Un parcurs realmente memorabil, ce a redefinit suportul pentru baschet în România, nu s-a oprit fără dramatism. U BT Cluj s-a apropiat la un singur triumf de turnanta finală a Ligii Campionilor la baschet, însă nu a reușit și să facă și al doilea pas spre Final Four.

După isprava excepțională din meciul întâi, laureata Ligii Naționale a fost dominată de Riesen Ludwigsburg în partida a doua a seriei din sferturi. Într-o atmosferă electrizantă ce a cuprins din nou estimativ 10.000 de spectatori în BT Arena, studenții conduși de Mihai Silvășan au cedat  un frustrant duel decisiv, încheiat 73 – 79.

Deși sfertul al patrulea a adus opt puncte mai mult decât întreaga primă repriză, jocul deseori inexact nu a mai putut susține o nouă revenire excepțională, din partea Universității; la prima ocazie când ea a ajuns măcar până în grupele Basketball Champions League.

Recunoașterea importanței dezvoltării unui proces deosebit, nu se realizează întocmai brusc. Însă, pe măsură ce încercăm să înlăturăm nuanța subiectivismului, câteva caracteristici vor reveni în atenție. În orice domeniu avem de-a face cu inițiative ce nu au suficientă răbdare pentru atingerea potențialului maxim. Sunt puține și ramurile competitive despre care să afirmăm că au întâmpinat o excelență imediată. Dacă ne poziționăm în cadrele de echipă ale țării noastre, cu puține excepții, nimic nu se dovedește garantat. Întotdeauna, o prezumție precum ultima a fost așezată și pe seama lipsei consistenței investițiilor. Numai că, dacă ea își face apariția, aceeași măsură a deceniilor va fi favorabilă, întrucât inclusiv acțiunea de sub panou își va găsi roadele.

Pentru o națiune ce de obicei își extrage entuziasmul privind spre sportul colectiv, efectul pozitiv al anumitor ramuri, a fost minim. Un an după celălalt – considerând și ascensiunea dramatică a lui Minaur Baia Mare către un potențial trofeu feminin, în Liga Europeană – handbalul a stat la vârful piramidei. Însă, pe parcursul ultimelor 24 de luni în particular, un alt sport al mingii rotunde desfășurat pe parchet a ajuns să câștige enorm teren. Categoric, un mediu competitiv intern va ajuta enorm spre menținerea unei atmosfere pozitive.

Dar, trebuie să recunoaștem că adevăratele momente de răscruce sunt întâlnite în evoluția internațională. Precum a ajuns să fie cazul aproape permanent în fotbal, căile preliminare conturează startul oricărei aventuri și în universul baschetbalistic. Creșterea din respectivul punct și până în prezent, pentru un îndrăgit grup al vechii provincii Napoca, conturează un exemplu realmente de luat în seamă.

Chiar și până să ajungem acolo, vom spune că pasiunea mingii la coș nu a făcut decât să crească, într-un oraș clujean care și-a accentuat polivalența aproape în permanență. Pe lângă sceptrul sportului rege, impactul balonului la coș s-a dezvoltat fantastic, însă natural datorită ascensiunii pe care foarte puțini pasionați ar fi putut-o aștepta din partea Universității BT. Asumarea progresului prin rezultate pozitive este imposibilă, dacă preliminariile se implică permanent.

Nu doar că formația studenților, evident campioana Ligii Naționale în exercițiu, a reușit să depășească probabil orice așteptare, încă din primele stații continentale. Însă, continuarea parcursului a arătat parcă din ce în ce mai bine, cu fiecare confruntare ce a trecut. Ajungând aici, nu trebuie să uităm că parcursul în relativ nou-creata Ligă a Campionilor, aflată la a șasea ediție, a debutat cu trei ocazii de totul sau nimic. Dacă oricare dintre duelurile purtate în turneul din Grecia nu s-ar fi încheiat cu succes, întreaga călătorie la un asemenea nivel ar fi fost practic imposibilă înainte de a începe.

Mai mult, într-o toamnă pe care publicul nu a putut-o gusta aproape deloc din fața parchetului, ar fi fost ușor să argumentăm cum formația lui Mihai Silvășan a plecat cu ultima șansă în faza primară a grupelor. Datorită unei coeziuni atât de evidente în jocul ofensiv, defensiv, dar și al încrederii, elevii săi au reușit să depășească aproape orice obstacol. Fiecare dintre ele a fost considerat, cel puțin pe hârtie, gradual superior.

