De cele mai multe ori, întrecerile Formulei 1 desfășurate în Belgia sunt asociate spectacolului, riscului și imprevizibilului.

Sezonul curent a părut să pregătească o asemenea poveste, însă ea a urmat un cu totul alt sens, bazat în jurul speranțelor, așteptării și siguranței.

O rundă dominată complet de ploaie la Spa-Francorchamps a văzut o cursă cu un potențial aparte parcurgând doar câteva tururi pasive, pe fondul vizibilității profund precare. Astfel, rolul decisiv în stabilirea clasamentului final l-a avut o zi fantastică a calificărilor.

Max Verstappen s-a clasat în fruntea plutonului, el negându-i un climax fabulos lui George Russell, care a sărbătorit doar prima ispravă de podium a carierei. În primul Mare Premiu al erei hibride nevoit să aplice procedeul înjumătățirii punctelor, Lewis Hamilton s-a clasat pe poziția a treia. 

În cadrul sporturilor cu motor, câteva caracteristici se detașează, pe lângă ideile clasice de concentrare, evoluție a tehnologiei sau dorința de accesare a noilor limite. Există o latură mai puțin vizibilă pentru cei care nu urmăresc îndeaproape fenomenele adrenalinei. Ea atrage des legături ce conduc spre lumea mitologică a disciplinelor competitive. Peste ani, locațiile vizitate, odinioară obișnuite, își schimbă complexitatea, poate neremarcată de la distanță.     

Finalul regimului estival în lumea motorizată s-a arătat intrigant. Un punct comun, de mare interes, între spectacolele pe două roți, respectiv pe patru, din actualul week-end al finalului verii, este acela că ambele caravane poposesc simultan pe cele mai lungi configurații disponibile. Obișnuința a fost punctată serios de-a lungul ultimelor sezoane. Dacă Motomondialul de Viteză și Silverstone își consolidează încă legăturile, Marele Circ rămâne atașat permanent locației proximității Munților Ardeni.

Unul dintre reperele absolute ale calendarului, afectat sau nu de prevederi extra-sportive, este Spa-Francorchamps. În situațiile de rutină, legendarul complex belgian obișnuiește să anunțe capătul pauzei competiționale. Dar, raportându-ne la toate celelalte trasee, nimic nu pare plat în legătură cu pista ce ne întâmpină cu un decor portocaliu al bordurilor. În fapt, istoria ne conduce în ipostaze mult mai adânci al unui decor imaginat cu exact un secol în urmă.

Atestările ne indică ideea că proiectul original a fost dus la capăt în anul 1921, atunci când vitezele uriașe nu puteau fi asociate pericolului, în raport cu cele dezvoltate pe parcursul decadelor următoare. Tocmai de aceea, inițiativa a vizat în primii ani doar întrecerile de motociclete. Lungimea inițială a traseului a fost setată la 14,9 kilometri, iar reperul subliniat a ajutat foarte mult spre deosebirea altor evenimente de structura Grand Prix-ului Belgiei, care și-a desfășurat prima ediție la patru ani după ce configurația inițială a fost dată în folosință. Pe durata perioadei interbelice, nicio modificare majoră nu i-a fost atribuită, dar, începând din 1939, schimbările s-au înmulțit, în ceea ce se cunoaște acum drept vechiul circuit. 

Totuși, cuvântul vast era încă destul de puțin eficient pentru el. De-a lungul a puțin peste 14.000 de metri, primii temerari ai Formulei 1 au avut de înfruntat imense obstacole, pe drumurile originale, citadine, dar și complet împădurite ale Stavelot. Chiar și păreri din prezent atrag atenția asupra ideii că nivelul de solicitare și periculozitate, în același timp, a fost atât de ridicat, încât succesul belgian chiar era socotit perfect echivalent cu un titlu mondial.

Din păcate, omagiile exprimate nu doar prin cuvinte pentru Spa-Francorchamps au fost suficiente de constante pentru ca odată cu finalul întrecerii din 1978 s-a luat decizia ca structura traseului să se limiteze doar la porțiunile vaste de circuit permanent, care nu au însumat vreodată mai mult de 7 kilometri.

