Finalul călătoriei în FIBA Europe Cup aduce un podium memorabil pentru CSM Oradea
CSM CSU Oradea își propunea să-și reafirme potențialul deosebit. Multipla laureată a campionatului baschetbalistic intern nu reușise să redobândească respectivul statut la capătul celei mai recente campanii încheiate. De aceea, traseul internațional urma să fie unul mai puțin convențional.
Un drum început fluctuant în luna ianuarie, mai ales pentru gruparea ghidată de Cristian Achim. Regruparea se declanșa odată cu începea parcursului celei de-a patra competiții valorice de club. Din momentul în care forurile decizionale par mai scindate ca oricând, prin intermediul creării mai multor repere, formațiile au putut obține o implicare intensă în cadrul lor. Cumulul condițiilor prezente în 2021 a făcut ca fazele preliminarii să nu aibă loc într-o formă obișnuită. Dimpotrivă, efectele asupra sezonului regulat cu numărul 6 din FIBA Europe Cup au fost majore.
Un format bazat pe existența a șase grupe completate în tot atâtea locații diferite oferea tuturor componentelor ocazia de a profita de egalizarea șanselor. Repartizarea a făcut ca ambele formații autohtone să urmeze calea Turciei. La Istanbul, lucrurile puteau lua o turnură neplăcută în special pentru orădeni, care cedaseră duelul direct contra lui BC CSU Sibiu. Din fericire succesul contra gazdelor de la Beșiktaș s-a dovedit a fi suficient pentru accederea în optimile de finală de pe poziția a treia. Primele etape eliminatorii au fost tratate cu o atenție și motivație deosebite întrucât miniturneul cu implicare autohtonă istorică urma să se desfășoare chiar în sala ce îl onorează pe Antonio Alexe. Ambele combatante tricolore vizau drept destinație finală, un punct nemaiatins anterior în baschetul românesc al perioadei recente: segmentul de Final Four.
Până acolo, posibilitatea unui nou duel internațional la panou între citadelele Sibiului și Oradei era palpabilă la înalt nivel. Trupa peninsulară Reggio Emilia zădărnicea așteptările respective după un succes foarte greu obținut contra studenților echipați în galben și albastru. Într-un stil de joc caracterizat de, respectiv, axat pe organizarea defensivă intensă, impresia că fiecare punct contează nu mai este chiar imaterială, dovada reprezentând-o desfășurarea tuturor duelurilor lui CSU. După ce U Cluj era eliminată din drumul către sferturi, echipa lui Cristian Achim a plănuit și a pus în aplicare obținerea cât mai largă a posesiilor încheiate cu trei puncte.
Cheia către o victorie în fața unui oponent teoretic superior, precum Dnipro, era pe lângă apărarea exactă, crearea și finalizarea acțiunilor de la mare distanță. Prin intermediul unor baschetbaliști ce s-au arătat mai mult decât capabili să le îndeplinească, succesul contra grupării ucrainene venea entuziasmant, chiar dacă diferența finală era înregistrată la doar două posesii. Triumful oferea suficientă încredere pentru atleți ca Stephen Holt și Garland Green pentru îndeplinirea primului obiectiv intermediar major. Evoluțiile anterioare ale lui Reggio Emilia, exponenta de tradiție a unei ligi italiene ce nu suportă comparații corecte și logice cu divizia națională română, indicau o confruntare mult mai complicată.
Însă, valul de încredere acumulat, sintagmă evocată tot mai des și în disciplinele colective, putea purta liderii lui CSM CSU pentru a-și depăși încă o dată condiția pe propriul parchet. În acea privință, revanșa pentru înfrângerea conaționalilor pregătiți de către Dan Fleșeriu ilustra o motivație suplimentară asupra înfruntării din sfertul de final cu numărul doi. Începutul desfășurat o dată în plus după propriile coordonate de joc aducea avantajul de partea orădenilor. El era gestionat cu mare atenție în defensivă, până la clipa pauzei. Ulterior, din perioada a treia a meciului, dramatismul creștea aproape la fiecare minut. Diferența continua să oscileze până când echipa italiană părea să convertească șanse reale de a trece în avantaj.
