Obligat, după o sesiune chinuitoare a calificărilor, să ia startul din cea mai modestă poziție a carierei, a 15-a, noul lider Yamaha a înaintat spre un final care i-a adus titlul de campion mondial, primul pentru Franța la clasa absolută.

Căzătura suferită de Pecco Bagnaia, cu cinci tururi înaintea concluziei, a garantat izbânda pentru succesorul lui Valentino Rossi, la Yamaha. În vreme ce El Diablo a fost devansat de pe podium de uimitorul reviriment al lui Enea Bastianini, Marc Márquez a putut celebra, alături de Pol Espargaró și Honda, al doilea succes consecutiv stagional, în primul Grand Prix al regiunii Emilia-Romagna la care spaniolul a luat parte. Protagonistul tributului al ultimei după-amiezi oficiale pe circuitul de casă, Valentino Rossi, a mulțumit publicului printr-o clasare pe poziția a zecea. 

*******************

Necunoscutul rămâne aproape de cei care mânuiesc adrenalina pe două roți. Realitatea gloriei a fost întotdeauna dură, dar acutizarea situației se resimte cel mai serios în actualele luni, care au reamintit că limitele sportului cu motor pot fi prea ușor atinse. De aceea, incursiunile până la cel mai înalt nivel nu sunt îngăduitoare, iar completarea lor rămâne în orice circumstanțe, o realizare.

La începutul actualei stagiuni a Motomondialului de Viteză, a 72-a, impresia generală rămasă după cea mai dificilă campanie din perioada recentă a modernității era a surprizei și echilibrului - a fost încoronat un nou laureat absolut, chiar dacă acesta, Joan Mir, nu a acontat decât o singură victorie. În vânătoarea pentru coroana surprinzătorului mallorquin, s-au aventurat mulți piloți de vârste asemănătoare, care evident, au beneficiat de materiale de concurs performante în vederea unui asemenea obiectiv. Tot atunci, în toiul primăverii, peisajul s-a dovedit profund schimbat, atunci când Valentino Rossi i-a lăsat oficial locul la echipa de uzină Yamaha, unui anume Fabio Quartararo.

Foarte interesant, ținând cont de importanța ultimelor informații venite dinspre forul internațional, este că exponentul francez nu ar fi putut nici pe departe să concureze la clasele inferioare, în maniera parcursă în condițiile vechilor reglementări ale limitelor de vârstă. 

Uriașul talent menționat mai devreme și-a obținut locul în cadrul caravanei Moto 3 înainte de a împlini 16 ani, el fiind socotit ca unul dintre cele mai precoce și promițătoare produse ale curselor profesioniste. Semnele pozitive s-au întrepătruns însă cu stagnarea, în multe dintre stagiunile incipiente, cu 2015, până când, la un moment dat, problema a fost cântărită serios în privința viitorului său. 

Câteva momente de sclipire susținută i-au fost suficiente la clasa intermediară, pentru ca din 2019, factorii decidenți ai structurii Petronas – care se pregătește acum de ultimele ei apariții – să nu mai ezite. Din urmă cu două primăveri și până în prezent, purtătorul numărului 20 a cochetat permanent pozițiilor de top în Moto GP. După un sezon de debut memorabil, el a părut pregătit să preia ștafeta de la Marc Márquez cu ajutorul modelului malaiezian Yamaha de client. Doar constanța, pe care Joan Mir și-a menținut-o impecabil pe finalul anului precedent, i-a stat în cale galicului. 

La bordul unei motociclete de uzină, Quartararo a fost hotărât să nu mai lase scenariul să îl atragă, bazându-se enorm pe consistența pusă la dispoziție de structura lui Lin Jarvis. Șapte luni mai târziu, timp în care și-a croit, dezvoltat și ulterior prezervat ecartul în fața oricărui alt potențial adversar, a devenit clar că autorul a zece clasări distincte pe podiumurile stagionale este cel desprins categoric.

Chiar dacă nu s-a mai impus decât o dată în precedentele șase evenimente, avansul său general a crescut simțitor. Doar un oponent, după întrecerea americană, încheiată altminteri triumfal de Marc Márquez, i s-a mai putut opune liderului, cu trei etape rămase. La rândul său, după ce și-a înregistrat declicul la bordul unui vehicul de uzină, Pecco Bagnaia s-a poziționat perfect în a-și juca măcar șansa până în finalul campaniei. A doua oprire în celebrul complex Misano-Adriatico, i-ar fi putut rămâne ultima, dacă totul decurgea favorabil excepționalului rider din Hexagon. 