De atunci, mulți alți imenși campioni și-au lăsat amprenta asupra unui tur care oricum (raportându-ne chiar și în prezent, spre noul proiect din Arabia Saudită) depășește orice alt reper cu peste 1000 de metri. Dintre piloți cu imensă influență asupra istoriei belgiene, unul dintre ei se remarcă limpede în fața tuturor celorlalți. Apropierea importantă a două momente excepționale au făcut ca rezonanța lui Michael Schumacher să se simtă și mai clar în Belgia. Exact trei decenii s-au așternut în timp peste un debut realmente memorabil al germanului, într-un monopost Jordan.

Evoluția baronului roșu din acel prim week-end este arhicunoscută. Dar, răscumpărarea abandonului din 1991 s-a realizat excepțional peste alte douăsprezece luni, atunci când la bordul Benneton, el și-a trecut numele pe lista învingătorilor pentru prima oară. Acea a fost prima dintre cele opt pe tărâm belgian, care compune un record absolut intangibil, cel puțin pentru moment.

Aspectul deosebit al respectivului palmares indică nivelul constanței care este impus de fiecare dată atunci când concurenții își încep drumul la Spa. Amenințările rămân în continuare masive în orice competiție a automobilelor, însă și premiile se prezintă excepțional. Drept dovadă, absolut oricine poate spera la o evidențiere vizibilă într-o călătorie constant schimbătoare, mai ales din perspectiva condițiilor.

Cu siguranță, puțini pasionați se puteau aștepta la un scenariu mai puțin imprevizibil decât am văzut în extremitatea opusă a pauzei de vară. Realitatea avea să ne contrazică. Într-o desfășurare mult fragmentată deasupra Hungaroring, una dintre imaginile emblematice surprinse în runda maghiară, l-a văzut pe Lewis Hamilton solitar pe grilă în clipa restartului. În cele din urmă, eroarea de recunoaștere a oferit în detrimentul britanicului, șanse altor pretendenți. Cel regăsit în postura potrivită s-a dovedit Esteban Ocon, care a reușit să înlăture perfect orice dubii.

Fiind în fața cu un moment istoric, normandul nu a ezitat în urmă cu patru săptămâni, reușind să înscrie Alpine Renault pe lista oficială a învingătorilor de cursă. Factorul moral al repausului de o lună putea cântări enorm, nu numai pentru tânărul francez. În ciuda propriilor probleme, campionul mondial profita maximum posibil de neplăcerile pe care Max Verstappen le-a întâmpinat pentru ultimele două runde.

Avansul său a fost practic răsturnat înaintea etapelor pe care le poate considera de casă. Dar, anterior unei reveniri fastuoase a cursei olandeze în calendar, atenția a fost maximă pentru o săptămână belgiană, transformată din clasică, în complet aparte.

Deși de-a lungul zilei de vineri – în care ambii protagoniști ai bătăliei pentru coroană au purtat propriile inconveniente – ploaia nu a căzut serios, vremea s-a anunțat a rămâne constant închisă. Ca urmare, întoarcerea precipitațiilor la Spa a fost inevitabilă, în anunțarea unei ședințe a calificărilor de excepție.

Un amănunt suplimentar de statistică ce putea fi schimbat datorită ploii, era cel al deținătorilor de pole-position în monoposturi hibride. Din 2014 încoace, doar Charles Leclerc i-a negat respectivul deziderat lui Lewis Hamilton, a cărui țintă principală nu viza după-amiaza de sâmbătă. Dar, considerat un adevărat specialist și în pilotajul pe ploaie, el și-ar fi putut asuma un rol agresiv.

În schimb, principalul performer al primelor două secvențe a fost un alt englez. Lando Norris se poziționase grozav drept principal favorit pentru fruntea grilei. Însă într-un Q3 în care ploaia s-a întețit suplimentar, tânărul de la McLaren a ținut să forțeze monopostul în fatidica zonă de accelerare dintre virajele Eau Rouge și Radillion. Impactul cu parapetul a fost unul masiv, din fericire doar asupra mașinii, spre vizibila nemulțumire a lui Sebastian Vettel, care solicitase oprirea sesiunii în prealabil. Privind retrospectiv, Norris s-a aflat foarte aproape de un moment de imensă importanță, mai mare decât cea anticipată inițial.

Steagul roșu s-a arborat pentru peste 30 de minute. La reluarea secvenței, în ultimele șase minute, al treilea pilot britanic s-a poziționat aproape de isprava carierei, toți cei nouă piloți rămași în calcule având practic șanse egale.