Totuși, doar Hapoel Holon, pe teren propriu și-a putut trece în cont un succes în fața grupării ardelene. Revenirea de excepție de pe tărâm turc la finalul anului trecut a arătat că obiectivele pot să fie setate peste un senzațional top 16. Ulterior, primul succes al grupelor principale a fost unul realmente monumental pentru anvergura baschetului românesc. Dacă triumful a venit la Malaga, el ar fi fost posibil în orice altă locație. În schimb, confruntarea de pe teren propriu împotriva lui BC Unicaja a pus în pericol o calificare în sferturi care ar fi fost asigurată de multă vreme, în condiții normale. Ca urmare, accederea spre ultimele opt combatante din Basketball Champions League s-a parafat abia la Oostende, dar în mare stil.

Cea mai bună performanță de echipă sub panou s-a poziționat atât de aproape în a atinge un Final 4 de la Bilbao unde orice ar fi fost posibil. Până acolo, U avea nevoie să câștige o primă și singură serie stagională, iar Riesen Ludwigsburg și-a arătat calibrul. Formația germană s-a desprins în căutarea obținerii victoriei într-un joc inaugural din deplasare. Dar, adevărata descriere a evenimentului cu numărul 1 din BT Arena abia acum urmează.

Conform site-ului oficial al competiției, asistența clujeană nu a atins chiar 10.000 de spectatori, dar a doborât fără îndoială orice record național precedent. Iar, într-un meci fizic cu obstacole de înfruntat, atmosfera a păstrat mereu gazdele în calcule, eluzivele coșuri de la mare distanță găsind ținta într-un sfert patru electrizant. Evident, a fost nevoie de numeroase triple pentru Patrick Richard, Brandon Brown și Stefan Birčević, însă și de două aruncări libere cruciale ratate de Jonah Radebaugh, pentru ca ardelenii să se impună după ultima sirenă a înfruntării de debut.

Probabil că în fața unei asistențe precum cea vizibilă pe 5 aprilie, cel mai valoros succes baschetbalistic s-a manifestat. Însă, Final 4-ul va fi garantat doar printr-o a doua victorie, despre care speranțele au indicat că poate veni în Germania. În fapt, gazdele din zona renană au știut că oportunitatea lor înseamnă menținerea și chiar creșterea agresivități. U BT și-a arătat atuurile excepționale și în serie în care nimic nu era de pierdut, toată presiunea fiind în jocul al doilea al seriei pe adversari.

Răspunsul a venit în principal de la Ethan Happ, sub panoul alb-negru, sprijinit semnificativ de către Justin Simon. Treptat, Ludwigsburg a izbutit să-și înlăture dubiile, desprinzându-se pe măsură, după jumătatea întâlnirii. Deși deținătorii titlului României au dat impresia că pot declanșa un răspuns deosebit, doar pentru a doua oră în întreaga campanie europeană, respectivul aspect s-a dovedit improbabil. Avantajul a fost în cele din urmă extins de exponenta Bundesligii până la granița celor 20 de puncte, subliniind motivele pentru care deține cea mai eficientă ofensivă rămasă în calcule. Din fericire, în ciuda unei înfrângeri drastice, cu 75 – 92, confruntarea decisivă, a treia, readucea dintre atuuri de partea Universității; referindu-ne la avantajul unui public de excepție.

Ținând cont de statutul încă limitat al jocului de club în țara noastră – și prin faptul că un Final 4 se va desfășura departe de BT Arena – nicio dispută desfășurată pe un parchet tricolor nu va avea o valoare mai mare. Ca urmare, duelul care a decis dacă cel mai de succes sezon european, raportându-ne și la competiție, nu putea fi întâmpinat decât cu un entuziasm total. Desigur, știm că recent partida care a relansat complet destinele titlului în Liga I la fotbal, dintre CFR și FCSB, a atras cel mai ridicat număr de spectatori. Dar, ponderea locurilor ocupate în sala polivalentă a mers foarte rapid către 100 % și 10.000 de locuri, potrivit reperelor oficiale.

Așadar, inclusiv într-un decor sonor absolut de neuitat, sceptrul presiunii s-a ridicat asupra ambelor combatante. Plusul a fost înregistrat evident, însă, în dreptul oaspeților pregătiți de John Patrick, misiunea părând și mai dificilă, în debutul serii transilvănene. Contrastul dintre cele două protagoniste a rămas vizibil, în sensul în care Riesen Ludwigsburg a urmărit să domine spațiul de trei secunde.