Într-una dintre cele mai neconvenționale alcătuiri de calendar, ținând cont chiar și de actualele circumstanțe, caravana s-a întors pe teritoriul Rivierei după cinci săptămâni, însă care au lăsat în spate o singură altă destinație, anume Austin. Însă, un alt motiv pentru care al doilea Mare Premiu din istorie atribuit Regiunii Emilia-Romagna a primit o asemenea coordonată ne conduce spre latura simbolică a sportului. 

Proximitatea timpului face ca numele celui care acum poartă alături grandoarea variantei san-marineze de 4.227 metri, să rezoneze din nou puternic pentru concurenți și public. La aproape exact un deceniu după ce Marco Simoncelli a încheiat teribil ultima sa întrecere din Malaiezia, unul dintre supremii săi mentori, dar nu numai al său, i-a putut marca amintirea, cu cea din urmă reprezentație.

Dintre sutele de evenimente care l-au avut în cursul lor pe Valentino Rossi, momentul a venit și pentru el în a se despărți de fanii din țara natală. Cu atenția desfășurată în atât de multe direcții, pare să trecem prea ușor cu vederea că runda antepenultimă din 2021 este cea din urmă trăită pe oricare dintre circuitele de casă pentru septuplul campion mondial, care a resetat cursul competiției, transformând-o într-una dintre emblemele globale. 

Din nefericire, același impediment al neputinței venite și din partea resurselor mecanice, au jucat un rol important în a-l împiedica pe Doctor pentru o ultimă demonstrație memorabilă. În aceeași măsură, un impediment care își găsește și mai greu rezolvarea pentru legendarul italian, a afectat practic toți posesorii motocicletelor Yamaha. Modelele japoneze s-au arătat incapabile să-și mențină cadența într-o primă parte a week-endului marcată de o vreme mohorâtă, în totală antiteză cu cea întâlnită în urmă cu cinci săptămâni. 

În contextul în care ploaia măruntă s-a oprit rar de-a lungul sesiunilor de antrenamente, misiunea ultimului învingător de la Misano era simplă. Pentru a prelungi lupta până în Algarve, Francesco Bagnaia a avut nevoie să profite de slăbiciunile arătate lui Fabio Quartararo. Doar că, într-un final greu de prevăzut pentru principalul pilon Ducati, în dimineața zilei secunde, nici el nu a reușit să asigure calificarea directă pentru segmentul final al calificărilor, obiectiv ratat în premieră stagională și de liderul ierarhiei.

Date fiind condițiile ameliorate in-extremis, cel mai important segment Q1 al întregului sezon putea să reprezinte într-adevăr un moment al impactului. Cu un ritm acumulat treptat deasupra pistei în uscare completă, Pecco și-a găsit mult mai ușor controlul, asigurându-și primul loc calificant fără emoții. Pentru Quartararo, efortul susținut a fost neutralizat de intervenția remarcabilă a lui Iker Lecuona. Exponentul KTM Tech 3 i-a subtilizat poziția a doua francezului, El Diablo fiind nevoit să se mulțumească finalmente cu a cincisprezecea poziție pe grilă. 

Misiunea lui Bagnaia din Q2 s-a arătat simplificată. Italianul a reușit să controleze și soarta secvenței finale, obținând al patrulea pole-position succesiv, fiind urmat, de echipierii Jack Miller și Luca Marini. Fratele vitreg al lui Valentino Rossi a speculat perfect condițiile, ocupând pentru prima oară în cariera de clasă mare o poziție pe o liniei întâi memorabilă pentru Ducati. 

Prognoza promitea să se îmbunătățească pentru o întrecere ce se anunța dramatică în Marele Premiu al Regiunii Emilia-Romagna. Toate calculele puteau fi influențate decisiv de momentul startului, Pecco Bagnaia neavând în teorie niciun spațiu pentru eroare. Într-o mare fosforescentă a tribunelor, tandemul coordonat de Gigi Dall`Igna și-a menținut intact controlul. Evident, sarcina lui Jack Miller a fost aceea de a-i asigura spatele partenerului său peninsular, ținând cont de faptul că amenințarea întâietății a survenit foarte rapid. Mulțumită unui alt start fulminant, mai precis din poziția a șaptea, Marc Márquez și-a arătat prompt intențiile agresive. 

