venite din România, orchestrată prin Alex Novac.  

Astfel, exact după două săptămâni ale unei călătorii olimpice ce se anunța oricum a fi una memorabilă, s-a încheiat într-o modalitate ce tindea aproape de opusul fulminant al startului festivalului japonez. Pe rând, țintele care păreau tangibile s-au împuținat, chiar și momentele dramatismului fiind în mare măsură absente, spre deosebire de aspectul primelor șase zile, care au creat povești memorabile.

Pentru țara noastră, cele patru seturi de medalii asigurate relativ rapid în cadrul evenimentului anului 2021 din Tokyo, sunt cele ce vor rămâne pentru eternitate în istoria sporturilor considerate de vară. Actualmente, cu multiple momente importante rămânând a fi de punctat ca urmare a deznodămintelor turneelor în disciplinele de echipă, ceremonia de închidere va oferi grandios, din partea țării gazdă, amprenta ultimă Jocurilor Olimpice moderne cu numărul 32.