Combatantul din Melbourne și-a prefigurat revenirea în optimea de finală a Campionatului Mondial și datorită unui impresionant break maxim. Dar, precum istoria Teatrului Crucible a mai văzut-o recent, izbânda echivalentă cu 147 de puncte – căutată aparent neîncetat de jucători la actuala ediție – nu a fost dublată și de un succes.

Australianul a fost învins de mai tânărul sportiv din Albion după un joc decisiv dramatic, care a împiedicat o formulă a sferturilor cu șase foști laureați de la Sheffield. În schimb, Lisowski va fi unul dintre debutanți printre ultimii opt, după ce tocmai a remarcat al doisprezecelea maxim izbutit vreodată pe celebra scenă din fieful oțelului.

Repetarea procesului excelenței nu reprezintă clar o sarcină deloc ușoară, ci una pentru care foarte puțini artizani sunt pregătiți. Știm la fel de bine că circumstanțele se pot schimba și că nivelul aproape imposibil de atins, nu este necesar. Dar, mai des decât ne-am aștepta, respectivul aspect se va transfera într-o obligativitate, iar atunci va fi nevoie de o replică pe măsură. În privința capacității de a o orchestra, într-adevăr, o mare parte dintre artizani are o misiune dificilă, ținând cont de natura disciplinei lor.

Între ele, trebuie să facem diferența că nu fiecare șansă reprezintă și aceeași răsplată individuală. Cu siguranță, au existat infinite cazuri în care un singur protagonist nu a reușit să depășească obstacolele așezate în cale fie de adversari, fie de echipieri. Doar că, avem de-a face și cu ocazii în care lucrurile pot sta întocmai invers. Oportunitățile de a crea în mod treptat istoria absolută, atât la nivelul individual, însă și în ceea ce privește publicul, vor apărea în special la masa de joc. Acolo, practic, vom ști că indiferent de locație, oponenții nu vor opri acțiunea reciproc.

În schimb, ceea ce trebuie să reținem în legătură cu un joc ce posedă nuanțe absolut infinite, precum snookerul, este că anumite oportunități trebuie să devină mai echilibrate ca oricare. Turneele au fost dezvoltate pentru a aduce martorii mai aproape de acțiunea în sine, prin formate de joc diferite, locații distincte și spectacol desăvârșit. Însă, dintre toate momentele despre care am afirmat până acum, unul singur ar trebui să se ridice deasupra tuturor.

Putem susține astfel nu doar întrucât mai în formă dintre jucători sosesc în mod normal la Sheffield, dar și întrucât confruntările oferă platforma necesară pentru dramatism, la aproape orice punct. De aceea, pentru a fi siguri că cele mai așteptate șaptesprezece zile din calendarul competițional își împlinesc afișul, nu trebuie să așteptăm mult timp. Dimpotrivă, cu cât jocurile s-au derulat, cu atât suspansul a mers mai departe până când să atingă multiple momente de maxim, până în faza sferturilor de finală. 

Așadar, datorită modului în care fiecare ediție în parte a Campionatului Mondial se desfășoară, începând cu 1977, ne-am putut aștepta la diverse surprize și la prestații excepționale, în permanență. Primul tur a demonstrat încă o dată că reprezintă o reală amenințare pentru orice mare favorit, indiferent de nume. Iar datorită (sau din cauza) tragerii la sorți, vicecampionul în exercițiu de la Crucible, anume Shaun Murphy, a părăsit competiția în dauna unui foarte hotărât Stephen Maguire, care l-a depășit mai apoi și pe învingătorul Campionatului Regatului Unit, Zhao Xintong.

Dar, dacă primul mare atu al Chinei a părăsit tabloul de concurs, al doilea foarte important tânăr jucător din Asia a realizat un pas mai mare înainte. Evident, a deține un avantaj mare în fața lui Mark Selby nu înseamnă în niciun caz un aspect hotărâtor, cu atât mai mult pe cea mai importantă scenă. Ca urmare, pentru ca un ecart consistent să nu fie anulat complet în sesiunea decisivă din optimi, a fost nevoie ca un joc, cum celebrul teatru din Sheffield nu a mai văzut, să meargă dramatic în contul său.