Câteva faze aparte din partea jucătorilor americani, conduși atunci de Aaron Broussard, Garlon Green și Stephen Holt asigurau atât spectacolul, cât și echilibrul mental pe finalul întâlnirii. CSU depășea toate momentele delicate, necedând pentru vreun moment, obținând o calificare cu adevărat de marcă, pentru care bucuria era imposibil de stăvilit.
În luna care a separat rundele eliminatorii propriu-zise de prima apariție într-un Final Four, eveniment organizat de Israel, partidele din Liga Națională au urmat în abundență.
Totuși, întreaga gestiune a programului primăverii s-a axat în jurul unui singur week-end, care putea schimba definitiv istoria baschetului de club, indiferent de nivelul competițional. Încă din aprilie, programul și orânduirea turneului final erau deja stabilite. Prima semifinală punea față în față vicecampioana României cu o echipă fascinantă a sportului polonez. Arged BMSLAM Stal a luat ființă încă din 1947.
Așadar, peste șapte decenii de existență au fost necesare, cu ajutorul unor investiții masive recente pentru accederea și ascensiunea unei formații realmente tradiționale. Debutul într-o competiție europeană s-a desfășurat de o manieră excepțională. În 2021, traseul dinaintea înfruntărilor finale ale FIBA Europe Cup era unul complet imaculat cu nicio înfrângere înregistrată.
Drept urmare, speranțele polone cuprindeau un triumf general pentru întâia oară în istorie. Sarcina baschetbaliștilor lui Cristian Achim avea să se dovedească delicată. Dovezile contrare erau înregistrate parțial în primul sfert al întâlnirii pentru istorie, de la Tel Aviv. Raportul de forțe întâlnit pe parchet erau unul echilibrat pentru aproape întreaga durată din sfertul cu numărul unu, început mai bine de echipa română.
Precum obișnuia și cu multe alte ocazii, CSU părea să reușească a ține sub control o ofensivă, până atunci înfloritoare, condusă, la rândul ei de mulți jucători veniți de peste Atlantic. Mai mult decât atât, pentru porțiunea inferioară a acelui segment, un parțial de 10 – 0 susținut puternic din spatele arcului de cerc prin contribuția lui Aaron Broussard și Dragan Zecović, detașa formația plecată cu a doua șansă la zece lungimi avans. Ritmul polonez de joc a început să capete mult avânt datorită intervențiilor de pe bancă ale lui Denzel Andersson. Suedezul declanșa treptat o revenire ce nu a mai putut fi stopată din următoarele zece minute de joc. 14 puncte venite consecutiv răsturnau complet tonul partidei, echipa înființată în Ostrów Wielkopolski menținând un tonus defensiv impresionant.
Situația avea să rămână defavorabilă, până la momentul intrării la cabine. Deficitul fostei triple campioane a Ligii Naționale era extins la 11 puncte, în urma unei perioade de dominație a apărărilor. Preț de aproape trei minute, niciun jucător nu a găsit drumul spre coșul advers. Apoi, STAL regăsea ritmul pozițional și închidea pozitiv repriza inaugurală.
Toate speranțele pentru o eventuală revenire și calificare în finală erau anulate de un sfert al treilea în care tendințele anterioare s-au acutizat implacabil. CSM nu reușea să își apropie adversarii de propria zonă a confortului, marja de eroare fiind minimă. STAL, condusă exemplar de jucători dornici să ducă mai departe un sezon grozav, a ratat câteva șanse de a închide conturile încă dinaintea actului final. Cu mult spirit de luptă, Oradea reducea dezavantajul la aceleași 11 puncte înregistrate la pauză. Totuși, Mark Ogden Jr. și George Kell extindeau spectaculos diferența la începutul sfertului al patrulea, pentru a înlătura orice dubiu în privința unei victorii care părea să stea la un moment dat în dubiu. Eforturile ultime ale lui Garlon Green și Stephen Holt au făcut ca scorul final să nu arate foarte dur. Ecartul nu a mai scăzut însă deloc sub valoarea de două cifre, iar CSM se recunoștea învinsă de Arged BMSLAM cu 66 – 77. Cumva ironic, o semifinală cu multe schimbări de inițiativă a avut un element comun în trei din cele patru sferturi: departajarea de 11 lungimi.
