Finlanda – România 1-1; o deplasare curajoasă, dar insuficientă în Liga Națiunilor
În urma unei lungi și frustrante pauze, încercările reprezentativei principale a fotbalului românesc pentru regăsirea identității, s-au reluat.
Împotriva singurei oponente din Nations League care a ajuns la cel mai recent turneu final, selecționata pregătită de Edi Iordănescu a arătat destule argumente pozitive.
Văzându-se conduși încă din minutul 13, tricolorii au început să ofere de departe cel mai bun fotbal ofensiv al campaniei începute în iunie. Chiar și astfel, momentele pozitive constante ale reprizei secunde în special, nu s-au putut concretiza decât printr-un unic gol, al lui Florin Tănase.
Ca urmare, într-o seară care se putea încheia fără probleme cu orice alt rezultat pe arena olimpică finlandeză, situația Grupei B3 nu s-a schimbat în bine. Evitarea locului ultim rămâne singura țintă posibilă contra Bosniei, după o partidă cu adevărat antrenantă, până la fluierul final.
Pentru o mare parte dintre provocările prezentului competitiv, este nevoie și de o largă paletă a răbdării. În schimb, realitatea ne arată cum calitatea evocată va deveni enorm de dificil de prezervat în absența imediatelor îmbunătățiri. Deși disciplinele pe echipă dau senzația unui maraton, precum se întâmplă și în cadrele individuale, obiectivele imediate pot să creeze diferența dintre succes și eșec. În special pentru publicul apropiat de un fenomen, indiferent contextului considerat dificil, marjele subliniate se micșorează. Desigur, factorul presiunii rămâne absolut crucial, deși așteptările celei mai cunoscute echipe a sportului rege trec printr-un regres.
Explicațiile prezentului sunt largi, dar ajung la un moment dat să atingă o tentă comună, care ne conduce spre exploatarea valorii. Inspirat sau nu, în contexte izolate, cadrul larg al creșterii fotbalistice a rămas incomplet pentru multă vreme, referindu-ne la principalul nivel reprezentativ. În pofida celor expuse, întotdeauna a părut că resursele minime de speranță vor rămâne, pe lângă întregi decenii mai puțin productive, pentru a fi blânzi. Într-o asemenea condiție, orice campanie de seniori a avut parte de așteptări, chiar dacă rezultatele nu au venit la nivel mulțumitor.
Îndată ce calea spre ediția qatareză a Campionatului Mondial care așteaptă tot mai aproape a devenit închisă, focusul s-a îndreptat cu mari ambiții către următorul bilet spre relevanță. În susținere a argumentului respectiv, fulgerătoarea campanie din Liga Națiunilor era începută cu noi orientări pe banca tehnică. Însă, nici trecerea dinspre un tânăr tehnician la următorul nu a garantat o liniște ce s-ar fi transpus apoi și în rezultate. Obiectivul intermediar, așa cum i-a fost atribuit inclusiv lui Edi Iordănescu, s-a arătat greu de asigurat, atât la nivelul declarativ, cât mai ales al faptelor propriu-zise.
Inutil de amintit este că, inițial, grupa a fost clasificată drept una cel puțin abordabilă, ținând seama și nivelului B. Nu ar fi fost deloc exclus ca acolo, prezențele să includă și formații cu o forță net superioară grupărilor Muntenegrului sau Finlandei. Traversând totuși partidele în regimul deosebit de intens al verii, am descoperit că o foarte mică parte a calculelor s-au și adeverit cu succes. Desigur, nu trebuie să subestimăm nici ideea că debutul a reprezentat un moment care, tranșat de maniera ideală, ar fi însemnat foarte mult. Însă, încă din cadrul disputelor cu un afiș eminamente balcanic, a devenit clar că presiunea se instalează.
Înfrângerile din fața Muntenegrului și Bosniei au venit de maniere ce nu se pot caracteriza altfel decât frustrante. Modul expunerii lucrurilor în teren reprezintă o parte a misiunii, iar rezultatul tinde fie să îl acopere fie să îl submineze. În alte cazuri, prestațiile asigură confirmarea senzațiilor din exterior, care, în general plecând de la Podgorica au surprins destulă dezamăgire. Ineficiența ori lipsa curajului ofensiv, s-a simțit majoritară, însă amprenta a fost și mai puternică prin cuvântul final de pe tabelă.