Devansând până la finalul primilor kilometri orice adversar, printre care cel mai dârz a fost Miguel Oliveira, spaniolul și-a rezervat cu mult curaj cel de-al treilea loc în avanposturi, pe măsură ce respectivul trio câștiga vaste zecimi de secundă în fața adversarilor. Din păcate pentru câștigătorul primului eveniment adriatic, așa-numita plasă de siguranță a dispărut rapid. Fără a fi presat serios, partenerul său de la Antipozi a suferit o căzătură majoră, pierzând controlul motocicletei sale în penultimul viraj. 

Fără Jack Miller și în absența oricărei replici venite dintr-un pluton secund în care și Fabio Quartararo a reușit să se integreze, duelul pentru victorie s-a transformat pentru destule parcurgeri, într-un joc de așteptare. O dată în plus, precum în deja celebrul episod stagional al Aragonului, Francesco Bagnaia a oferit impresia gestiunii perfecte împotriva sextuplului campion mondial din Catalonia. În paralel, fiind perfect conștient de lucrurile pe care le-ar avea de câștigat, Fabio Quartararo s-a angajat treptat în ofensivă. 

Condițiile meteorologice complet curate i-au susținut ideal forma de excepție în regim de cursă, iar odată cu trecerea tururilor, dar și cu acumularea abandonurilor, progresia sa a arătat tot mai sigură. La intrarea în ultima treime a întrecerii, atunci când francezul a pătruns în top 5, desprinderea lui Pecco Bagnaia se ilustra definitivă. Doar că, în primul tur al zilei în care nu a resimțit nicio presiune exterioară, virajul 15 s-a dovedit punctul fatidic pentru tânărul torinez. Contactul său dur cu asfaltul garanta un singur deznodământ. Noul virtual deținător al coroanei supreme înscria definitiv Franța pe harta istoriei. 

În față, incidentul liderului Ducati a lăsat o oportunitate literalmente de aur pentru Honda Repsol. Nu doar că Marc Márquez își vedea asigurată, fără să mai forțeze, al doilea triumf consecutiv, însă coechipierul său Pol Espargaró a moștenit de-a dreptul cel mai bun rezultat de cursă al carierei. Locul al doilea pentru el a însemnat completarea primei duble a mărcii nipone după exact patru ani și o lună. 

În fine, uman, însă puțin prematur, mesajul PECCO OUT i-a fost ilustrat lui Fabio Quartararo pe panourile fizice. Brusc el s-a văzut chiar și pe podiumul de etapă, cu trei tururi rămase de parcurs. Fiind practic imposibil să își susțină ritmul obișnuit, el a fost privat pe ultimul sector de prezența pe poziția a treia, datorită evoluției autorului unei reveniri mai spectaculoase decât cea a eroului sezonului. 

Deținătorul unui Ducati versiune GP 19, Enea Bastianini a declanșat un nou forcing uluitor sub culorile clasice Avintia (Luca Marini încălțând un prototip pictat în schema strălucitoare de culori a fratelui său). Plecat de pe caseta a șaisprezecea de start, autorul unui alt podium neverosimil la Misano, a izbutit, mai improbabil, să își dubleze performanța peste cinci săptămâni, alăturându-se celei mai emoționante concluzii de cursă din 2021. 

Pentru a evoca o idee relevată la început, zestrea lui Fabio Quartararo nu indica decât o victorie în Motomondial până în 2018. Actualmente, sub privirile și admirația lui Jorge Lorenzo, ultimul învingător suprem cu un prototip Yamaha, cel poreclit El Diablo a eliberat toate emoțiile, pe care le-a gestionat perfect pe tot parcursul toamnei. Alăturându-se unui podium absolut inedit, condus de Marc Márquez, urmașul Doctorului i-a călcat deja pe urme, la capătul ultime curse de casă, închisă demn, spre extazul publicului, în poziția a zecea, de idolul Valentino Rossi.

Așadar, un amalgam incredibil al sentimentelor s-a așternut pe circuitul Marco Simoncelli, mai ales după finalul celor 27 de tururi, încheiate cu opt abandonuri. Vârsta la care o legendă încă activă, precum purtătorul mărcii 46, a avut-o la prima sa izbândă supremă, a fost 22 de ani. Alte două decenii s-au scurs de-atunci, iar fenomenul născut în Nisa, Fabio Quartararo, se poate lăuda cu aceleași repere, drept noul campion mondial în Moto GP.   

Surse:
https://the-race.com/motogp/marquez-leads-honda-1-2-as-quartararo-seals-title/