Înainte ca finala mare să-și aleagă noua campioană din FIBA Europe Cup, pentru formația municipală din Oradea, miza nu era deloc disipată. Chiar dacă trofeul nu mai putea fi acontat, istoria era încă la un singur pas.
În fața reprezentantei Rusiei, BC Parma, țara noastră își putea trece în cont o prezență pe podiumul unui festival baschetbalistic continental. Modalitatea în care a doua semifinală s-a desfășurat putea întoarce balanța în favoarea echipei autohtone. Gazdele de la Ironi Nes Ziona au avut nevoie de ultima aruncare fabuloasă a lui Wayne Selden IV (ulterior declarat MVP-ul competiției) pentru a învinge gruparea din centrul celei mai întinse națiuni, cu 81 – 80. O asemenea înfrângere cobora serios moralul echipei pregătite de Kazys Maksvytis. Decizia tehnicianului lituanian de a nu îi mai utiliza pe ambii fundași titulari, Adas Juskevicius și Lorenzo Williams, crea un mare avantaj de care Giordan Watson căuta să profite.
Nereușind să își apropie formația vineri, atletul american naturalizat începea mult mai inspirat finala mică din Israel. Alături de el, Stephen Holt și Aaron Broussard s-au evidențiat în principal pentru declanșarea unui start agresiv. Oradea nu încasa punct în primele trei minute de joc, deschizându-și treptat ecartul pe care nu l-a putut surmonta în penultimul act. Agresivitatea pătrunderilor românilor era una pătrunzătoare, mai ales ținând cont de ineficiența armelor aruncării de la mare distanță, atât de afectivă în rundele precedente.
Avantajul extins pe finalul sfertului inaugural era redus apoi la cinci unități. Cu o organizare defensivă la fel de promptă, jucătorii americani aveau să declanșeze o incursiune excepțională în cadrul secvenței secunde. În ceva mai puțin de șase minute, aruncările libere venite în abundență, alături de finalizări inspirate pentru fundașii amintiți mai devreme, tabela arăta 40 – 20. Din acel punct, misiunea Parmei părea mai mult decât improbabilă, însă formația învinsă dramatic în semifinale, își regăsea treptat inspirația.
Totuși, desfășurarea jocului până la pătrunderea dincolo de cabine era una calmă, în special din punct de vedere ofensiv. O marjă aparent sigură de 17 lungimi era apoi gestionată corect și chiar mărită dincolo de jumătatea actului terț. Aproape nimic nu părea să anunțe o secvență formidabilă a atleților din Perm.
Nouă puncte consecutiv înscrise animau intrarea într-o perioadă decisivă ce se anunța inițial lipsită de dramatism. Într-un joc în care fizicalitatea se instala pe măsura apropierii finalului, punctele începeau din nou să vină cu greutate, în special de la linia de fault. Diferența scădea treptat și alarmant, până la o singură posesie, în două rânduri. Însă, precum s-a întâmplat și în sferturile de finală, momentele critice au fost tratate cu luciditate maximă.
Giordan Watson, Garlon Green și Aaron Broussard readuceau explozia în ofensiva transilvăneană, care a asigurat pentru Cristian Achim. El se îndrepta cu fiecare posesie de momentul izbăvirii. Cei trei fundași născuți dincolo de Atlantic menționați mai devreme au totalizat peste jumătate (54) din punctele înscrise de ardeleni în finala mică a unei competiții grozave. Ultima posesie a înfruntării Menora Mivtachim Arena, încheiate cu 86 – 77, i-a fost înmânată chiar căpitanului româno-american născut în Detroit. Autor a 20 de unități duminică, Warson nu și-a putut ascunde bucuria întâmpinării medaliilor de bronz, simbolul unui traseu remarcabil pentru baschetul românesc.
Deși obiectivul suprem al FIBA Europe Cup nu a fost atins pentru CSM CSU Oradea, atingerea podiumului printr-o ultimă victorie încununa cea mai importantă performanță a clubului din Transilvania pe plan european masculin, prezența într-un Final Four continental. Astfel, o națiune ce își croiește greu atenția către disciplina balonului la coș a avut parte de un moment referențial în week-endul final al stagiunii 2020-2021, din Israel.
Surse:
Comentarii