Din momentul eșecului înregistrat în deplasarea de start, în fapt cu o singură execuție care a ajuns pe poarta muntenegreană, crucială a devenit practic fiecare partidă. Ceva mai multă vigoare s-a așteptat odată cu sosirea în Bosnia, iar, deși imaginea de ansamblu a oferit ceva în plus la capitolul estetic, deznodământul s-a prezentat de aceeași manieră. Nevoiți să accepte deja două înfrângeri în reprizele secunde pe terenuri străine, poziția fragilă a oferit semne, este ușoare, de restabilizare.
Evident, singura cale prin care am fi putut ajunge la o asemenea afirmație, s-a transpus cu ajutorul succesului obținut în fața Finlandei. Pe Giulești, dinamica s-a modificat în destule secvențe, deși șansa a jucat propriu rol categoric în acumularea punctelor. Din păcate, la numai 72 de ore distanță, cea mai a subliniat că respectivele trei unități vor rămâne singurele, în patru confruntări. Nu va fi foarte ușor uitat că, România pornea la drum în returul contra selecționatei muntenegrene cu prima șansă în a aconta locul întâi al Grupei B3 (în denumirea sa oficială). Totuși, pe măsură ce seara a doua de pe arena alb-vișinie nu s-a desfășurat ideal, iar Stefan Mugoša și-a declanșat demonstrația de forță, atmosfera a devenit necruțătoare.
Categoric, dacă ar fi să selectăm un moment în care totul s-ar fi putut schimba, acela a fost reușita nevalidată a lui George Pușcaș. Centimetrii au jucat în defavoarea fostului lider de la tineret, iar la execuția care a urmat din partea celuilalt vârf, nimeni nu a mai avut reacție. De departe, cel mai inspirat jucător era echipat în culorile oaspete, suporterii tricolori rămânând cu puține variante la dispoziție.Înfrângerea a venit la scor de neprezentare la București, într-unul dintre momentele într-adevăr dureroase ale istoriei contemporane în fotbalul românesc.
Dacă ar fi nevoie să considerăm un punct pozitiv al programului particular din Nations League, vom ajunge la o afirmație ușor bizară. O pauză atât de serioasă de la meciurile internaționale a acoperit în parte imaginea curentă a seriei. Patru confruntări s-au scurs cu doar un singur gol marcat, alături de șase primite, cu un asemenea bilanț așteptările pentru câștigarea grupei fiind absolut minime.
În plus, privind în teorie, cea mai dificilă confruntare a fost notată în deplasarea din Finlanda, formație care și-a demonstrat potențialul inclusiv la EURO 2020. După cu am anticipat însă, ecartul foarte mare de aproape trei luni și jumătate, a permis tuturor deconectarea de la miza dură a reprezentării naționalei. Ca urmare, urmele efortului enorm din cadrul competițiilor cluburilor a fost așteptat la cote înalte, până și pentru atleții ce nu vor lua calea Qatarului. Continuând ultima idee, orice rezultat a fost inclus în calcule de către ambii selecționeri, ce s-au confruntat evident cu propria serie de absențe.
Dacă ambițiile în cazul Țării Celor 1000 de Lacuri încă au vizat realist încercarea de promova în principala zonă valorică, ținta lui Edi Iordănescu devenise alta, din iunie către septembrie. Deși multiple declarații au intenționat o temperare asupra discuțiilor care au avut în centru viitorul postului de selecționer, scenariul retrogradării ar fi trebuit evitat. Calculele nu s-au arătat permisibile, întrucât deplasarea de la Helsinki devenea crucială, lăsând la o parte rezultatele anterioare. Inclusiv într-un astfel de context, focusul a stat și asupra numeroaselor posibilități ale debutului echipei mari, în dreptul a cinci compatrioți.
Iar, poate cel mai ușor de remarcat, tocmai datorită poziției, este Ionuț Radu. Protagonist în campania U21 care a reașezat România pe harta fotbalistică de top, el a acceptat nu doar prima convocare a carierei de seniori. Noul goalkeeper de la Cremonesse urma să îi calce pe urme lui Florin Prunea, care, de asemenea, avusese parte de o primă prezență pe gazon la cea dintâi selecție, în 1990. Totuși, focusul a rămas la fel de vizibil în privința unei ofensive ce avea nevoie să producă mai mult pentru se reimplica în calcule.
Grozava arenă olimpică a capitalei finlandeze a răspuns prezent la capacitate maximă, în condițiile în care gruparea nordică se afla în căutarea revanșei. Partida din București ar fi putut foarte ușor să se încheie cu o remiză, însă naționala pregătită de Markku Kanerva nu a putut converti nicio oportunitate, atunci când poartă se afla un mult mai activ Florin Niță. Schimbările au fost majore în ambele tabere din 11 iunie încoace, iar în consecință, debutul a arătat destul de confuz. Oaspeții, echipați bizar sau nu în albastru, au dat impresia că pot să conducă jocul fără o imensă presiune.