Recordul absolut de lungime, sprijinit și de o pauză scurtă solicitată de ambii combatanți, a fost stabilit în 2022, la 85 de minute și 22 de secunde. La capătul unui asemenea maraton, Bingtao a reușit să își țină nervii ceva mai bine decât cvadruplul campion mondial, la bila neagră. Cu ajutorul respectivului duel incredibil, Yan s-a îndreptat mai liniștit către un succes ce garanta încoronarea unui nou laureat la Campionatul Mondial. Dar, pe lângă un astfel de dramatism, turneul anului în curs a mai înregistrat o temă importantă, în prima sa jumătate.

Reușita construcțiilor deosebite care întrec valoarea celor 100 de puncte demonstrează într-adevăr, care este nivelul calitativ al snookerului produs de artizanii primului rang. Curios din perspectiva simbolică sau nu, a 46-a îmbarcare la Crucible pare să aducă de departe o îmbunătățire colosală a break-urilor centenare, recordului stabilit chiar anul trecut, la 108. În același timp însă, ținta pentru absolut fiecare jucător devine una singură, dacă posibilitatea apare. În vremuri nu neapărat îndepărtate, prestația maximă în snooker era răsplătită la Sheffield cu suma de 147.000 de lire sterline. Actualmente, deși premiul financiar nu mai atinge așa o valoare, beneficiul istoric și din nou simbolic devine mult mai mare.

Până în 2021, analele au remarcat doar 11 izbânzi de 147 în cadrul World Snooker Championship, referindu-ne, în mod evident, doar la tabloul oficial. Începând bineînțeles cu 16-imile de finală, impactul lor este mult mai vizibil pentru întreaga comunitate a sportului. Însă, standardul a fost foarte sus ridicat, încă din calificări. În ciuda faptului că nu a acces la Crucible, Graeme Dott, campionul ediției din 2006, s-a asigurat că premiul va fi al său pentru cel mai mare break, indiferent de ce va urma. Însă, scoțianul nu avea să rămână foarte sigur și de faptul că nu va împărți premiul cu un coleg de circuit. Destinul a făcut ca acela să fie australianul care l-a împiedicat să își dubleze titlul, în ultimul act din 2010.

Până să ajungem acolo, trebuie adăugat că, în abundența break-urilor de + 100, a devenit imposibil să nu ne așteptăm la un număr aparent record al tentativelor maxime. Majoritatea au părut să aibă șanse reale, însă de fiecare dată, în construcția vizitei doar cu bila neagră, un anumit obstacol, vizibil din timp, a făcut imposibilă materializarea. În același meci, Kyren Wilson, Stuart Bigham au eșuat lăudabil în încercările lor, Judd Trump deopotrivă. Ronnie O`Sullivan, autorul perfecțiunii în doar 5 minute și 8 secunde la ediția din 1997 – într-un alt record teoretic intangibil – a decis să nu pună presiune pe el încă din primul joc al duelului cu Mark Allen, neforțând realmente propria ocazie.

În schimb, cu absolut nimic de pierdut, la un deficit de 5 – 12 în fața lui John Higgins thailandezul Noppon Saengkham a fost atât de aproape să își ofere un alt cadou unic, chiar în săptămâna în care a devenit tată. Din păcate pentru talentatul asiatic, o ultimă bilă roșie care se anunța enorm de dificilă încă din startul vizitei i-a anulat speranțele. Totuși, cu o tentativă și din partea legendarului său oponent scoțian care s-a oprit apoi timpuriu în ultimul joc, el a fost singurul ce măcar a depășit granița centenară. Acest lucru a rămas valabil până când Neil Robertson și bilele au hotărât altfel.