Pe de altă parte, precum se întâmplă și într-un NBA cu un start electrizant de playoff, aruncarea din spatele semicercului poate să schimbe orice complexitate a unei încleștări cu miză. În jocul întâi, reușitele au apărut finalmente în momentele cruciale pentru studenți. La startul celui de-al treilea, firul narativ a dictat o zonă a mingilor pierdute, care, în fapt, nu i-au iertat pe clujeni nici în episodul din Germania. Cinci asemenea erori au apărut în primele două minute și jumătate drept urmare a intensității uluitoare a șvabilor. Cu toate acestea, punctele au venit foarte greu în contul vizitatorilor în respectivul interval, ambele ofensive resimțind foarte puternic presiunea reliefată anterior.

Pentru a treia oară în tot atâtea desfășurări, sfertul inaugural a fost sărac în reușite, însă notabile sunt aici inclusiv patru aruncări libere irosite succesive de Riesen. Chiar și așa, în urma numeroaselor desincronizări ale elevilor lui Mihai Silvășan, avantajul adversarilor s-a extins la cinci lungimi, cu doar 16 puncte puse pe tabelă. Evident era o dată în plus că ajustările micilor detalii trebuiau realizate foarte rapid, exemplele precedente rămânând valabile.

Fără consistență din spatele liniei de trei, enorm de multe alte acțiuni încheiate în absența unei aruncări, dezavantajul a crescut enorm. Formația mai calmă în pofida aportului neîncetat al publicului s-a dovedit cea oaspete, fără a impresiona neapărat la capitolul preciziei în atac. Ultimul aspect nu a contat însă atât de mult în condițiile în care recuperările ofensive au acompaniat destule ratări germane.

De cealaltă parte, frustrarea a crescut evident, dacă socotim și numeroase ratări ușoare, pe lângă o apărare rivală de elită, ce a provocată 13 mingi pierdute în prime jumătate. Fără ca vreun fundaș de peste Ocean să iasă neapărat pozitiv în evidență, misiunea Universității s-a rezumat spre încercarea unei alte reveniri de excepție. Doar că a părut să fie nevoie de mai mult în condițiile a doar 23 de puncte izbutite până la pauză.

Aici ne putem gândi însă că debutanta într-o fază eliminatorie atât de avansată nu putea evolua mai modest decât a făcut-o până atunci, din punct de vedere ofensiv. Iarsemnele încurajatoare au venit imediat, Stefan Birčević aprinzând speranțele cu două triple în primul minut al actului terț. Din păcate, același cerc nefast format din mingile cedate ușor și câteva ratări altfel ușor accesibile au condus spre mărirea deficitului spre un maxim de 19 lungimi.

Deși oportunitățile importante și-au făcut apariția pentru reducerea sa, inspirația la finalizare a venit din puține direcții. Un Dustin Houge care a irosit toate cele șapte aruncări libere încercate a rămas principalul marcator înainte de actul ultim. Finalmente, intensitatea defensivă clujeană a atins punctul maxim apoi, mingea găsind mai ușor și coșul advers concomitent. Brusc, Brandon Brown, Karel Guzman și, mai ales, Patrick Richard și-au găsit cadența într-un final de joc deosebit de fragmentat.

Însă, acțiunile eronate, ajunse până la urmă la un total uluitor la orice nivel, de 27 – patru consecutive în 50 de secunde, la un moment dat – au îngreunat enorm sarcina finală. Într-o perioadă dominată foarte clar de gazde, erorile aparent simple urmau să aducă multe puncte de ambele părți. Riesen Ludwigsburg nu a arătat maximă luciditate în secvențele decisive, însă avantajul a putut fi redus doar la un minimum de patru puncte, în ultimele secunde. Un public cu rezonanță și încredere, dar cu la fel de multă frustrare îndreptată spre adversarii lui U BT Cluj, a fost nevoit să accepte o înfrângere dureroasă. Scorul final de 73 – 79 ar putea părea irelevant, însă cea din urmă încercare transilvăneană a revenirii nu a fost atât de departe de reușită.

Deși scopul mult dorit de întreaga suflare a baschetului tricolor nu a fost atins în seria din sferturile de finală ale Ligii Campionilor, amprenta lăsată în fiecare joc pe parchet de campioana României rămâne exemplară. Printre concluziile acesteia remarcăm că abilitatea de a nu renunța a atras un nivel al atenției pe care sportul de la panou nu l-a avut niciodată în trecut, inclusiv în inima orașului Cluj-Napoca.

Surse:

https://www.championsleague.basketball/21-22/news/final-quarter-final-preview-who-will-book-the-last-spot-in-the-final-four-in-bilbao

https://www.gsp.ro/sporturi/baschet/u-bt-vluj-ludwinsburg-baschet-masculin-champions-league-661188.html