Însă, faza crucială a începutului s-a desfășurat în jumătatea opusă, spre beneficiul celui mai valoros atacant al întâlnirii. Într-o altă ordine a ideilor, Temuu Pukki nu s-ar fi aflat în poziția pentru a deschide scorul din afara careului fără o eroare gravă de construcție a lui Nicușor Bancu. Iar astfel, o perioadă ce a avut potențial de a produce imediat, s-a transformat într-un deficit imediat. Cu o desfășurare diferită raportată la fiecare partidă a verii, elevii fostului învingător al Ligii I alături de CFR Cluj, au avut nevoie să lucreze din spate încă de la start.
Reacția nu s-a dovedit tocmai descurajatoare, însă în cele mai multe dintre secvențele primei părți, finalitatea corectă a construcției a lipsit. Atunci când fazele combinative au pătruns în zona periculoasă, șansa a jucat propriul rol în menținerea tabelei. Deian Sorescu nu a ezitat în a acționa cât mai des pe cont propriu. Încercarea sa din minutul 33 l-a pus la o mai mare încercare pe Lukáš Hrádecký, decât orice altă ocazie de la poarta opusă. La câteva secunde după ce fostul dinamovist a semnat o primă bară, balonul a întâmpinat stâlpul transversal și în fața lui Ionuț Rațiu. Nu în ultimul rând, Florin Tănase nu putea cadra în finalitatea celei mai lungi acțiuni a serii.
Dacă până la pauză, întrebările puteau fi adresate cât privește agresivitatea, partea a doua nu a mai arătat pasivitate. Același mijlocaș de meserie transformat în golgheterul Ligii I a adus paritatea, pe un fond de joc excelent, ce punctase alte șanse mari din partea lui Dennis Man și respectiv Deian Sorescu. Doar a doua reușită din contul lui Tănase în întreaga sa carieră internațională a semnalat o doză și mai importantă a curajului pentru vizitatori. Remiza nu era scorul dorit din nicio tabără, iar cei care profitau de momentul pozitiv puteau să și treacă în avantaj.
Atacantul lui Parma, evocat mai devreme, care a lipsit la ultimele confruntări, a pus în continuare presiune asupra buturilor adverse, atât prin verticalizări, cât mai ales prin execuții directe. Pe măsură ce am pătruns în ultima treime a partidei, introducerea simultană a lui Nicolae Stanciu, Andrei Cordea și George Pușcaș a semnalat o clară intenție pentru Edi Iordănescu. Coordonatorul ajuns în China a fixat goalkeeperul finlandez în minutul 80, fără ca superba sa încercare să găsească vinclul. Între timp, Deian Sorescu irosise o altă șansă notabilă din interiorul careului, înainte de a fi la rându-i înlocuit.
Cu siguranță, pentru mai mult timp decât ar fi convenit publicului, nordicii au fost forțați să se apere și nu tocmai cu mare siguranță. Totuși, două ocazii imense puteau șterge complet ultima imagine, dacă Benjamin Källman ar fi înregistrat un plus de șansă. El a tras alături din poziție 1 contra 1 cu Ionuț Radu, urmând ca în prelungiri, reluarea sa din fază fixă să fie îndepărtată de pe linia porții de nou-intratul Alex Cicâldău. Într-o concluzie pe contre, în care primul succes finlandez contra tricolorilor s-a anticipat în zadar, fostul coordonator de la Universitatea Craiova a mai avut forța să îl amenințe din nou pe Lukáš Hrádecký.
La final, tabela a arătat o remiză care, în condițiile victoriei Bosniei cu Muntenegru, nu devine utilă niciunei combatante de la Helsinki. Așadar, într-un week-end care a promis mai multe bucurii, inclusiv de aur în cadrul festivalului mondial al canotajului, spre nordul Cehiei, naționala României nu a fost departe de a-și pregăti un final excelent în Liga Națiunilor. Însă, la capătul celei mai hotărâte prestații din ultima perioadă fotbalistică, singura miză rămasă în joc este evitarea relegării spre ultimul segment, în Giulești.
Surse:
https://www.digisport.ro/fotbal/echipa-nationala/finlanda-romania-1-1-tricolorii-urmariti-de-ghinion-elevii-lui-iordanescu-au-lovit-de-doua-ori-bara-1929663
Comentarii