George Russell a fost obligat să sacrifice un tur, Williams ezitând să îl echipeze cu pneuri intermediare, plan utilizat imediat cu mult succes în prima sesiune. Chiar și astfel, doar Max Verstappen a reușit să îi interzică un pole-position istoric, Lewis Hamilton nefiind capabil să își surclaseze compatriotul. Într-un tur realizat sub standarde identice, potențialul său viitor coleg a extras mai mult din monopostul său net inferior, dar un respondent mai bun sub asfalt inundat. În spatele fostului campion din Formula 2, doar batavul cu origini în Belgia a extras un timp final superior, care avea să se dovedească decisiv.

Povestea unei duminici fără lumină la orizont

Ordinea fabuloasă de pe grilă promitea un start frenetic în ediția cu numărul 66 a Grand Prix-ului Belgiei, măcar dacă ploaia ar fi flotat moderat în Munții Ardeni. Din păcate, previziunile meteorologice nu au fost doar respectate, ci și îngreunate. Prin urmare, într-o după-amiază întunecată, startul a avut parte, mai întâi de o amânare extinsă, însă odată cu înrăutățirea suplimentară a condițiilor, întrecerea în sine a fost pusă sub semnul întrebării. De-a lungul următoarelor două ore, aversele serioase au contenit foarte greu, însă opțiunea amânării nu a fost luată primordial în calcul de către noul director de cursă, Michael Massi.

În schimb, s-a sperat ca întrecerea să poată să aibă loc pe parcursul a doar 60 de minute. Una dintre cele mai lungi așteptări din istoria modernă a fost înfruntată cu stoicism nu doar de oficiali și piloți, cât mai ales de spectatorii care și-au arătat pasiunea maximă pentru favoriții lor. La aproape trei ore după încercarea inițială, mașinile s-au reașezat pe grilă, urmând să ruleze în spatele Safety Carul-ui pentru alte trei tururi. Ulterior, însă decizia de întrerupere a alergării s-a dovedit permanentă, cursa fiind declarată oprită definitiv. Regula punctelor înjumătățite a putut fi aplicată, Max Verstappen primind mulțumită prestației de pole-position din calificări, 12,5 unități. Isprava de excepție a lui George Russell nu a rămas fără vreo recompensă, cele trei zecimi de secundă de sâmbătă separându-l în cele din urmă de un eventual succes de Grand Prix.

În schimb, el s-a ales cu 9 puncte, un trofeu de loc secund, care s-a transpus și statistic în prima sa clasare într-un top 3 din Marele Circ, Williams bifând întâia oară un asemenea reper din 2017 încoace. Cel mai titrat pilot al tuturor timpurilor la acest capitol, Lewis Hamilton, a recunoscut că încercarea finală de ieșire pe pistă, a reprezentat doar mijlocul asigurării criteriilor regulamentare de punctaj.

Clasarea sa pe locul al treilea a echivalat cu 7,5 puncte, care, în raport cu cele al rivalului direct, nu făceau decât să asigure că englezul va ajunge la Zandvoort cu un avans general de trei lungimi. Din acea perspectivă, Max Verstappen s-a putut simți pe deplin mulțumit, chiar dacă victoria sa cu numărul 16 nu a semănat cu nicio alta.

Recapitulând ordinea acceptată, ținând cont că incidentul lui Sergio Pérez din turul de recunoaștere, l-a trimis pe acesta în coada grilei, pilotul care a încheiat zona primilor zece, a fost Carlos Sainz Jr. Ibericul și Ferrari ca echipă au putut extrage, așadar, o jumătate de punct din cadrul evenimentului recunoscut oficial drept cel mai scurt al analelor F1.

Cu siguranță, deznodământul sperat de către suporterii sportului cu motor prezenți în Belgia nu a fost cel dorit, un week-end cu multă substanță s-a încheiat cu un clasament stabilit pe merit atunci când condițiile de la Spa-Francorchamps s-au situat în limitele siguranței. Amintirea ediției din 2021 va fi greu de șters, inclusiv dacă vom valoriza întreg efortul caravanei de a evita prima etapă încheiată cu puncte înjumătățite, după Marele Premiu al Malaieziei, datat la 5 aprilie 2009.

Surse:

https://www.motorsport.com/f1/news/belgian-gp-race-report-verstappen-6656806/6656806/

https://www.gpblog.com/en/news/57722/malaysia-2009-the-most-dangerous-conditions-i-have-ever-raced-in-.html