„Tunetul” de la Antipozi s-a regăsit din nou în imensă dificultate la Crucible, înfruntând un dezavantaj sever contra lui Jack Lisowski. Însă, în sesiunea decisivă, autorul a cinci turnee de puncte câștigate de-a lungul stagiunii – incluzând aici o uluitore revenire contra lui John Higgins, după 4-9 în finala Tour Championship – a apăsat accelerația în fața la fel de explozivului său oponent englez. În jocul, cu numărul 20, care avea să aducă scorul la 9 – 10 din perspectiva australianului ajuns la 40 de ani, un fault a lui Lisowski i-a prezentat în față o masă realmente ofertantă. Lovitura de distanță inaugurală ilustra că niciun obstacol evident nu mai stătea în calea excepționalului. Toate bilele roșii au rămas abordabile și poziționate în jumătatea superioară, așadar, în raza bile negre.

Cu multă atenție la singura sferă ce ar fi putut fi catalogată drept mai apropiată de o mantă, unul dintre marii arhitecți ai break-urilor pe măsură începea să vadă linia de sosire a jocului. Imediat ce ea a fost depășită, mulțumită unei singure execuții grele la bila neagă, și spectatorii au știut unde ar trebui să ne îndreptăm. În pofida controlului nu tocmai perfect al pozițiilor, întreaga asistență era conștientă că momentele complicate pe masă au trecut.

Doar la nivel mental, Neil mai putea întâmpina dificultăți spre secvența absolută, fapt căruia australianul nu i-a permis să devină realitate. Fără a întâmpina neapărat probleme evidente nici în secvența colorată finală, el a dus la capăt cel de-al 12-lea break maxim din istoria modernă a Campionatului Mondial. Din cauza faultului comis de adversar, tabela a indicat 151 de puncte la finalul jocului, însă detaliu respectiv nu a fost signifiant.

Practic, un favorit al treilea ce nu a realizat în prealabil un maxim la Sheffield i-a înjumătățit premiul învinsului său din ultimul act al sezonului 2010, precum Ali Carter o făcea spre detrimentul lui Ronnie O`Sullivan peste alți doi ani. Însă, la rândul său, premiul în bani a contat mult mai puțin decât realizarea în sine și decât victoria în meci pentru Robertson. Cele aproximativ 10 minute de magie și istorie, pentru snooker și Australia, l-au adus mai aproape de Jack Lisowski. Dar, în mod relativ surprinzător, britanicul, ce nu îl învinsese vreodată pe fostul deținător al trofeului, a trecut chiar la Sheffield linia de sosire.

Jackpotul nu a avut însă deloc un final de meci confortabil. Dimpotrivă, într-un joc decisiv în care oponentul său a avut propriile ocazii imense să se desprindă, mulțumită și norocului, jucătorul cotat mai modest în rândul capilor de serie și-a depășit ezitările, reușind să pună capăt fazei optimilor cu scorul de 13 – 12, alăturându-i-se colegului de antrenament și prietenului Judd Trump, care a trecut în paralel de Anthony McGill. Altfel spus, asemenea lui John Higgins, autorul celei mai recente reușite de 147 la Campionatul Mondial, Neil Robertson nu a putut evita eliminarea în confruntarea în care a recreat perfecțiunea.

Însă, din punctul de vedere neutru, cel de-al cincilea break maxim al exponentului de la Antipozi a adus la capăt un larg sentiment al frustrării la Teatrul Crucible. Foarte multe tentative absolute s-au sfârșit relativ aproape. Însă, până la urmă, regalul snookerului din 2022 va conține categoric cel puțin o doză a izbânzii absolute, pe tabloul principal; când confruntările pentru lauri încep să se acutizeze, printre ultimii opt pretendenți. Cinci dintre ei au cucerit deja mult râvnitul trofeu în măcar o ocazie, la Sheffield.

Surse:

https://www.eurosport.com/snooker/world-championship/2021-2022/neil-robertson-watch-brilliant-147-maximum-in-full-at-world-snooker-championship-in-jack-lisowski-match_vid1669827/video.shtml